Zece mituri despre conversia francilor elvețieni
[vc_row][vc_column][vc_column_text]Scoasă din sertar în prag de campanie, legea conversiei creditelor în franci elvețieni a polarizat opinia publică. Opozanții invocă efecte catastrofale, iar susținătorii văd în ea un act de dreptate. Numai că la o privire atentă…
… lucrurile se văd puțin altfel. NewMoney analizează la rece zece mituri despre legea atacată de Guvern la Curtea Constituțională.
- Un ajutor pentru românii căzuți victimă riscului valutar. De această lege ar urma să beneficieze un număr limitat de datornici. Concret, 51.334 de persoane aveau la sfârșitul lui iulie credite în franci elvețieni (CHF). Pe de altă parte, amendamentul introdus în ultimul moment, potrivit căruia debitorii care și-au convertit deja creditul în alte valute pot reveni asupra deciziei și pot opta pentru conversia la cursul istoric, lărgește cercul beneficiarilor.
Mai multe bănci au oferit discounturi pentru a scăpa de împrumuturile în franci. După preluarea Volksbank, Banca Transilvania le-a oferit discounturi de 22,5% din sold cu credite în franci, dacă acceptă conversia acestora. Circa 34.000 de debitori (83%) au apelat la astfel de soluții. Alți 6.000 de clienți ai OTP Bank au acceptat oferta de conversie a băncii. Și Piraeus Bank a lansat un program pilot de conversie. În primă fază, debitorii au primit un discount de 15%, iar dacă nu au întârzieri la plata ratelor mai pot beneficia de două reduceri de câte 10%, într-un interval de trei ani. O treime din creditele în CHF au fost renegociate direct în 2015. Dintre acestea, 17.000 au fost convertite în lei, iar 10.000 au fost restructurate tot în franci, potrivit datelor comunicate de BNR.
- O lege pentru debitorii care chiar nu-și pot plăti ratele. Parlamentarii au respins toate amendamentele ce puteau susține acest argument. Pe parcursul procesului legislativ, a fost eliminat gradul de îndatorare de 50% din veniturile nete pentru beneficiari, precum și plafonul de 250.000 de franci elvețieni. Acesta este și motivul pentru care Guvernul a atacat legea la Curtea Constituțională.
- Normalitate în relația cu băncile. Legea se aplică retroactiv, ceea ce obligă băncile să recalculeze acum riscuri asumate în urmă cu zece ani. „Nu aduce nicio normalitate. Dimpotrivă, intervenția, prin caracterul său discriminatoriu și prin faptul că nu spune nimic despre conversia dobânzilor, generează mai mult haos în piața financiară decât putem anticipa“, este de părere Cristian Păun, profesor de economie la ASE.
- S-a făcut dreptate. Parlamentarii argumentează, în expunerea de motive a legii, că majorarea ratelor bancare ca urmare a fluctuațiilor cursului de schimb valutar este „injustă“. „Expunerea consumatorilor de credite în valută la riscurile generate de fluctuațiile cursului de schimb valutar trebuie corectată“, arată inițiatorii legii. Amendamentele aduse îi vizează, însă, doar pe cei care s-au împrumutat în franci elvețieni, nu și pe debitorii care au ales alte valute. Într-adevăr, francul este de două ori mai „scump“ acum decât era la începutul lui 2007, însă moneda națională s-a depreciat semnificativ și față de alte valute (34,2% față de euro și 62,9% față de dolarul american).
- Debitorii în franci au plătit mai mult. Un alt argument care nu stă în picioare este cel legat de costurile împrumuturilor în franci. Cu toate că aprecierea CHF a dus la dublarea ratelor, debitorii s-au bucurat de dobânzi mai avantajoase decât clienții care au optat pentru credite în lei sau în euro.
Spre exemplu, pentru un credit ipotecar de 60.000 de euro, luat pe o perioadă de 30 de ani, un client care a ales să se împrumute în lei a plătit echivalentul a peste 55.000 de euro până în septembrie 2016, în vreme ce un client care a ales CHF a plătit cu circa 15,5% mai puțin, potrivit calculelor BNR. Debitorii în franci ar fi net dezavantajați față de cei care au optat pentru lei sau euro doar dacă vor continua să plătească ratele la cursul real, mai reiese din calculele băncii centrale.
- Explodează cursul. BNR avertiza că, pentru acoperirea poziției valutare scurte create în urma conversiei, băncile vor fi nevoite să cumpere echivalentul a 1,2 miliarde de euro, utilizând surse atrase în lei. Printre posibilele consecințe ale acestor operațiuni valutare, banca centrală identifica „efecte de depreciere a monedei naționale“.
Analiștii nu sunt însă convinși că suma va avea un impact semnificativ asupra cursului, cu atât mai mult cu cât BNR a dat asigurări că va „ține“ leul.
„Un membru al boardului BNR a spus cu o săptămână înainte de adoptarea legii că banca centrală va interveni dacă vor exista tensiuni pe piață.
Astfel, vedem șanse limitate ca euro/leu să se miște peste nivelul de 4,54“, spun analiștii ING, care apreciază că acest prag ar fi o limită acceptată de BNR.
- Se prăbușește sistemul bancar. Pierderea potențială a băncilor ar urma să fie de circa 2,5 miliarde de lei, potrivit unui punct de vedere transmis de Guvern. Două bănci vor ajunge cu indicatorul de solvabilitate sub nivelul care le permite continuarea funcționării, iar alte patru bănci – sub nivelul prudențial recomandat în prezent. Acest lucru se traduce prin noi cerințe de capital, acționarii fiind nevoiți să vină cu fonduri suplimentare.
Totuși, creditele în franci reprezintă doar 3% din volumul creditelor acordate sectorului real și circa 5% din totalul creditelor acordate populației, un procent prea mic pentru a crea un risc sistemic.
- BNR și-a făcut datoria. Susținătorii legii au imputat băncii centrale faptul că nu a reglementat anumite practici controversate ale băncilor comerciale. În perioada de boom a împrumuturilor în franci, BNR a schimbat normele de creditare și le-a permis băncilor să majoreze gradul de îndatorare de la 35-45% până la 70%, fără ca moneda creditului să reprezinte un factor de diferențiere. În 2006-2007, băncile au început să practice așa-numitele dobânzi „promoționale“, foarte mici în primul an și ajustate în sus pe parcurs. Băncile își stabileau singure „regulile jocului“, normele interne de acordare a creditelor fiind supuse ulterior aprobării BNR. Această schimbare a regulilor a fost o consecință a intrării României în UE, ceea ce a „furnizat un grad mai mare de flexibilitate pentru creditori“, motivează BNR.
- Ratingul României scade și costurile de împrumut cresc. „Înrăutățirea percepției mediilor investiționale generată de lipsa de predictibilitate în procesul legislativ (…) ar putea conduce la înrăutățirea ratingului de țară pentru România, care, implicit, ar crește semnificativ costurile finanțării și refinanțării datoriei publice a României“, susține Guvernul.
Executivul mai atrage atenția că legea dării în plată a avut deja un impact negativ asupra percepției agențiilor de rating, dar și că astfel de inițiative ar putea determina anumiți investitori străini să dea în judecată statul la curți internaționale de arbitraj. Într-adevăr, inițiative precum legea dării în plată sau legea conversiei la curs istoric au fost trecute de agențiile de rating la categoria „minusuri“. Pe de altă parte, S&P a reconfirmat recent ratingul aferent datoriei publice a României, în vreme ce agenția Fitch nu s-a arătat îngrijorată cu privire la efectele legii conversiei asupra unor bănci mari. Pentru BCR și UniCredit, Fitch nu vede niciun impact, având în vedere că aceste bănci nu au împrumuturi concrete de retail în franci elvețieni, în vreme ce pentru Banca Transilvania vede un impact gestionabil.
- Băncile se vor răzbuna pe clienți. Teoria s-ar putea dovedi exagerată, luând în calcul ce s-a întâmplat după adoptarea legii dării în plată, când băncile avertizau că vor fi nevoite să crească avansurile pentru a acoperi riscul de a-și încărca bilanțurile cu imobiliare.
La scurt timp după intrarea în vigoare a legii, băncile s-au ținut de cuvânt, însă câteva luni mai târziu, pe fondul încetinirii creditării, și-au revizuit poziția. BCR, cea mai mare bancă după active, a majorat, în mai, avansul de la 15% la 35%. În august, banca a decis să revină asupra deciziei și a redus avansurile la 25% în orașele mari și chiar la 15% pentru creditele pe 20 de ani. Similar a procedat și BRD. Banca a redus avansul de la 35% la 15% (la fel ca înainte de adoptarea legii) pentru creditele ipotecare în lei sub 250.000 de euro, cu condiția ca viitorii debitori să aducă o garanție suplimentară pe lângă imobilul care face obiectul creditului. Piraeus Bank a redus avansul la jumătate, după ce îl majorase la 40% – cea mai dură reacție din piață, după introducerea legii.
Tonul majorării avansurilor a fost dat de Raiffeisen, care a operat modificarea încă din ianuarie (35% pentru creditele în lei și 40% pentru cele în euro). În scurt timp, cele zece bănci care controlează 80% din piață s-au aliniat.
[/vc_column_text][vc_text_separator title=”CINE CÂȘTIGĂ, CINE PIERDE” color=”juicy_pink” border_width=”3″][vc_column_text css=”.vc_custom_1478779156068{background-color: #ffe8e8 !important;}”]Legea conversiei CHF la curs istoric este discriminatorie și penalizează comportamentul corect, este de părere Cristian Păun, profesor de economie la ASE.[/vc_column_text][vc_column_text]
- NEDREPTATE. Românii cu credite în lei sunt cei mai dezavantajați de legea ajunsă la Curtea Constituțională. „Nedreptate există mai ales față de cei cu împrumuturi în lei. Ei au avut comportamentul cel mai corect economic: s-au împrumutat mai puțin, în limita veniturilor lor în lei și s-au împrumutat în moneda în care obțineau venituri. Ei au acceptat să plătească o dobândă mai mare, însă nu au avut riscul valutar“, explică el.
- PESTE UN MILION DE FRANCI. La finele lunii iulie, numărul creditelor mai mari de un milion de franci elvețieni a scăzut la 45, de la 110 în decembrie 2008, reiese din datele Băncii Naționale a României (BNR). Soldul total al împrumuturilor de peste un milion de CHF echivala cu 105,3 milioane de lei. Prin urmare, valoarea medie a unui credit din această categorie era de aproximativ 2,3 milioane de lei (echivalentul a jumătate de milion de euro).
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
FOTO: Guliver / Getty Images
