Autonomia strategică deschisă
O nouă strategie comercială a Uniunii Europene promite să promoveze o autonomie strategică deschisă, care să echilibreze beneficiile interdependenței economice cu cerințele tot mai mari de gestionare a expunerii statelor membre la riscurile generate de crize sau de lanțurile de aprovizionare prea lungi sau prea îndepărtate. În aparență, e greu de asociat conceptul de autonomie sau de independență, chiar de suveranitate economică, cu cel de deschidere și am avea poate tendința să le asociem mai degrabă cu protecționismul. Ca să evite riscul interpretării greșite, UE a atașat principiului autonomiei strategice și pe cel al deschiderii, oferind garanția că noua geoeconomie globală nu poate fi închisă sau artificial protejată, respectiv că UE va rămâne deschisă comerțului și investițiilor.
VULNERABILITĂȚI. Pe de o parte, criza pandemică a arătat vulnerabilitățile Uniunii Europene în mai multe privințe: în aprovizionarea cu echipamente medicale (chiar și cu banalele măști de protecție), în a-și asigura apărarea strategică (inclusiv de atacurile cibernetice sau riscurile energetice), în a reporni motoarele economice și a gestiona problemele delicate ale mediului.
De aceea, noua politică comercială bazată pe autonomia strategică deschisă are ținte comune cu Pactul Verde și cu Strategia digitală europeană. Despre ultimele două s-a vorbit destul de mult în dezbaterea publică românească, iar Planul Național de Redresare și Reziliență cu care România se prezintă la negocierile cu Comisia Europeană reflectă aceste priorități europene.
În timp ce Comisia Europeană rămâne în mod explicit legată de principiile economice de deschidere, o concurență geoeconomică în creștere a presat UE să dezvolte politici autonome care să răspundă la provocările aduse de: denaturare economică, constrângeri economice, valori și durabilitate, infrastructură și aprovizionări critice.
Dar autonomia strategică deschisă rămâne neclară cu privire la modul de coordonare și abordare a obiectivelor potențial conflictuale: ale autonomiei/independenței și ale interdependenței. Repatrierea producției prin reshoring, scurtarea lanțurilor de aprovizionare prin nearshoring, în nordul Africii sau în Europa de Est, sunt câteva tendințe ale afacerilor europene în căutarea autonomiei strategice deschise.
Pe de altă parte, acesta este răspunsul european cu al său excedent comercial substanțial la războaiele comerciale protecționiste din ultimii ani dintre SUA și China și la provocarea majoră externă care ține de faptul că 85% din creșterea globală din următorul deceniu va veni din afara Europei. Afacerile economice ale Uniunii Europene între China și SUA sunt emblematice pentru ambiguitatea generală a căutării a două obiective opuse simultan. În loc să rezolve magic tensiunile, autonomia strategică deschisă ar trebui să ajute Europa să identifice multiple interese, să judece compromisurile și să genereze sprijin intern pentru un set clar de priorități.
Acordul transatlantic cu SUA rămâne o prioritate strategică ferm asumată a Uniunii Europene. La fel ca și comerțul blocului comunitar cu China de 1,5 miliarde de euro zilnic. Toate cele 46 de acorduri comerciale încheiate până acum de UE rămân în picioare. Iată ce declarau oficialii Comisiei Europene acum două luni: „Relația transatlantică este cel mai mare și mai important parteneriat din punct de vedere economic din lume. Ea este profund ancorată în interese și valori comune.
Noua administrație a SUA oferă ocazia de a colabora în vederea reformării OMC (Organizației Mondiale a Comerțului, n.r.), inclusiv prin consolidarea capacității sale de a combate denaturările concurenței și de a contribui la dezvoltarea durabilă“. De asemenea, „relațiile comerciale și de investiții ale UE cu China sunt importante și dificile. Construirea unei relații economice mai echitabile și bazate pe norme cu China este o prioritate“.
Așadar, UE caută să-și apere ferm interesele, să-și utilizeze optim resursele și oportunitățile acționând autonom (atunci când trebuie) și colaborativ cu partenerii săi. Comerțul deschis rămâne un motor al redresării economice a Uniunii Europene, dar a fi deschis nu înseamnă – în accepțiunea liderilor europeni – a rămâne fără apărare în fața practicilor comerciale neloiale, a aprovizionărilor critice sau a constrângerilor economice specifice.
ÎNTREBĂRI. Cum ne raportăm însă noi, în România, la acest nou concept european, cu recordurile noastre de deficite comerciale în produse esențiale vieții de zi cu zi, de la alimente până la apărare? Suntem pregătiți să acționăm deschis, sustenabil/verde, să ne întărim rezistența strategică, să ne întărim avansul tehnologic, să combatem practicile comerciale incorecte, să dezvoltăm noi instrumente online de susținere a întreprinderilor românești, de credite la export, și să ne apărăm mai ferm interesele, drepturile și valorile, chiar și atunci când sancțiunile extrateritoriale impuse de state din afara UE au impact negativ asupra companiilor noastre?