Ce venituri suplimentare aduce în industria fotbalului noul format în care se joacă din acest sezon UEFA Champions League. Ce riscă însă jucătorii

Material de Lucian Lipovan

O vorbă din bătrâni zice „less is more“. Adică „mai puțin înseamnă mai mult“. Și, în foarte multe situații, vorba zice bine. Există însă și excepții, iar una dintre ele pare a fi evoluția sportului, mai ales în ceea ce privește partea lui comercială. Din ce în ce mai mult, dezvoltarea se bazează mai degrabă pe „more is more“.

Noul sezon al UEFA Champions League a început cu mai multe echipe la start, grupate într-o singură serie, un format care presupune mai multe meciuri, totul pentru a câștiga mai mulți bani. Formatul nu se mai schimbase din 2003, iar el răspunde, în mare, cerințelor pe care le-au avut cluburile mari ale Europei, care altfel amenințau să formeze o competiție separată, SuperLeague. Avem patru echipe în plus la start, 36 față de 32, dintre care trei locuri noi sunt alocate campionatelor de top. Cel puțin opt meciuri pentru fiecare echipă în faza grupei, în loc de șase, inclusiv, în premieră, în luna ianuarie. Și, mai ales, per total, un buget de premiere cu 25% mai mare, adică minimum 2,5 miliarde de euro!

Raționamentul pare simplu. Mai multe meciuri, mai mult conținut pentru televiziuni, mai mulți bani din drepturile TV. Mai exact, 1,2 miliarde de euro previzionate în plus la venituri. Mai multe meciuri, mai multă expunere pentru sponsori, mai mulți bani de la sponsori. 144 de meciuri în loc de 96 doar în faza grupei. 189 față de 125 în total. Fără a include preliminariile. În ediția trecută, competiția a generat 3,2 miliarde de euro, din care 2,1 miliarde au mers către cluburi. Pentru această ediție se așteaptă pentru prima dată peste 4 miliarde, aproape 2,7 din drepturi TV, jumătate de miliard de la sponsori și vreo 50 de milioane din bilete și pachete VIP.

Sigur, există și o explicație conexă, mai puțin comercială și mai mult sportivă. Formatul presupune mai multe meciuri tari, între echipe de top, mai mult echilibru, mai mult suspans pentru calificare. Nimeni nu se poate considera dinainte calificat, nici măcar de la jumătatea disputării „grupei“. Mai ales acum, în primul sezon, când încă nu există experiența competiției. Iar locul ocupat e foarte important pentru desfășurarea fazei următoare a competiției. Nu e suficientă calificarea, care poate părea la îndemână, ci și locul de pe care se obține.

MIZĂ MAI MARE.

Un studiu efectuat pe vechiul și pe noul sistem, care a simulat 5.000 de partide, a demonstrat că acum șansele ca trofeul să fie câștigat de aceeași echipă sunt mai mici, iar numărul partidelor fără miză scade de la 15% la 2% din total.

Însă chiar și acest argument competitiv sportiv se poate traduce, tot comercial, în audiență mai mare, deci venituri mai mari, deci bani mai mulți pentru cluburi, și nu numai.

În 2023, Manchester City a primit 135 de milioane de euro în calitate de câștigătoare a trofeului. La ediția actuală, câștigătoarea poate ajunge la 150 de milioane de euro. Suma minimă pentru echipele calificate este 18,6 milioane de euro, apoi 2,1 milioane pentru fiecare meci câștigat și 700.000 pentru remiză.

Formatul a fost preluat și speră să aducă rezultate mai bune și în competițiile-„surori“, Europa League și Conference League. Dar principiul e departe de a fi nou. UEFA a mai făcut o mișcare aparent fără legătură, dar până la urmă pe același principiu. A transformat partidele amicale între naționale într-o competiție oficială: UEFA Nations League. Astfel, meciuri fără miză au devenit atractive și sunt gestionate, fotbalistic și comer¬cial, de forul european la comun. Federațiile nu își mai aleg cu cine să joace, nu mai negociază între ele, ci se supun unui format oficial, definit pe criterii valorice și vândut la pachet de UEFA. Țările puternice joacă între ele, iar cele mai puțin puternice… tot între ele, dar cu o miză: un loc într-o competiție și chiar o șansă de calificare la Campionatul European sau Mondial.

ROMÂNIA, PRINTRE „PIONIERI“.

Poate părea surprinzător, dar România a fost cumva între „pionierii“ acestor schimbări. Campionatul nostru intern a trecut de la sistemul clasic de desfășurare la cel cu play-off și play-out în urmă cu opt ani. Motivul principal: nevoia de a avea mai multe meciuri și de a avea mai multe meciuri competitive, cu miză, între echipe cu obiectiv. Nu mai există echipe „de mijlocul clasamentului“. De fapt, nu mai există acest „mijloc“ al clasamentului.

Jumătate dintre echipe luptă permanent pentru primele locuri și calificarea în cupele europene, iar cealaltă jumătate, pentru evitarea retrogradării. În loc de 240 de meciuri pe an avem 240 doar în sezonul regular, la care se adaugă 30 în play-off, 45 în play-out plus câteva baraje, deci peste 300 în total! Succesiv, au crescut banii din drepturile TV, dar și cei din sponsorizări și chiar și numărul spectatorilor pe stadioane.

Oarecum similar s-a întâmplat și în Cupa României. Formatul clasic, eliminatoriu, a dispărut și s-a trecut la un sistem cu grupe. Din nou, mai multe meciuri, în general, și mai multe meciuri tari, în particular.

Ai zice că totul e roz, toată lumea ar trebui să fie mulțumită. Dar lucrurile nu stau chiar așa. Creșterea numărului de meciuri aglomerează un calendar și așa extrem de încărcat.

RISCUL ACCIDENTĂRILOR CREȘTE.

Turneele finale au crescut și ele numărul echipelor participante, atât la Euro, cât și la Mondial. Finalistele Champions League vor juca doar în această competiție 17 partide. Cu aproape 40 în campionatul intern, plus echipe naționale, cupe interne, jocuri amicale, un fotbalist de la o echipă de top va ajunge să dispute peste 60, chiar 70 de meciuri într-un an. Mai multe meciuri pentru un fotbalist înseamnă și un risc crescut de accidentări. În Premier League, anul trecut, numărul accidentărilor a crescut deja cu 11%. Fotbaliștii au amenințat cu greva și au cerut insistent reducerea calendarului. „Cred că suntem aproape de acel moment. Este opinia generală a fotbaliștilor, iar dacă va continua așa, nu vom avea altă opțiune. Chiar cred că este îngrijorător. Noi suferim“, a declarat recent Rodri, fotbalistul lui Manchester City și al naționalei Spaniei, recent câștigător al Balonului de Aur și, tot recent, accidentat grav. Mai exact, la o săptămână după declarația amintită!

Până acum li s-a aprobat eventual fix… invers. Președintele UEFA, Aleksander Ceferin, a acceptat măcar faptul că „nu se mai poate schimba nimic în plus, calendarul este plin, nu se mai poate juca niciun meci în plus. Probabil sunt deja prea multe meciuri. Dar avem presiunea cluburilor, care nu își mai permit să plătească jucătorii și antrenorii, au probleme financiare“.

Veniturile de la UEFA reprezintă aproximativ 17% din bugetul echipelor de top. Procentul e mai mic în cazul echipelor mai „bogate“, ca Barcelona (9%), Tottenham (10%), PSG, Juventus Torino (13%) sau Real Madrid (14%), dar poate ajunge la 29% la Napoli, 32% la Benfica Lisabona și chiar 38% la Porto.

Noua direcție mai vine cu un risc, încă nedemonstrat, dar care planează. Suporterii. Nu doar că există o naturală rezistență la schimbare, mai ales în cazul unor competiții care par că merg bine. De ce ai schimba ceva ce merge? Ce sens are un clasament cu 36 de echipe în care fiecare întâlnește doar 8 dintre adversare? Mai mult, prețurile biletelor și abonamentelor cresc – sigur, oferind mai multe meciuri și derbyuri –, dar există temeri și de suprasaturație. Oferta de entertainment este tot mai mare, timpul este același și foarte limitat.

Dinamo-Steaua se juca pe vremuri fix de două ori într-un campionat, eventual încă o dată în Cupa României. Astăzi putem asista de până la șapte ori pe an la eternul derby al României. Este suficient de „etern“ el ca să nu se uzeze?

Impactul acestor probleme nu poate fi măsurat pe loc. Audiențele se măsoară în timp. Mai mult înseamnă astăzi mai mult, dar poate ușor să se transforme în prea mult.

Sursa Foto: Shutterstock