Va ajunge China să detroneze Statele Unite din poziția de „jandarm mondial”?

Se schimbă centrul puterii globale, iar Europa se pregătește deja să salute noul „jandarm mondial“ – China. Între timp, s-au împlinit, în luna mai, 45 de ani de re­lații diplomatice între cele două părți.

„Crește presiunea de a alege una din părți“, recunoaște Josep Borrell, înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politici de Securitate. Sunt tot mai multe semne că Beijingul ia încet-încet locul Statelor Unite drept centru al puterii globale, prin urmare și UE trebuie să adopte „o strategie mai robustă“ față de China. „Analiștii vorbesc de multă vreme despre sfârșitul sistemului condus de americani și sosirea unui secol asiatic. Acest lucru se petrece deja“, a mai spus șeful diplomației europene, citat de publi­cația britanică Financial Times (FT).

Italia e prima care a virat deja spre China, amenințând stabilitatea blocului co­munitar, concentrat acum pe asigurarea unei alte stabilități – cea macroeconomică. Testul suprem va fi însă capacitatea Uniunii Europene de a dezvolta o poziție co­mună față de China, continuă analiza pu­bli­cată de FT.

Strategia

China tinde să devină pute­rea externă cea mai influentă pentru UE. Ini­țiativa Belt and Road (Noul Drum al Mătăsii), un proiect pe termen lung de in­fra­structură întins în Eurasia, se află în cen­trul strategiei industriale globale a Chinei. Iar guvernele europene știu bine asta. Propunerea franco-germană de a crea un fond de salvare de 500 de miliarde de euro pentru a ameliora impactul coronacrizei include, de fapt, un efort de a proteja Europa în fața investițiilor unor terți în sectoare strategice.

Însă abordarea europeană ridică pro­bleme pentru Italia, una din principalele beneficiare ale investițiilor viitoare ale Chinei în Europa. În martie 2019, Italia devenea primul și deocamdată singurul stat european care a semnat aderarea la Ini­ția­tiva Belt and Road. Dintre statele UE, înce­pând din 2000, Italia a fost a doua destina­ție preferată a inves­tițiilor chineze, după Germania. Numai că Germania a început să impună restricții asupra achizi­țiilor, mai ales cele care vizează companii high-tech. Decizia a fost determinată în 2016, când chinezii au pre­­luat grupul german de robo­tică Kuka. Italia a pierdut ceva business în favoa­rea Chinei la începutul anilor 2000, dar în ultima vreme are mai mult de câști­gat. To­tul depinde de cum va muta guvernul ita­li­an – va curta activ China sau se va alinia poziției franco-germane. Beijingul a promis investiții în portul Trieste de pe coasta Adria­ticii, dar acesta concurează cu locații alternative în Croația sau în Slovenia. Un efect indirect al iniția­tivei chineze va fi mutarea centrului de greutate politic al Europei din nou spre est, comentează FT.

Pentru italieni, China, urmată de Rusia, este țara străină cea mai prietenă, arată un recent sondaj de opinie. Germania este con­siderată cel mai puțin apropiată, urmată de Franța. Un alt sondaj arată că 44% din italieni vor ca țara lor să rămână în UE, 42% vor să iasă (în urmă cu doi ani, raportul era de 65% pentru UE și 26% împotrivă).

O explicație pentru creșterea euroscepticismului poate fi contextuală – lipsa de so­lidaritate manifestată de UE în prima fază a pandemiei. Oricare ar fi însă explicația, cifrele rămân alarmante. Italienii sunt într-un punct în care, iată, consideră China cel mai important partener strategic al țării lor.

Este un eșec uimitor al UE, care a permis să se ajungă aici. Acum, europenii mi­zează pe fondul de ajutorare de 500 de mi­liarde de euro pentru a mai ameliora acest euroscepticism italian. Calculele arată însă că produsul intern brut va crește firav, cu maximum 1,5%, în scenariul fericit, ceea ce nu va fi suficient să convingă Italia să înce­teze flirtul cu China.

Rival sistemic

Și în Germania, reputația Chinei este în creștere. Un sondaj recent ara­tă că numă­rul germanilor care sunt pen­tru strângerea relațiilor cu China a ajuns la 36%, iar 37% favorizează SUA. In­tervenția brutală din Hong Kong și ascunderea informațiilor le­gate de răspândirea coronavirusului au avut, pare-se, un efect destul de mic în ochii opiniei publice europene. Riscul în cazul UE nu este dezintegrarea bruscă, ci pierderea treptată a coeziunii. Răul făcut de Brexit unității blocului va fi nimic comparativ cu cazul în care Ita­lia și alte țări ale UE se vor arunca în brațele Chinei.

2020 se prefigura ca fiind crucial pentru relația UE-China. La summitul din septembrie, cele două părți plănuiau pași impor­tanți pentru strângerea relațiilor econo­mice și strategice. Pande­mia și ascunde­rea informațiilor le-au arătat europenilor încă o dată că un angajament cu China nu vine fără riscuri. „Cred că această criză le-a reamintit multora că, oricât de atrăgători sunt banii Chinei, aceasta rămâne un rival sis­temic“, este de părere Steven Blockmans, director în ca­drul Centrului European pentru Studii Politice, făcând referire la un comunicat al Comisiei Europene din martie 2019, în care China era descrisă drept un „rival sistemic care promovează modele alternative de gu­vernanță“, citează CNN.

Lipsa de încredere față de China începe să se răspândească la Bruxelles, apreciază CNN. Recent, într-un interviu acordat pu­bli­­cației franceze Le Journal du Dimanche, Josep Borrell a spus că Europa a dat do­vadă de naivitate în relația cu China, iar aceasta din urmă – de o înțelegere diferită a ordinii internaționale.

Velina Tchakarova, directorul Institutului Austriac pentru Politică Europeană și de Securitate, anticipează că „acțiunile Chi­­nei înainte și după declanșarea pandemiei de COVID-19 vor adânci dezacordurile și fragmentarea între țările UE vizavi de cum își vor seta relațiile cu China“. Va fi un moment de regândire, dar este cert că „nu putem pune China în paranteză. Toate eco­no­miile noastre depind de lanțurile de apro­­­vizionare care încep sau trec prin Wuhan și prin alte regiuni industriale chineze“, admite un diplomat european pentru CNN. Un diplomat german vede și par­tea cu opor­tu­nități – influența Chinei crește, dar China are nevoie și ea de Europa.

Dintr-un punct de vedere, calculele UE cu privire la China nu s-au schimbat – ideal ar fi să nu fie strivită între cele două superputeri – China și SUA. Însă, istoria recentă arată o Chină care nu se dă în lături să di­vidă statele europene. Curând însă, Europa va trebui să se decidă dacă și cât merită independența diplo­matică față de SUA.

Adevăr sau provocare?

Experții spun că pandemia și criza ce a urmat ar putea de­veni un catalizator pentru cooperarea dintre Uniunea Europeană și China și va modela viitoarele relații dintre cele două părți.

• CALENDARUL APROPIERII. Cotidianul de limbă engleză China Daily amintește evenimentele anului – decizii critice de așteptat în privința 5G în Europa și acorduri bilaterale de investiții între UE și China la summitul dintre China și țările din centrul și estul Europei (programat în prima parte a anului, dar amânat) și summitul de la Leipzig, programat în septembrie. La fel, China ar urma să găz­duiască al 22-lea summit China-UE.
• DESCHIDERE. Banca Po­pulară a Chinei (BPC) stă pe cele mai mari rezerve valutare din lume – 3.000 de miliarde de dolari (din care o mare parte sunt reprezentate de bonduri americane). Anul trecut, China anunța că este deschisă să extindă accesul companiilor străine la piețele chineze de capital, iar Banca Populară a Chinei a susținut inițiativa.

Acest articol a apărut în numărul 93 al revistei NewMoney. FOTO: Getty

Citește ultimul număr al revistei NewMoney în format e-paper