Lumea întreagă se îndreaptă către o furtună economică perfectă din cauza războiului din Ucraina. Care sunt consecințele pentru România

Lumea întreagă se îndreaptă către o furtună economică perfectă din cauza războiului din Ucraina, avertizează Banca Mondială. În România, indicatorul care atrage atenția asupra norilor de la orizont e inflația la poarta fabricii, mai mare ca oricând. Doar oprirea războiului ar putea schimba situația în bine, dar și atunci, atrag atenția experții, creșterea prețurilor ar încetini cu o oarecare inerție.

O cascadă de crize care s-au succedat atunci când nu s-au suprapus – pandemia de COVID-19, criza lan­țu­­­rilor de aprovizionare, războiul din Ucraina – a creat un mediu favorabil pentru o evoluție dra­ma­tică a economiei la nivel global. Banca Mon­dială a avertizat în cel mai recent raport al său (din 8 iunie a.c.) că speranțele de a preveni o recesiune genera­lizată se sting pe măsură ce se pre­lun­gește războiul declanșat de Rusia în estul Europei. Banca și-a redus optimismul privind creșterea economică mon­dială din 2022, de la 4,1% – prognoză avan­sată în ia­nuarie – la numai 2,9%. Mai grav, degradarea bruscă a economiei mondiale ar putea provoca stag­flație, adică un amestec toxic de in­fla­ție ridicată și absență a creșterii economice, nemaivăzut de mai bine de patru decenii.

Românii vând scump

În acest context, Ro­mânia e în top 3 state europene privind creșterea indicelui prețurilor producției industriale (IPPI), după Danemarca și Irlanda. Indicatorul statistic, care arată cum își vând producătorii români marfa către bene­ficiarii interni și externi, are o creștere totală de 47%, cu un avans semnificativ, de peste 60%, pentru piața internă. De vină, în primul rând, este creșterea generalizată a prețurilor, care a influențat costul ma­­teriilor prime, explică Alexandra Smedoiu, pre­ședinta CFA Society România și partener Deloitte România.

La criză contribuie și o problemă pe partea de ofertă, pentru că multe materii prime vin din zone afectate de conflict, dar și din China, acolo unde politica guvernamentală de închidere a activităților economice pe fondul pandemiei a dus la diferite blo­caje. „Deci, pe de o parte, vorbim de o creștere de prețuri, iar pe de altă parte, de o limitare a ofertei. Ambele aspecte au un efect puternic asupra prețurilor“, spune Alexandra Smedoiu.

Cine e de vină?

Ca să putem înțelege ce se în­tâmplă, trebuie să ne uităm însă mai în amănunt la componentele acestui indicator statistic. Cristian Popa, membru în Consiliul de Administrație al BNR, atrage atenția că din mixul de produse inclus în cal­­culul „creșterii prețurilor la poarta fabricii“ fac parte și produsele energetice. „Sunt incluse atât petrolul, cât și combustibilii. Atât producția de gaze, cât și distribuția de gaze. Așadar, aceste prețuri au o influență foarte puternică“, precizează eco­nomistul.

Totodată, Cristian Popa atrage atenția că alte pre­țuri incluse în acest indicator au creșteri mult mai li­mitate. Un exemplu pe care îl dă este cel al pro­ducției industriale de uz curent, ale cărei prețuri au crescut cu „doar“ 14%, adică „o cifră similară cu cea constatată privind coșul de consum“. „Iar dacă ne uităm la evoluția prețului la servicii, veți vedea de asemenea o evoluție semnificativ mai redusă decât rata medie a inflației: 7% în ultimul an.“

De fapt, explozia tarifelor la energie – indicatorul „Producţia şi furnizarea de energie electrică şi ter­mică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat“ înregistrând o uimitoare creștere de 136% din aprilie 2021 până în aprilie 2022 – e responsabilă pentru ridica­rea întregii medii IPPI. Cum energia e parte din toate procesele de producție, e de așteptat ca aceste creșteri să alimenteze în continuare inflația.

Un cerc vicios

„Cu siguranță ne aflăm într-o bulă inflaționistă“, apreciază Ale­xandra Smedoiu. „Marea întrebare care se pune este dacă suntem la începutul ei sau putem spera la o decelerare a acestui ritm de creștere undeva spre finalul anului“, spune experta. Alexandra Smedoiu estimează că vor mai fi creșteri pe lanțul de producție și că men­ți­nerea inflației în limite accep­tabile va depinde de capacitatea producătorilor de a absorbi o parte din aceste creșteri.

Banca Națională se așteaptă ca vârful creșterii pre­țurilor de consum să aibă loc în această lună. Prognoza BNR e că rata inflației va atinge un vârf la 12 luni de 14,2% la jumătatea anului, pentru ca în a doua jumătate din 2022 situația să se mai tempe­reze, astfel încât în decembrie indicatorul să nu mai depășească 12,5%. „Plafonarea prețurilor la energie a intrat deja în vigoare și se vede, efectul în coșul de consum devine limitat“, precizează Cristian Popa, membru în CA al BNR.

Înainte de războiul din Ucraina, UE ajunsese să importe apro­xi­mativ 40% din necesarul său de gaze și 26% din petrol din Rusia. Liderii UE par hotărâți acum să încheie cât mai rapid această dependență, mai ales după ce Gazprom a decis deja, unilateral, în aprilie, să nu mai furnizeze gaze Poloniei și Bulga­riei, care au refuzat să facă plățile în ruble, conform preten­țiilor Kremlinului. În privința petrolului, liderii au și ajuns la un acord de oprire a importurilor până la sfârșitul acestui an, în ciuda opoziției Un­ga­riei și a Slo­vaciei, care au și primit de altfel o scutire tem­porară.

Cât se mai poate scumpi energia?

Ce se va în­tâmpla cu prețul produselor energetice înainte de următorul sezon rece? Otilia Nuțu, specialist în politici publice privind sectorul energiei la Expert Forum, spune că piața e dominată de „o volatilitate foarte ridicată. Adică așteptarea este că va exista foarte puțină energie în piață“. Variațiile mari de pre­țuri se explică tocmai prin incertitudinea foarte mare, precizează specialista. „Când Gazprom a anunțat că taie gazul Finlandei, prețurile au crescut rapid. A doua zi s-a anunțat că sunt transporturi de gaz lichefiat, iar prețurile au scăzut brusc. Practic, sun­tem într-un moment în care nimeni nu știe exact la ce să se aștepte, iar prețurile oscilează enorm“, explică Otilia Nuțu.

Prețul produselor energetice a crescut atât de mult și pentru că e vorba de consumatori captivi, care nu au prea multe soluții alternative la în­de­mână. „În piețele puțin elastice, adică acelea unde cererea există indiferent care este prețul, cum e de pildă zona de utilități sau de materii prime de ab­solută necesitate, producătorii pot împinge creșterea de preț, în mare parte, către piață“, spune președinta CFA, Alexandra Smedoiu. Asta, cât timp consumatorul final e dispus să suporte facturile tot mai mari.

„Depinde de economiile pe care le-au acumulat gospodăriile în perioada pandemiei, că nu au fost prea multe oportunități de a cheltui banii. Probabil că, timp de câteva luni, gospodăriile pot suporta aceste creșteri, însă ulterior efectul se va propaga în sens invers: dacă nu-și mai poate permite consu­matorul, cererea va scădea și atunci creșterea de preț se va întoarce împotriva producătorilor“, aver­tizează expertul Deloitte România.

Petrol și gaze de lux

Nu doar prețul gazului e problematic, ci și cel al petrolului. România se bu­cură în continuare de unul dintre cele mai scă­zute tarife la pompă din Europa, dar și aici benzina s-a scumpit de patru ori într-o singură săptămână, la jumătatea lunii mai. „Cotația petrolului este în mod clar afectată de situația geopolitică. Din acest punct de vedere, cel mai important lucru este poziția statelor mari producătoare“, spune Alexandra Smedoiu. Prețurile s-ar putea reduce odată cu o creștere a producției.

Până atunci, tarifele rămân ridicate atât din cauza războiului, cât și din cauza „aversiunii la risc a marilor fonduri de investiții, care preferă materiile prime în perioadele de incertitudine“, explică ea. Cristian Popa, de la Banca Națională, crede că „nu ar trebui să avem o nouă surpriză la produsele ener­getice. Însă – deși nu e în scenariul nostru de bază – cred că toată Europa se gândește la ce se va întâmpla după ce vom renunța la gazele rusești. Deo­camdată, e doar un scenariu de risc“, preci­zează economistul.

De unde ar putea însă veni resursele energetice de care Europa are nevoie în lipsa celor din Rusia? Azerbaidjan, Qatar, Statele Unite, Norvegia și Danemarca sunt principalele opțiuni pentru furnizarea de gaze, în timp ce, pentru petrol, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite ar putea să compenseze pierderea hidrocarburilor rusești.

Avantaj Kiev

Mixul energetic al Uniunii Europene constă în prezent din aproape 10% cărbune, 12% nuclear, 17% energie verde regenerabilă, 23% gaz și 34% petrol. Înainte de sfârșitul lunii aprilie, Uniunea Europeană achita în fiecare zi un miliard de euro Moscovei pentru gazele și petrolul importate din Rusia. Astăzi, nimeni nu mai riscă să facă prognoze privind prețurile energetice pe termen mai lung. „La asta ne așteptăm: o volatilitate ridi­cată, contracte încheiate pe termen mai scurt și aș­­teptări ca tarifele să fie ridicate în perioada ur­mă­toare“, spune Otilia Nuțu.

În toată această situație complicată, vestea in­ter­conectării Ucrainei cu sistemul energetic european e primită cu bucurie în piață. „Mai sunt încă de re­glat mecanisme comerciale și instituționale, dar Ucraina va fi capabilă să vândă energie Europei“, spune Otilia Nuțu. Cum se face că o țară aflată în răz­boi dispune de astfel de resurse? În Ucraina se găsește cea mai mare centrală nucleară din Europa, cea de la Zaporojie, iar economia statului vecin a avut mult de suferit din cauza conflictului, astfel că și consumul a scăzut mult.

În plus, energia disponibilă din țara vecină e și mai curată decât cea produsă în regiunea noastră. „Au mai mult hidro, nuclear, deci este mai «decar­bonată» decât ce facem noi în Polonia, Slovacia, România. În plus, prețurile lor sunt mai mici. Ar fi o situație din care toată lumea ar câștiga, noi am primi energie mai ieftină, ei ar fi foarte fericiți să vândă și să obțină fonduri cu care să-și refacă infrastructura“, explică specialistul în politici energetice Otilia Nuțu.

Plăci tectonice energetice

Cu necunoscuta ta­rifelor energetice în vizor, BNR se așteaptă ca „la mijlocul următorului an să mai vedem o gâlmă, o cocoașă inflaționistă, cauzată de expirarea plafo­nării prețurilor energetice“, spune Cristian Popa. Dacă răz­boiul s-ar încheia mâine, el este optimist că piețele de cereale, de energie s-ar relaxa și ar an­ti­cipa o revenire a ofertei. „Cred că ar fi corect să ne aș­teptăm la prețuri mai mici măcar la produse energe­tice și produse primare agroalimentare“, spune specialistul.

Și, în pofida avertismentelor Băncii Mondiale, el crede că România ar putea chiar crește din punct de vedere economic. „Dacă activitatea ar rămâne la nivelul primului trimestru, pe tot anul am vedea o creștere foarte frumoasă, 4-5%, probabil“, esti­mează Cristian Popa. Mai rezervată în aprecieri, președinta CFA prevede că, și în eventualitatea unei încheieri rapide a conflictului, va exista o inerție a prețurilor ridicate la nivel global. „Va exista probabil o peri­oadă de câteva luni de reajustare“, spune Alexandra Smedoiu.

Indiferent dacă războiul se încheie până la toamnă sau nu, situația energetică mondială nu va mai semăna niciodată cu ce a fost înainte. „Rusia nu va mai fi privită mult timp de-acum înainte drept un partener sigur, de încredere“, spune Alexandra Smedoiu, potrivit căreia asta va grăbi investițiile „în cu totul alte zone“. „Deja au fost puse în mișcare niște plăci tectonice, iar asta va aduce cu sine niște mo­di­ficări majore, ce nu mai pot fi stopate.“

Acest articol a apărut în numărul 142 al revistei NewMoney.

FOTO: Getty