Cum a reușit suceveanul Ștefan Mandachi să ducă lanțul de restaurante fast-food Spartan la afaceri de 14 milioane de euro

„Nu contează de unde vii. Contează încotro te întrepți“, spune Brian Tracy, speaker motivațional și autor al multor cărți de dezvoltare personală. Urmând îndeaproape dictonul mentorului său, suceveanul Ștefan Mandachi, proprietarul lanțului de restaurante fast-food Spar­tan, a gândit un model de business care concurează cu giganții din domeniu.

UPDATE La aproape doi ani de la publicarea acestui articol, antreprenorul Ștefan Mandachi a ajuns în atenția publică după ce a construit un metru de autostradă în județul Suceava, ca formă de protest față de lipsa infrastructurii din Moldova. Primul metru de autostradă din Moldova a fost realizat în şapte ore cu o echipă de 17 muncitori și a costat aproximativ 4.500 de euro.

Ștefan Mandachi va inaugura metrul de autostradă pe 15 martie, la ora 15:00, dată la care îndeamnă și la un protest de solidaritate. Antreprenorul a anunțat că va opri activitatea restaurantelor sale timp de 15 minute și provoacă trei oameni de afaceri să îi urmeze exemplul: Ion Țiriac, George Becali și Viorel Cataramă.

La cei 31 de ani ai săi, Ștefan Mandachi a reușit să pună bazele unei structuri pe care a multiplicat-o rapid. Pornită de la zero, în doar cinci ani, compania sa a ajuns la 31 de restaurante, dintre care 11 sunt proprii, iar restul sunt controlate de șase francizați. I-a fost mai ușor să gân­dească un model scalabil pentru francize mai cu seamă că suceveanul este de profesie avocat, specializat în francize. Strong MND Corporation, compania francizoare deținută de Ștefan Mandachi, a ajuns la vânzări de 7,3 milioane de euro anul trecut. La nivel de grup, însă, veniturile au fost aproape duble, de 14 mi­li­oane de euro, în condițiile în care Spartan ocupă locul al patrulea la nivel na­țional ca număr de restaurante, după McDonald’s, KFC și clujenii de la Sa­ladBox.

Și cu toate că restaurantele sale func­ți­o­­nează după principiul mâncării rapide, gândirea strategică stă mai degrabă sub umbrela chibzuinței. Pasionat de cinema­to­grafie, dă o explicație plastică: „Orice simbol care este împins prea evident în fața spectatorului riscă să își piardă va­loa­rea“. Cu alte cuvinte, preferă să ră­mână prudent și să nu își expună planu­rile decât atunci când este sigur că le poate realiza. Deo­cam­dată, Bucureștiul și alte 19 orașe din țară sunt „cucerite“ de Spartan, iar ținta este ca, anul următor, să ajungă la 40 de unități naționale.

REȚETA PROPRIE. A făcut totul după un model propriu, astfel încât să fie sigur că se poate diferenția în piață. A ales un con­cept de inspirație grecească, însă moder­nizat și fără să respecte întocmai elementele bu­cătăriei elene. „Nu suntem ta­ver­nă. Nu avem nici măcar un steag gre­­cesc“, punctează Mandachi, explicând că nu se simte concu­rent nici cu șaor­meriile sau fast-food-urile turcești care prepară kebab, fiindcă produsele diferă.

Multe dintre ingrediente au inspirație locală – so­su­rile, mai ales. Faptul că nu a poziționat afacerea într-o zonă puternic ancorată de o anu­mită naționalitate îi oferă posibilitatea de a se extinde rapid și în afara granițelor, însă poate repre­zenta și o notă exotică dată afacerii, fiindcă „gyros după rețetă românească“ nu prea mai există.

De altfel, preferă să aibă control asupra rețetelor, care sunt deja marcă înre­gistrată, dar și asupra ingredientelor –carnea (de pui, vițel, porc și berbecuț)este procesată la fabrica proprie de lângă București, la Cio­ro­gârla, salatele sunt pre­­parate cu legume provenite de la pro­ducătorii români, condimentele sunt ro­mâ­nești sau grecești, iar sosurile și baițu­rile vin de la o fabrică din Ungaria.

Primul restaurant l-a deschis în mallul din Suceava, în 2012. La mai puțin de doi ani a dat și prima franciză, la Timișoara. Acum, „toate marile orașe au cel puțin un Spartan“. Crede că în orice oraș cu peste 80.000 de locuitori este loc pentru un restaurant, iar pentru 2017 intenționează să mai des­chidă o unitate proprie la Con­stanța și ar vrea să ajungă cu Spartan în toate mallurile importante din țară.

Costurile pentru o franciză se ridică la 120.000 de euro pentru o unitate stradală și la circa 100.000 de euro pentru una în mall. „Un francizat poate să își recupe­re­­ze investiția și într-un an. Sau nicio­dată“, punc­tează Mandachi, care are grijă ca, înainte de a da franciza, să îi treacă pe viitorii francizați printr-un program intensiv de training, similar cu cel practicat de lan­țurile americane.

Pentru cei care nu au încă suficiente resurse financiare pentru a investi în des­chiderea unui Spartan, a dezvoltat platforma francizelacheie.ro, destinată unor proiecte mai mici, majoritatea tot din zona restaurantelor. Se uită și către bu­cătăria mexicană, nișă pe care pare că și-ar dori să intre, dar se limitează doar să spună că „detalii vor veni în curând“.

ÎN AFARA GRANIȚELOR. SaladBox și Spartan, fără a fi concurenți direcți, nu doar că sunt cele mai mari lanțuri locale după giganții americani, dar și îndrăznesc să facă pasul și în afara granițelor, acolo unde simt că atât potențialul, cât și pu­terea de cum­pă­rare sunt mai mari decât în România. La nivel global, piața fast-food generează venituri de 570 de miliarde de dolari și specialiștii spun că va crește cu 2,5% anual în următorii câțiva ani, potrivit franchisehelp.com.

Puternic influențat de modelul american, despre care spune că este „centrul mondial al francizelor“, Ștefan Mandachi vrea să se extindă în afara României tot cu francize, cu toate că pentru acestea costurile vor fi mai ridicate, adică între 150.000 și 200.000 de euro.

Recent, francizatul Spartan de la Timi­șoara spunea că anul 2017 va fi „cel al ex­tinderii în străi­­nă­tate“. Și Ștefan Mandachi își ima­ginează Spartan în Europa, Asia, America, Emiratele Arabe Unite și chiar Africa, mai ales că rețetele sale se potrivesc și gustu­rilor din afara țării. Se ferește să facă pronosticuri și mențio­nează doar că stu­diul de piață este foarte important în luarea deciziilor.

Nu consideră un minus faptul că este o companie românească pentru că „Ro­mâ­nia este bine văzută pe plan mondial din punct de vedere culinar“. Mai impor­tantă este găsirea unui francizat de încredere cu care să poată dezvolta afacerea în afara granițelor. Iar partenerul de la Timișoara se potrivește cel mai bine acestui profil, primul pas urmând să fie făcut în Ungaria.

Până la extinderea propriu-zisă, îi place să se compare mai degrabă cu cei mai puternici jucători pe plan mondial și nu cu liderii de pe piața locală. În cele din urmă, nu se dezice de renumele unui spar­tan, iar curajul, disciplina și ri­gu­­­­­ro­zitatea sunt apanajele celebrului perso­naj istoric.

Top 3 fast-food

Pe o piață locală estimată la peste 310 milioane de euro, între primii trei jucători după numărul de unități deschise și-a făcut deja loc un nume autohton.

• McDonald’s. Liderul detașat al pieței locale de fast-food, cu venituri de 115 milioane de euro în 2015, este compania americană McDonald’s, cu 68 de restaurante. Anul trecut, americanii au cedat franciza restaurantelor din România către firma malteză Premier Capital, divizie a Hili Ventu-res, într-o tran-zacție de pes-te 65 de milioane de dolari.
• KFC. Rețelele colonelului Sanders, sub brandul Kentucky Fried Chicken (KFC), au ajuns în România în 1996, în sistem de franciză. Lanțul de restaurante fast-food are în momentul de față 63 de unități.
• SaladBox. Pe locul al treilea se clasează o afacere născută în inima Ardealului, la Cluj – SaladBox. Afacerea fondată în 2012 de antreprenorul Dan Isai se în-dreaptă cu pași rapizi spre 50 de unități naționale, dar este prezentă și pe piețe externe precum Ungaria, țările scandinave sau Marea Britanie. SaladBox a avut anul trecut vânzări de 22 de milioane de euro.