Câtă influență poate să aibă în artă inteligența artificială și ce putere de „creație” au artiștii-robot

Un portret al matematicianului englez Alan Turing, pictat manual, pe pânză, marchează de acum o piatră de hotar în istoria noilor tehnologii. Nu e o legătură tocmai evidentă?

Înconjurată de tablourile ei, într-o cameră cu lambriuri din lemn de la Universitatea din Oxford, noua senzație din lumea artei, Ai-Da, își plimbă încet privirea peste ele, analizându-le pe rând. „Îmi place să pictez ceea ce văd“, spune ea, vorbind rar, cu pauze în timpul cărora își alege cu atenție cuvintele. La fel ca mulți alți artiști, își dorește ca munca ei să provoace, să stârnească dezbateri aprinse.

Numai că, spre deosebire de alții, în cuvintele ei nu se simte deloc pasiunea. Când vorbește, fața îi rămâne și ea inexpresivă, iar privirea sa e tot timpul sticloasă și pare să treacă prin interlocutor. Nu trădează niciun fel de gânduri sau sentimente. Însă e ceva chiar normal, cel puțin deocam¬dată, pentru un android.

Lumea văzută de algoritmi

Construită de o echipă de ingineri specializați în roboți care prezintă caracteristici asemănătoare omului, Ai-Da folosește o rețea neurală dezvoltată de doi cercetători de la Universitatea din Oxford și e văzută ca o „implementare a inteligenței artificiale (AI, n.r.) care estompează granița dintre mașină și creatorul de artă“.

Ai-Da nu e singurul artist-robot al momentului, dar e singurul care a reușit să vândă o lucrare proprie cu peste un milion de dolari. S-a întâmplat pe 7 noiembrie 2024, la o licitație organizată de casa Sotheby’s, tabloul său „Zeul AI, un portret al lui Alan Turing“ adjudecându-se pentru 1,3 milioane de dolari, o sumă de zece ori mai mare decât se așteptau organizatorii. „Valoarea esențială a operei mele este capacitatea sa de a servi drept catalizator pentru dialogul despre tehnologiile emergente. Tabloul meu îi invită pe privitori să reflecteze asupra naturii aproape divine a inteligenței artificiale și a informaticii, luând în considerare implicațiile etice și sociale ale progreselor implicate de acestea“, a comentat Ai-Da după licitație.

Echipată cu tehnologie de recunoaștere facială, Ai-Da vede lumea din jurul ei cu ajutorul unor camere video de înaltă performanță implantate în ochi. Imaginile preluate de acestea sunt analizate în timp real de o serie de algoritmi, care transmit apoi instrucțiuni brațelor sale robotizate, permițându-i ast¬fel să creeze după o interpretare proprie a materiei brute de inspirație.

Arta sa include desene, picturi și sculpturi, iar temele acestora sunt generate de Ai-Da, în urma conversațiilor pe care le are cu creatorii săi umani. Ideea portretului lui Alan Turing, de exemplu, i-a venit după o discuție despre potențialul inteligenței artificiale de a schimba lumea în bine, iar tabloul propriu-zis, cu o înălțime de 2,2 metri, a fost pictat după ce a văzut o fotografie a matematicianului englez, cel care a reușit să spargă codul Enigma, folosit de trupele naziste în Al Doilea Război Mondial.

Ai-Da nu este însă prima inteligență artificială creatoare de opere de artă. Informaticianul britanic Simon Colton, de exemplu, a elaborat încă din 2006 un software capabil să transforme fotografiile digitale în picturi. Zece ani mai târziu, în apartamentul lor din Paris, trei tineri artiști francezi au pus bazele proiectului Obvious, creat pentru a „explica și democratiza inteligența artificială prin intermediul artei“. De atunci, au antrenat un algoritm AI – creat de Robbie Barrat, un programator de doar 19 ani – cu informații despre istoria artei și tehnici de pictură și desen, învățându-l în cele din urmă cum să creeze propriile lucrări.

Unul dintre tablourile lui Obvious, „Portretul lui Edmond Belamy“, o pânză într-o ramă aurită ce redă un portret abstract al unui personaj cu aerul unui gentilom din secolul al XVIII-lea, s-a vândut în octombrie 2018 cu 432.500 de dolari la o licitație organizată de Casa Christie’s din New York.

Răul cel frumos

Întrebările nu s-au lăsat așteptate. Este aceasta (o nouă formă de) artă? Sunt de acum mașinile și crea¬tive? Un robot poate crea „artă adevărată“ sau este vorba doar de o producție tehnologică sofisticată? Într-adevăr, algoritmii folosiți de Ai-Da pot genera opere surprinzătoare și, de multe ori, captivante, însă ele sunt ghidate de codul sursă și de setările inițiale create de oameni. Unele voci susțin că arta produsă de AI poate fi considerată inovatoare deoarece aduce o nouă perspectivă asupra felului în care vedem creativitatea.

Algoritmii nu au emoții sau experiențe, dar pot genera lucrări inspirate din volume mari de date despre creații originale, stiluri și tehnici preexistente, iar uneori pot produce astfel rezultate unice și imprevizibile. Iar această capacitate de a genera rezultate surprinzătoare este interpretată de partizanii inteligenței artificiale ca fiind, în sine, o formă de creativitate. În același timp, mulți alții consideră că arta adevărată pre¬supune intenție și emoție umană, ceva ce inteligența artificială, deocamdată, nu poate reproduce. Pentru ei, operele create de Ai-Da și de alte AI sunt considerate mai degrabă o „mimare“ decât o artă autentică, deoarece le lipsesc motivațiile și emoțiile care stau la baza creativității umane.

În cazul lui Ai-Da, aspectul ei uman pare să complice/încurce lucrurile. „Ceea ce e intrigant este că oamenii sunt supercaptivați de un robot care arată uman“, spune Marcus du Sautoy, profesor de matematică la Universitatea Oxford și autor al cărții „Codul creativității: cum învață inteligența artificială să scrie, să picteze și să gândească“. El povestește că un critic de artă a fost atât de încântat de buzele și de ochii robotului Ai-Da, încât a mărturisit că, dacă ar fi putut, i-ar fi lăsat scris numărul său de telefon pe mâna ei robotică.

„Nu am văzut asemenea buze de mult, de când i-am luat un interviu lui Liv Ullmann (actrița-fetiș a regizorului suedez Ingmar Bergman, n.r.)“, avea să scrie eroul acestui episod, Waldemar Januszczak. Și așa se face că unii cred că acest gen de fascinație este cel care conferă o falsă valoare artei sale, în vreme ce alții susțin cu tărie că tocmai trăsăturile sale umane distrag atenția de la substanța și măiestria creațiilor sale.

„Ai-Da e un fenomen pentru că nu o poți încadra într-o categorie; ea nu este doar un lucru, ci mai multe, iar lucrările ei reflectă pe deplin asta. Unii oameni cred că este cel mai mare rău lucru întâmplat vreodată și se simt amenințați de ea. Alții, în schimb, sunt foarte entuziasmați. Însăși existența ei este greșită cumva și suntem conștienți de asta“, spune Aidan Meller, directorul de galerie de artă care a avut ideea creării robotului Ai-Da și care acum îi este și impresar.

Văzută de mulți o operă de artă ea însăși, Ai-Da pune practic la îndoială credința tradițională că arta este un concept fundamental uman. „Îmi place să fiu cineva care îi provoacă pe oameni să gândească“, spunea ea într-un interviu pentru BBC. „Cred că arta are nevoie de mai mult decât simpla desenare a ceva; artă înseamnă a transmite ceva într-un mod care să-ți permită să rezonezi cu acel ceva.“

FOTO: Getty Images