Stocurile foamei: Războiul din Ucraina, vremea extremă și blocarea exporturilor de alimente, toate la un loc creează furtuna perfectă pentru piața globală a alimentelor

Războiul din Ucraina, vremea extremă și blocarea sau suspendarea exporturilor de alimente, toate la un loc creează furtuna perfectă pentru piața globală a alimentelor. Zeci de milioane de oameni sunt în pericol să moară de foame, avertizează revista bri­tanică The Economist.

În 2001, tatăl Olenei Nazarenko avea o mică fermă în localitatea ucraineană Lukașivka, la 100 de kilometri nord-est de Kiev. În 2020, Olena a moștenit cele 400 de hectare pe cât se întindea ferma Rosa, cum fusese numită după pri­mul cal al familiei de fermieri. La înce­putul lui 2022, Olena a luat un împrumut consistent de la bancă pentru a cumpăra fertilizatori.

Pe 9 martie, cu mult înainte ca ea să se apuce de însă­mân­țat, trupele rusești ocupau mica localitate, iar Olena împreună cu soțul ei au părăsit ferma. Pe 31 martie, când rușii au plecat, au revenit și ei. Au găsit dezastru. Principala clădire a fermei fusese bombar­dată, trei dintre tractoare au fost vandalizate și golite de combustibil, din cele 117 vaci, 42 fuseseră ucise, iar celelalte hălăduiau prin împrejurimile care arătau și ele apocaliptic. 50 de tone de grâne în valoare de zeci de mii de dolari au fost distruse. „Nu mai avem niciun ban. Nu avem cu ce plăti salariile și nici ratele la bancă“, povestește cu groază Nazarenko.

De altfel, mii de tone de cereale au fost distruse sau lăsate să putrezească în Lukașivka și în localitățile dim­prejur și cam aceeași situație se întâlnește în mai toate zonele afectate direct de război. Forțele rusești au lovit deliberat infrastructura agricolă. O mare parte din recolta de anul trecut – circa 25 de milioane de tone de cereale (majoritatea porumb) – a rămas în țară, deoarece porturile din Odessa, pe unde 98% din grâne erau exportate, sunt încă închise. Iar exportul via porturi alternative din România, Bulgaria sau din țările baltice rămâne dificil.

„Înainte de război, Ucraina exporta aproximativ 5 milioane de tone de grâne lunar. Luna trecută abia am reușit să exportăm 1,1 milioane de tone“, spune mi­nistrul ucrainean al agriculturii, Mikola Solski, citat de The Economist.

Valul indian

Vikas Kumar Singh, fermier în Dha­rauli (India), o localitate aflată la 700 de kilometri de New Delhi, nu a fost lovit de vreun război, dar tot are probleme, începând din martie anul acesta. „Vremea s-a încălzit prea brusc“, explică indianul, trecându-și mâna prin grâu recent cules. „Boabele sunt mai sub­țiri decât ar trebui să fie.“

După vânturi puternice și grindină, chiar în februarie, ținutul Chandauli, unde se află și localitatea Dha­rauli, a fost lovit de un neobișnuit val de căldură pentru acea perioadă, ceea ce a afectat serios recoltele de grâu. Și cam la fel s-a întâmplat în mai toată India. De fapt, „chiar mai rău, în zone precum Maharashtra“, spune un alt fermier. Prin urmare, recolta va fi cam cu o treime mai mică decât cea de anul trecut.

Pe 13 mai, guvernul de la New Delhi a impus un mo­ra­toriu pentru exportul de grâu, cu excepții doar pentru anumite țări. Pe 15 mai, un transport de 500.000 de tone a plecat spre Egipt, în cadrul unui con­tract special. În prezent, sunt 26 de țări care imple­mentează măsuri de restricționare severă a exportului de alimente. În majoritatea cazurilor, vorbim de embargo total privind acest gen de exporturi. Întregul set de măsuri inventariat acoperă cam 15% din caloriile comercializate la nivel global, notează analiza publicată de The Economist.

Este nevoie de o lume ca să hrănești o lume, iar sin­gura cale este via rutele comerciale. Potrivit esti­mă­rilor, patru cincimi din populația globului trăiește în țări care sunt importatoare nete de alimente. Peste 20% din caloriile consumate global și peste 18% din can­titatea de cereale traversează cel puțin o graniță până să ajungă în farfuriile noastre.

Foametea în cifre

La începutul lui 2022, sistemul internațional care face posibil comerțul cu cereale se afla deja într-o stare precară. Numărul locuitorilor pla­netei cu acces limitat la mâncare, cu risc de a muri de foame chiar, a crescut de la 108 mi­lioane la 193 de mi­li­oane în ultimii cinci ani, potrivit Programului Alimentar Mondial al ONU (PAM). Aproape o dublare, o mare parte fiind cauzată de pande­mia de COVID-19, dar parțial și de creșterea prețurilor la energie și, implicit, a costurilor de transport. Apoi, lucrurile s-au mai în­răutățit o dată, pe fondul blocajelor din China și al unui șir de recolte proaste în cazul unor țări mari exportatoare.

Stocurile globale de grâne au fost foarte ridicate, este adevărat. Doar că multe le aparțin statelor importatoare și nu celor exportatoare, doritoare să le vândă, și nici importatorilor săraci, care ar avea nevoie de ele. „Dacă nu rezolvăm această problemă imediat, în următoarele nouă luni vom vedea foamete, des­ta­bi­li­zare a statelor, migrație în masă“, avertiza încă din fe­bruarie David Beasley, președintele PAM.

La doar o săptămână după aceste cuvinte, Rusia avea să declanșeze războiul din Ucraina, dând lovitura de grație unei mașinării care deja funcționa precar. În 2021, Rusia și Ucraina au fost primul, respectiv al cincilea mare exportator de grâu al lumii, cu 39 de milioane de tone, respectiv 17 milioane de tone, ceea ce acoperă 28% din piața mondială. Cele două țări cultivă și volume mari de furaje – porumb și orz. De asemenea, Ucraina este primul producător al lumii de semințe de floarea-soarelui, Rusia vine pe locul al doilea, ceea ce înseamnă că ambele acoperă 11,5% din piața de ulei vegetal. Altfel spus, ambele țări implicate în conflict furnizează cam o optime din caloriile co­mer­cializate la nivel global.

Odată cu începerea războiului, evident că exporturile de alimente ale Ucrainei au fost aproape stopate, iar cele rusești au fost afectate de regimul dur de sanc­­țiuni occidentale. Prețul grânelor a crescut brusc. Pe 16 mai, la o zi după ce India a impus embargo asu­pra exporturilor sale de alimente, prețul la grâu pe bursa din Chicago, reperul global, a crescut cu 6%. Pe 18 mai, grâul costa deja cu 39% mai mult decât la mo­mentul inițierii invaziei rusești.

Ministerul american al agriculturii admite că răz­boiul și condițiile meteo extreme fac ca producția glo­bală de grâu să scadă pentru prima dată în ultimii patru ani, ceea ce nu este deloc un semn bun. Mai rău este că grâul nu este comercializat la nivel global. Cum­părătorii se bazează adesea pe relații bilaterale pe termen lung cu exportatorii și stabilesc canale comerciale, ceea ce face foarte dificilă înlocuirea furnizorilor.

Potrivit Organizației pentru Alimentație și Agri­cul­tură (FAO), aproape 50 de țări depind fie de Rusia, fie de Ucraina sau de ambele pentru a-și acoperi peste 30% din necesarul de importuri, iar pentru 26 de state, această dependență urcă la 50%.

Efecte în lanț

Deficitele par să fie o certitudine. PAM, de care peste 115 milioane de persoane depind și care anul trecut a importat 50% din grâu din Ucra­ina, spune că actuala criză ar putea îm­pinge 47 de mi­lioane de oameni într-o stare acută de insecuritate alimentară.

Războiul are efecte și asupra piețelor produselor de care agricultorii au nevoie pentru recolte – combustibil, în primul rând, și fertilizatori. Rusia este cel mai mare exportator mondial de gaze naturale și al doi­­lea de țiței, iar războiul a dus la explozia prețurilor combustibililor. Pe cele trei tipuri principale de fertili­zatori industriali – cei bazați pe nitrogen, pe potasiu și pe fosfați, Rusia este primul, respectiv al doilea și al treilea exportator mondial. La fel, au crescut pre­țu­rile pesticidelor și erbicidelor.

Și mai planează o problemă asupra activității agricole, una fără legătură cu războiul și care va rămâne o constantă a planetei – recoltele bune au nevoie de vreme bună sau cel puțin moderată. Nu le priesc deloc extremele. Numai că schimbările climatice în­seamnă exact asta – fenomene meteo extreme.

Potrivit datelor Biroului Meteo din Marea Britanie, încălzirea globală crește de 100 de ori probabilitatea ca valul de căldură indian din februarie să se repete. Ploile torențiale de anul trecut care i-au forțat pe fermierii chinezi să amâne semănarea grâului de iarnă, ceea ce a redus semnificativ recolta prognozată, și valul de căldură care a afectat recolta de grâu din India s-ar putea să nu aibă nicio legătură directă. Dar când probabilitatea fenomenelor extreme crește la ni­vel glo­bal înseamnă și că tot mai multe regiuni vor suferi de pe urma acestor fenomene simultan sau cam în același interval temporar. Iar intervalul contează. Deși numeroase mărfuri pot fi produse pe parcursul între­gului an calendaristic, recoltele au o sezonalitate. Dacă este ratat intervalul când sunt efectuate opera­țiuni critice – semănarea, fertilizarea, recoltarea –, atunci soarta unei întregi producții anuale se poate de­cide în câteva săptămâni.

Aceasta este îngrijorarea și în cazul grâului de iarnă ucrainean. Semănat anul trecut, va fi gata pentru recoltare în iunie. Ministrul Solski estimează că recolta va fi cu 20-30% mai scăzută anul acesta. Cam jumătate din terenurile cultivate cu grâu (sud-estul țării) sunt parțial ocupate sau disputate. Multe sunt deja minate, infrastructura a fost distrusă, iar resursele de apă, combustibil și energie sunt deficitare.

Recoltele vor scădea cu 10% în Ucraina, estimează și FAO. Nu au fost folosiți fertilizatori, recoltele sunt afectate de dăunători, iar atât timp cât Odessa este blocată, cerealele nu au o rută prin care să fie comercializate. Blocada înseamnă și că silozurile au rămas mai bine de jumătate pline cu recolta de anul trecut. Prin urmare, dacă nu vor fi reluate exporturile via Marea Neagră, milioane de tone de grâne vor putrezi pur și simplu.

De rău augur

Mergând în Rusia, situația este mai bună. Sancțiunile internaționale nu au vizat direct exporturile de alimente și, chiar dacă au îngreunat schim­­burile comerciale, s-au găsit modalități de a le ocoli. Chiar dacă exporturile au scăzut cu câteva mili­oane de tone, Rusia a reușit să vândă mai multe grâne de la începutul războiului decât se așteptau analiștii, Egiptul, Iranul, Siria și Turcia fiind principalii cumpă­ră­tori. Dar chiar și cu recolta din această vară ajunsă pe piață, tot nu va putea fi contrabalansat deficitul creat de situația din Ucraina.

Și nici restul regiunilor mari agricole ale lumii nu vor putea atenua criza. China avertiza de anul trecut că inu­ndațiile vor afecta recolta grâului de iarnă, care va fi „cea mai proastă din toate timpurile“. Zonele agricole americane sunt lovite de o secetă severă precum cea din 2012-2013. Circa 40% din terenurile aride cultivate cu grâu se află într-o stare proastă sau foarte proastă. Pe 12 mai, Ministerul Agriculturii din SUA a prognozat că producția națională de grâu roșu tare de iarnă va scă­dea cu 21%, comparativ cu anul trecut. Și Europa are prea puține precipitații într-o perioadă în care grâul este cel mai vulnerabil în fața secetei. Sunt deja semne că și aici producția va scădea alarmant anul acesta.

Stocurile pe care țările exportatoare le au mai pot face diferența. Numai că, pe fondul prognozelor de deficit, mulți le țin pentru a prinde noi și noi creșteri ale prețurilor. În mod normal, agricultorii caută să scape de stocuri înainte de recoltă, când prețurile de obicei scad. Dar anul acesta nu se va întâmpla așa. Pe piețele futures se estimează că prețurile la porumb și la grâu vor rămâne la nivelul actual, foarte ridicat, până la jumătatea anului viitor. Potrivit ministrului ucrai­nean Solski, lumea va simți adevăratele unde de șoc ale crizei când recoltele de anul acesta nu vor schimba cu nimic situația actuală.

„Dat fiind că producția agricolă a Ucrainei rămâne inaccesibilă, este nevoie de fiecare tonă din piață“, spune Michael Magdovitz, analist al băncii olandeze Rabo­bank. Iar deficitul dintre cerere și ofertă face ca pre­­țu­rile să rămână extrem de volatile, influențate și de cele mai mărunte știri.

O altă întrebare – ce se va întâmpla cu recoltele de după cea a grâului de iarnă de anul acesta? Pentru că și primăvara se însămânțează grâu și alte cereale. Pentru Nazarenko, primul pas este să curețe urmele războiului – a mers pe câmp, a îndepărtat carca­sele de obuze, pe cele neexplodate, a marcat minele ră­mase intacte, a scos din noroi o rachetă și altele ase­menea. „Este înfricoșător, dar nu avem de ales“, spune aceasta.

În cele din urmă, Olena Nazarenko a reușit să însă­mân­țeze mare parte din terenuri. Unii nu au pur și simplu semințe, alții plantează noaptea pentru a evita raidurile aeriene. Alții au ajuns să cultive cartofi pentru propriul consum decât grâu pentru export.

Un sondaj recent făcut la comanda Ministerului Agriculturii din Ucraina sugerează că 30-50% din te­re­nurile agricole care ar trebui însămânțate primăvara cu grâu ar putea rămâne neînsămânțate. Oricum, producția ar avea de suferit – fertilizatorii lipsesc sau o parte (nitratul de amoniu) sunt folosiți pentru a face explozibil. La fel, pesticidele se găsesc cu greu.

Fără protecție

Fermierii ruși nu au problema bombardamentelor, dar și ei au probleme cu aprovi­zi­onarea. Mai ales marile ferme agricole care apro­vi­zionează piețele globale cu grâne au nevoie de volume mari de fertilizatori și pesticide. Anul trecut, Rusia a importat pesticide în valoare de 870 de milioane de dolari și semințe de 410 milioane de dolari, majorita­tea, din Uniunea Europeană. Acum, toate aceste achi­ziții sunt dificil de făcut. Majoritatea companiilor de semințe și de produse chimice occidentale s-au retras din Rusia, rămânând doar cele chineze. Pe partea cu fertilizatorii, lucrurile stau bine pentru ruși, nu și pentru alte zone agricole ale lumii.

În 2021, 25 de țări au importat din Rusia cam 30% din volumele de fertilizatori necesare. În Europa, temerile legate de securita­tea energetică au determinat o limitare a folosirii gazului natural pentru producția de fertilizatori pe bază de nitrogen, așa că Europa va trebui să importe mai mult – Nigeria și Qatar, de pildă, deschid noi fabrici de nitrogen. Este de așteptat să crească și producția Canadei de fertilizatori pe bază de potasiu.

Prețurile însă vor continua să fie ridicate – agricultorii din Chandauli spun că fertili­zatorii, combustibilul și forța de muncă au dus la o creș­tere a costurilor cu 20-25% anul acesta. Iar scumpirea grâului are efecte în lanț pe mai multe piețe. Dacă prețul unor mărfuri crește, consumatorii caută al­ternative. De aceea, in­flația generată de prețul alimentelor se vede în bunuri de larg consum a căror pro­ducție nu este direct afec­tată de război, explică Seth Meyer, economist-șef în cadrul Ministerului Agri­culturii din SUA.

Schimbarea recoltelor

Răspunsul natural aparent la tot acest context este că fermierii ar trebui să cultive mai multe grâne. Când prețul de producție crește peste cel obținut la vânzare, scad sau chiar dis­par marjele de profit. Josef Schmidhuber, director adjunct la FAO, admite că prețul cerealelor, al alimentelor în general, a atins un vârf în martie 2021. De atunci a scă­zut cu 27%. Doar că, în loc să planteze mai mult, fermierii par a se orienta către schimbarea recoltelor, optând pentru cele cu costuri de producție mai mici. În martie, un sondaj al Ministerului Agriculturii din SUA arăta că mulți fermieri americani inten­țio­nează să treacă de la porumb la soia sezonul acesta.

Și dacă ne este greu să creștem oferta, ce-ar fi să scădem cererea? Există culturi întinse de biocombustibil (America, Brazilia, Europa) care reconvertite ar putea hrăni anual 1,9 miliarde de oameni. Cantitatea de furaje produse pentru animale este chiar și mai mare. Anul trecut, China a importat o cantitate-record de 28 de milioane de tone de porumb pentru a hrăni porcinele țării. Iar cam 40% din grâul cultivat în UE este mâncat de vaci. O treime din porumbul produs în America este devorat de bovine. Dacă toate aceste volume de furaje ar fi scăzute sau înlocuite cu iarbă, coceni de porumb, animalele ar crește mai puțin și mai încet. Evident, ar duce la o creștere a prețului pro­dusului final (și să ne amintim de criza prețurilor alimentelor din 2007-2008, când modificările privind hrana pentru animale, combinate cu reducerea pro­ducției, au dus la creșterea explozivă a prețurilor la carne și lactate).

În aceeași barcă

Trebuie subliniat că nicio țară nu este imună la o astfel de criză. Deplorabil, sunt oa­meni care suferă de foame chiar și în cele mai bogate economii. Dar cel mai grav lovite sunt țările să­race, pentru că locuitorii acestora cheltuie cea mai mare parte a veniturilor pentru hrană. În majoritatea economiilor emergente, cam un sfert din bugetul unei gospodării este cheltuit pe mâncare, comparativ cu sub o cincime în cazul economiilor avansate. În Africa subsahariană, procentul este de 40% și oricum si­tuația era precară și înainte de această criză.

În plus, modul în care țările bogate reacționează la creșterea prețurilor la alimente îngreunează totul și mai mult. În SUA, prețul alimentelor reprezintă cam 1,3 puncte procentuale din rata inflației, de 8,3%, iar în Zona Euro – cam 1 punct procentual din rata infla­ției, de 7,4%. Este astfel unul din factorii care deter­mină politici monetare mai agresive. Sunt crescute ratele dobânzilor, ceea ce însă depreciază monedele na­ționale și înăsprește condițiile financiare pentru economiile emergente. Iar deprecierea monedelor naționale scumpește importurile de alimente. Pentru a-și susține moneda națională, economiile emergente fie cresc și ele ratele dobânzilor, fie intervin cu bani din rezerva valutară sau fac un mix între cele două măsuri. Dar oricare ar fi alegerea, implică noi costuri, care pot adânci insecuritatea ali­mentară.

Potrivit calculelor Băncii Mondiale, efectele războ­iu­lui asupra comerțului și bunăstării reprezintă o reducere a venitului real global cu aproape 0,74%, adică 600 de miliarde de dolari. În economiile cu venituri scă­zute, cifra crește la 1% (valoric înseamnă 5 miliarde de dolari, pentru că sunt țări cu venituri foarte mici). Pare puțin. Doar că o con­centrare a acestor pierderi în regiuni deja răvășite de foamete ar putea atrage după sine o deteriorare disproporționată la ni­vel social, politic și uman.

Cifre negre

Prețurile cerealelor se mențin la niveluri foarte ridicate în raport cu media istorică.

• IMPACT. Războiul din Ucraina dă lovitura de grație sistemului global alimentar, vlăguit deja de pandemia de COVID-19, schim­bările climatice și șocul crizei energe­tice. Exporturile de grâne și semințe de floarea-soarelui din Ucraina sunt aproape stopate, este posibil să se întâmple la fel și cu cele rusești. Cele două țări asigură 12% din caloriile comerciali­zate global. Prețurile la grâu au crescut cu 59% de la începutul anului, iar India a dat și ea o lovitură, suspendând exporturile, pe fondul caniculei care afectează recoltele.
• STOCURI SCĂZUTE. Potrivit estimării făcute de Ministerul Agriculturii din SUA, stocurile la nivel global vor fi de 267 de milioane de tone de grâu la finele sezonului viitor (vara lui 2023), ceea ce ar reprezenta un minim al ultimilor șase ani (estimarea inițială a fost de 272 de mili­oane de tone).

Acest articol a apărut în numărul 141 al revistei NewMoney.

FOTO: Getty