Se ieftinește din nou „verdele“?

Ultimii doi ani au inversat tendința con­tinuă de ieftinire a echipamentelor necesare tranziției energetice, dar datele anului 2023 arată că prețurile au început din nou să scadă și au ajuns la nivelul din 2019. Dacă lucrurile vor continua așa, vor fi instalate noi și noi capacități în regenerabil, care vor înlocui tot mai mult combustibilul fosil în generarea energiei electrice.

În 2021 și 2022, o avalanșă de factori a îm­pins în sus prețurile echipamentelor necesare tranziției energetice. Costul unor inputuri cum ar fi mineralele critice a crescut vertiginos. Problemele logistice au afectat transporturile, iar echipamentele nu au mai putut să ajungă la destinație la timp. Invazia rusă în Ucraina, la începutul anului 2022, a bulversat tiparele comerțului cu energie, iar Europa și lumea occidentală, în general, au redus drastic importurile din Rusia (unul dintre primii trei producă­tori mondiali de țiței) și au accelerat implementarea energiei curate.

Prețurile combustibililor fosili – un cost major pentru tot ceea ce înseamnă pro­duc­ție și transport – au crescut vertiginos. Dar, în pofida accelerării continue a im­ple­mentării energiei curate pe multe piețe, care a pus presiune pe prețuri, aceste pro­vocări s-au atenuat la jumătatea anului 2023, inversând tendințele de creștere a prețurilor. Inflația începe să încetinească în întreaga lume, pe măsură ce prețurile combustibililor scad, oferta de componente-cheie crește, iar creșterea economică glo­bală este preconizată să încetinească.

Pentru a monitoriza evoluția prețurilor și ce le influențează, Agenția Internațională pentru Energie (IEA) a elaborat un indicator – indicele prețurilor echipamentelor pen­tru energie curată (în engleză, CEEPI). Acesta urmărește evoluția la nivel global a pre­țurilor unui coș de produse: panouri fotovoltaice, turbine eoliene și baterii litiu-ion pentru vehicule electrice (EV) și pentru stocarea energiei.

După o scădere abruptă și constantă, în total de 60%, între începutul anului 2014 (de când se calculează indicele) și al trei­lea trimestru al anului 2020 – ceea ce în­seam­nă o reducere medie anuală de 13% –, prețurile au început să crească în mod con­stant până la sfârșitul anului 2022.

Vestea bună este că, la jumătatea lui 2023, indicele a revenit la nivelul din 2019, re­flectând o atenuare a presiunilor asupra prețurilor.

Panourile fotovoltaice

Prețurile pa­nourilor fotovoltaice, cea mai mare com­ponentă din CEEPI, spun cel mai bine po­ves­tea acestui urcuș-coborâș. La jumă­tatea anului 2022, prețurile medii erau cu circa 30% mai mari decât cele înregistrate cu doi ani înainte, când scăzuseră până la cel mai mic nivel din istorie.

Asta s-a întâmplat pentru că în ultimii doi ani a fost o presiune semnificativă pe piață. Cererea a fost enormă: tehnologia a bătut un nou record de implementare în 2022, cu o putere instalată suplimentară de 220 GW, o creștere de 35% față de 2021. Iar oferta a fost afectată de numeroși factori, de la întârzieri comerciale și creșteri ale costurilor de bază (exacerbate în 2022 de invazia rusă în Ucraina) la penurii de apro­vizionare și o creștere a prețurilor la com­ponente-cheie ale panourilor, cum ar fi siliciul și plachetele. Un accident la unul dintre cei mai mari producători de polisili­ciu din China, în 2020, a eliminat, de aseme­nea, aproximativ 10% din oferta globală, ceea ce a dus la creșterea prețurilor – țara asiatică se afla sub acele măsuri stricte generate de pandemia de COVID-19.

Presiunile asupra costurilor s-au atenu­at de la începutul anului 2023, iar noile ca­pa­cități de producție de echipamente extind oferta, datorită cererii crescânde și politicilor de susținere. De exemplu, pro­du­­că­torii turci au în prezent o capacitate anuală de producție de peste 10 GW de pa­­nouri, iar alte capacități sunt în con­strucție. Sprijinul politic încurajează expansiunea pro­du­cătorilor europeni exis­tenți, deși se pleacă de la o bază redusă.

Legea propusă de Comisia Europeană pri­vind industria net-zero vizează ca 40% din necesarul european de tehnologii ener­ge­tice nepoluante să fie acoperit până în 2030 de produse fabricate în UE. Producă­torii din afara Chinei sunt, de asemenea, în­cu­ra­jați de piața americană în creștere (ajutată de politica și de creditele fiscale introduse prin Legea privind reducerea in­flației din SUA) și de taxele vamale impuse de Statele Unite pentru importul produselor fotovoltaice originare din provincia chineză Xin­jiang.

Grupul energetic Enel, unul dintre cele mai mari care au pariat pe energia verde, in­tenționează să-și extindă producția de pa­nouri în Italia de la 200 MW la 3 GW și are în plan o nouă fabrică în Statele Unite, care să devină operațională în 2024 și în care să producă anual cel puțin 3 GW de mo­dule și celule fotovoltaice bifaciale. Cu toate acestea, cele mai multe instalații de pro­ducție existente și planificate în Europa și în Statele Unite sunt încă mici în comparație cu cele din China.

Turbinele eoliene

Prețurile medii ale tur­binelor eoliene, echipament care repre­zintă aproximativ o treime din indicele CEEPI, au scăzut, de asemenea, de la maxi­mele recente. Creșterile anterioare de pre­țuri au fost însă concentrate în rândul pro­du­cătorilor europeni, în timp ce marfa chi­nezească a continuat să se ieftinească. Asta, pentru că, după ce subvențiile guvernamentale pentru energia eoliană terestră au fost eliminate în China în 2020, apetitul investitorilor s-a diminuat, forțând produ­cătorii interni de turbine să reducă pre­țurile.

Deși concurența pe piață rămâne pu­ternică, creșterea comenzilor a compensat prețurile mai mici ale producătorilor, care s-au concentrat pe construirea de turbine mai mari, pe inovare și pe reducerea costurilor.

Pentru producătorii europeni și americani, condițiile de piață din ultimii ani au fost mai dificile. În rândul marilor produ­că­tori europeni – care au aproximativ ju­mătate din cota de piață la nivel mondial –, marjele de profit au fost slabe în 2021 și 2022, dacă nu chiar negative, veniturile fiind afectate puternic de întârzierile din lanțul de aprovizionare, de presiunile inflațio­niste și de pierderile cauzate de invazia rusă în Ucraina. Totuși s-a ajuns ca, în pri­mul și al doilea trimestru din 2023, pre­țurile medii de vânzare ale producătorilor europeni să rămână relativ constante.

Bateriile

Prețurile bateriilor litiu-ion, care reprezintă 13% din indicele CEEPI, au fost afectate de creșterea globală a inflației și de volatilitatea generală a pieței în 2022, în pofida inovației și a reducerii costurilor pachetelor de baterii.

Majorările substanțiale ale prețurilor li­tiu­­lui și nichelului, două materii prime esen­­țiale pentru bateriile destinate vehiculelor electrice, au fost un factor important în scumpirea bateriilor. Pe măsură ce prețu­rile mineralelor critice au crescut în ultimii ani, aceste materiale au o pondere tot mai mare în costul total.

De exemplu, bateriile litiu-ion sunt compuse din celule de baterii (cu material catodic) conținute în module, în cadrul unui pachet. Ponderea materialelor catodice în costurile bateriilor a fost mai mică de 5% la mijlocul deceniului trecut, dar a ajuns la peste 20% în 2021 și la aproape 40% în 2022.

Atunci când se adaugă și alte costuri, pon­derea materiilor prime este și mai mare, subliniind importanța prețurilor la mi­ne­rale în definirea accesibilității și atracti­vi­tății economice a tehnologiilor energetice curate în producția de energie. Prețurile ar trebui să rămână totuși stabile în 2023.

Așadar, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, anul 2023 ar putea fi un an crucial pentru tehnologiile energiei regene­rabile, ce ar putea marca o revenire la ten­dința istorică de scădere a prețurilor mani­festată de-a lungul istoriei recente și între­ruptă doar în ultimii doi ani. Reluarea tendinței descendente și rapiditatea acesteia vor depinde de prețurile mineralelor, de continuarea concurenței puternice între piețe și de viteza de inovare, în special pentru tehnologiile mai puțin mature, cum ar fi stocarea energiei la scară largă.

Cât costă acum

Industria folosește un indicator specific numit LCOE (levelized cost of energy), adică un cost mediu total al energiei electrice produse calculat pentru toată durata de viață a unei unități de generare. Un raport al Agenției Internațio­nale pentru Energie Regenerabilă (IRENA) arată că, inclusiv pentru noile capacități de generare instalate în anul de criză ener­getică 2022, LCOE a scăzut, cu o singură ex­cepție. Astfel, costul pentru proiectele eoliene onshore noi a scăzut cu 5% față de anul precedent, ajungând la 0,033 dolari/kWh, cel pentru parcurile fotovoltaice noi a scăzut cu 3%, până la 0,049 dolari/kWh, iar pentru energia eoliană offshore, costul noilor proiecte a crescut cu 2%, până la 0,081 dolari/kWh.

„Criza prețurilor la combustibilii fosili din 2022 a fost o reamintire grăitoare a be­ne­ficiilor economice pe care le oferă energia din surse regenerabile în termeni de se­curitate energetică. Doar în 2022, energia din surse regenerabile instalată la nivel global din 2000 încoace a economisit apro­xi­mativ 521 de miliarde de dolari din costurile cu combustibilii în sectorul produc­ției energiei electrice“, arată IRENA, care mai amintește că, în pofida creșterii înregistrate de prețurile echipamentelor, „din cauza creșterii vertiginoase a prețurilor la combustibilii fosili, în perioada 2021-2022 s-a înregistrat una dintre cele mai mari îm­bu­nătățiri ale competitivității energiei regenerabile din ultimele două decenii“.

Astfel, dacă în 2010 LCOE pentru energia eoliană onshore era cu 95% mai mare decât LCOE pentru cea mai ieftină tehno­logie fosilă, la finalul lui 2022 ajunsese cu 52% mai mic decât cel pentru cele mai ief­tine soluții bazate pe combustibili fosili.

La fotovoltaic, evoluția a fost și mai spec­taculoasă – în 2010, energia solară foto­vol­taică era cu peste 700% mai scumpă decât cea mai ieftină soluție pe bază de combustibili fosili. În 2022 era cu 29% mai ieftină decât cea mai ieftină tehnologie de pro­duc­ție de energie electrică utilizând combustibili fosili.

Acest articol a apărut în numărul 172 al revistei NewMoney

FOTO: Getty