Trai din plastic: cine este harghiteanul care vinde lădițe, ghivece și pubele de aproape 5 milioane de euro pe an

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Să ne imaginăm următorul tablou: fructe și legume în supermarketuri, așe­zate în lădițe de plastic. Ghivecele din plastic stau și ele cuminți pe rafturi. Pubelele din plastic sunt la locul lor. Și, cel mai probabil, elementul comun al tuturor acestor obiecte este Harplast, o companie născută în comunism și rein­ventată după 1990.

Familia Bajkó a reușit să transforme o fostă întreprindere comunistă într-un exemplu al supraviețuirii prin tranziție și al profi­ta­­bilității. Înființată ca o societate de stat în 1977, Harplast (Miercurea Ciuc) a trecut prin procesul de privatizare în 1993. Compania, care produce în principal ghi­vece, navete, lăzi și pubele de plastic, a ajuns între timp la afaceri de 21,1 mili­oa­ne de lei (4,7 milioane de euro) și un profit net de 3,2 milioane de lei (710.000 de euro).

Miklós Bajkó (38 de ani) a moștenit interesul pentru această industrie de la tatăl său, care deține 85% din pachetul de acțiuni al companiei. În momentul de față ocupă funcția de director comercial, dar crede că în următorii doi-trei ani va fi pregătit să preia complet frâiele aface­rii, cu toate că, așa cum se întâmplă în afa­ce­rile de familie, drumul până aici nu a fost ușor de parcurs. Este familiarizat cu Harplast încă de la terminarea liceului, însă, o perioadă, a și lipsit din viața firmei. „Din 2007, am lucrat la o bancă. Nu m-am înțeles cu tata, au fost niște disensiuni, apoi m-am întors în companie, în 2010. A fost așa, cu reprize“, poves­tește Miklós Bajkó.

Spune că de această dată nu va mai pleca, chiar dacă tatăl său, care are 70 de ani și este pensionar, mai trece prin companie cel puțin o dată pe săptămână, privind cu un ochi critic tot ceea ce vede. „Și nu prea îi convine, dar o lasă mai moale“, spune fiul proprietarului.

Față de anul plecării sale, un 2007 în care volumele erau mici și marjele, mari, lucrurile stau acum tocmai pe dos pentru compania harghiteană. Presiunea pe preț și pe calitate este una impor­tantă, mai ales că, pe de-o parte, importurile sunt un adversar redutabil, iar pe de altă parte, numărul companiilor rău-platnice a crescut semnificativ după criză. E și unul dintre motivele pentru care și-au „curățat“ anul trecut portofoliul de peste 500 de clienți.

Totuși, cei mai importanți clienți ai lor sunt marii retaileri, printre care Auchan, Carrefour, Kaufland sau Cora, dar și ma­rii jucători din bricolaj sau produ­cătorii de bere precum Ursus sau Heineken. „Dacă investești și în matrițe, poți să crești foarte mult“, explică Bajkó impor­tanța retailerilor în afacerile companiei.

MATRIȚA INVESTIȚIILOR. Anul trecut, acționarii au alocat pentru creșterea ca­pa­cității de producție aproximativ 500.000 de euro din surse proprii – de altfel, majoritatea investițiilor se fac astfel, varianta împrumuturilor bancare pentru dezvoltare fiind ocolită.

În prezent, proprietarii Harplast pre­gătesc o investiție de 1,2 mili­oane de euro în creșterea capacității fabricii, finanțare pe care speră să o asi­gu­re din fonduri europene. Ca suprafață, fabrica cuprinde trei hale cu o suprafață totală de aproape 20.000 de metri pă­trați, însă finanțarea nu vizează extinderea supra­feței, ci instalarea pe terenul actual a mai multor matrițe și mașini de injecție.

Costul unei matrițe poate varia de la circa 10.000 de euro până la 300.000 de euro, mai ales pentru navetele de bere, acolo unde tehnologia este mai com­plexă, în vreme ce timpul de fabricație al acesteia poate ajunge până la șase luni. „Matrițele le facem ori în țară (la Bra­șov), ori în străinătate (Bulgaria sau Austria), în funcție de preț“, explică Bajkó.

A încercat să facă matrițe și în China, însă și-a dat seama că munca la o dis­tanță atât de mare este complicată. „Ei întotdeauna au un intermediar în relația cu fabrica. Tu, ca să poți vorbi la fabrică, trebuie să iei legătura cu această per­soană, care vorbește doar engleza și nu prea înțelege nimic din detaliile teh­nice. Și nu iese ceea ce trebuie. De aceea este mai simplu în împrejurimi“, explică directorul comercial al producătorului de mase plastice.

Însă nu doar matrițele sunt făcute în afara granițelor. Închiderea rafinăriei Arpechim și reducerea treptată a capaci­tății de producție a combinatului Olt­chim i-au determinat pe beneficiarii materiei prime de la acești doi co­­­loși ai industriei românești să se reorienteze către importuri. Și nu sunt puțini, mai ales dacă ți­nem cont de faptul că industria de mase plastice autohtonă are o paletă lar­gă de aplicații, de la ambalaje, semifabricate pentru industria auto și materiale de construcții până la agri­cultură, accesorii pentru sport și timp liber.

Nici proprietarii Harplast nu fac excep­ție. Acum materia primă este de import, iar în fabrica în care lucrează circa 130 de persoane pot fi procesate anual până la 3.000 de tone de polietilenă și 1.500 de tone de polipropilenă.

Tot în unitatea de la Miercurea Ciuc se produc și componente pentru industria auto, care ajung pe piața din Germania ca produse aftermarket.

Fabrica lucrează șapte zile din șapte, consumul de energie fiind foarte mare dacă mașina de injecție ar fi por­nită și oprită zilnic. Din totalul produc­ției, aproa­­pe jumă­tate o reprezintă ghivecele, iar 40% navetele, lăzile, pube­lele sau produsele industriale. În total, folosesc 250 de matrițe, dintre care 200 proprii – restul sunt închiriate sau aparțin clienților.

PLUSURI ȘI MINUSURI. Piața lor prin­ci­pală rămâne cea autohtonă, pe care mai activează și companii precum Plastor Oradea (produse de consum, printre care articole de menaj, de grădină și ambalaje, componente auto, dar și proiec­tare de matrițe), Agora Plast București (produse plastice de bucătărie, menaj, curățenie, depozitare sau birotică), Romcarbon (plăci și profiluri din plastic) sau Politeh Ploiești (folii din polietilenă și produse din folii).

Se uită și către exporturi, însă genul de produse care ies pe poarta fabricii din Miercurea Ciuc au o mică-mare pro­blemă: sunt prea ușoare, iar costul transportului cântărește mult în prețul total, mai ales pe distanțe foarte mari. „Un tir de pubele este 15.000 de euro, în timp ce unul de ghivece este 5.000 de euro“, explică Miklós Bajkó.

În aceste condiții, mai ales pubelele, lăzile și componentele pentru industria auto iau calea exportului – care nu depă­șește mai mult de 10% din afaceri. Aceste produse au ajuns în Ungaria, Germania, Polonia, Slovacia și Republica Moldova. În ceea ce privește pubelele, au fost ani în care au avut și contracte cu statul, fiind un produs foarte solicitat.

RECICLAREA. O altă componentă im­por­tantă acestui tip de afacere este reciclarea produ­selor deteriorate. Iată o oportunitate de a-și întări poziția pe o nișă a produ­selor mai ieftine. Harplast are, tot în Mier­curea Ciuc, o hală unde lă­­zile sau navetele rupte pot fi topite și pro­­duse altele noi.

Problemele apar însă atunci când cum­pără astfel de produse deteriorate care nu au ieșit din fabrica proprie. „În cazul foarte multor lăzi, nu știi din ce sunt făcute, și se amestecă cu ce avem noi, iar produsul final este prost. Vrem să evităm să îi dăm unui client ceva reci­clat, de proastă calitate“, subliniază Miklós Bajkó, adăugând că, și așa, produsele pe care le primesc pentru topire sunt mult mai puține – între 5.000 și 10.000 – decât cele de care ar avea nevoie.

De aceea, în cazul proiectului pentru care speră să primească finanțarea europeană au luat în calcul și extinderea pe partea de colectare de deșeuri. Căci, dacă nu vine Mahomed la munte, se duce muntele la Mahomed.

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”O RADIOGRAFIE” color=”juicy_pink”][vc_column_text]Dintre multiplele aplicații pe care le are industria de mase plastice, ambalajele sunt poate printre cele mai folosite: de la pungi sau sacoșe, flacoane și recipiente, caserole ori cutii la bidoane, canistre sau lăzi.[/vc_column_text][vc_column_text]

• Concurența. În 2015, erau înregistrate 445 de companii cu domeniu de activitate fabricarea articolelor de ambalaj din material plastic (printre care și Harplast), cu afaceri cumulate de 2,2 miliarde de lei (aproape 500 de milioane de euro), profit net de 135 de milioane de lei (30,4 milioane de euro) și peste 7.000 de angajați, arată datele de la Registrul Comerțului.
• Echipamente. Tot legat de acest domeniu, potrivit aceleiași surse, sunt doar zece companii cu activitate în domeniul fabricării utilajelor pentru prelucrarea maselor plastice şi a cauciucului care și-au depus bilanțul contabil în 2015. În total, acestea au avut venituri de 45,3 milioane de lei (10,2 milioane de euro), un profit cumulat de 500.000 de lei (112.000 de euro) și, în medie, 68 de angajați.
• Salariul. Câștigul salarial mediu net în industria de mase plastice și cauciuc a fost, în 2015, de 1.820 de lei, în creștere cu 165 de lei față de 2014, arată datele Institutului Național de Statistică.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

FOTO: Miklós Bajkó Sursa foto: Laszlo Raduly / NewMoney