Relația SUA-China suferă de cancer

În mandatul președintelui american Donald Trump, totul a devenit o marfă, în contextul războiului economic cu China. Inclusiv lupta pentru a găsi tratamente împotriva cancerului, care ucide anual în lume peste 10 milioane de oameni. 

Acest articol a apărut în numărul 69 (8 – 21 iulie 2019) al revistei NewMoney

Pentru cineva care citește atent, dosarul despre cer­ce­­tă­toarea specializată în oncologie Xifeng Wu este plin de ciudățenii mai ceva ca scenariul unui thriller cu spioni. Este plin de așa-zise dovezi că aceasta ar fi dat mai departe informații confidențiale sau că a acceptat poziții de consilier în diverse instituții medicale din China. Ar fi putut să combată aceste acuzații, nu și un atac mult mai sensibil – acela că ar fi spioană.

RĂZBOIUL RECE. Să le luăm pe rând. În ultimele decenii, cercetările în domeniul oncologic s-au globalizat puternic. Specialiștii din toată lumea varsă date și cer­cetări într-un corpus comun de studii menite să gă­sească soluții pentru boala care ucide anual aproape 10 milioane de oameni.

Colaborările internaționale sunt parte integrantă a programului Moonshot al Institutului Național de Cancer din SUA, un program de un miliard de dolari menit să accelereze găsirea de tratamente până în 2022. Unul dintre mottourile proiectului este „Cancerul nu are frontiere“. Există totuși niște granițe – în jurul Chinei.

În ianuarie, Xifeng Wu, o epidemiologă galonată și natura­lizată în SUA, a renunțat la poziția de directoare a Centrului pentru Sănătate Publică MD Anderson, ce ține de Universitatea din Texas, după trei luni de an­chetă privind legăturile sale profesionale suspecte cu China. Demisia sa, coroborată cu plecarea în ulti­mele luni a altor trei cercetători de top americani de origine chi­neză din centrul MD Anderson din Houston, are legă­tură cu ofensiva Administrației Donald Trump de a minimiza influența chineză în instituțiile de cerce­tare americane. Scopul este de a stăvili furtul costisitor al Chinei de inovație și de know-how din Statele Unite. Inevitabil, există și un efect secundar – blocarea cer­cetărilor fundamentale care se află la baza noilor tratamente medicale, inclusiv a celor care vizează cancerul.

În spatele investigației împotriva lui Wu se află In­s­ti­tutul Național pentru Sănătate (NIH) din SUA, în colaborare cu Biroul Federal de Investigații (FBI). „Chiar și cercetările care nu sunt încă atât de importante pentru a fi clasificate au o valoare mare, pentru că sunt ingredientele viitoarelor descoperiri care poartă proprietate intelectuală. Pe scurt, este ca și când ai fura deja ideile altora“, explică abordarea Lawrence Tabak, director adjunct la NIH.

Iar NIH, entitatea publică specializată în cercetări biomedicale cu cea mai mare finanțare din lume, are o influență uriașă la nivelul comunității naționale de cercetători medicali. Anual, alocă bugete federale în valoare totală de 26 de miliarde de dolari, din care 6 miliarde de dolari sunt pentru cercetările oncologice.

La audierile din 5 iunie, reprezentanții Institutului Național pentru Sănătate au raportat Comisiei senato­riale pentru Finanțe că agenția a avut în vedere 61 de instituții unde au existat suspiciuni de furt de proprie­tate intelectuală și că a identificat 16 cazuri unde ar exista legături cu guverne străine.

Astfel, moduri de lucru care până recent au fost în­curajate de NIH și de alte instituții de cercetare precum MD Anderson intră acum sub incidența legii –agenții FBI au dreptul să citească e-mailuri private, să-i oprească pe cercetătorii chinezi în aeroporturi, să îi interogheze etc.

SPIONAJ SAU PARANOIA? Deocamdată, Wu (56 de ani) nu a fost acuzată că ar fi furat ideile cuiva, ci că a ajutat în secret cercetări oncologice din China, un com­portament considerat antiamerican, în contextul politic actual. După 27 de ani petrecuți la MD Anderson, și-a dat demisia și a plecat ca decan la o universi­tate publică din Shanghai, lăsându-și restul familiei în SUA. Este primul articol detaliat despre ce i s-a întâmplat lui Wu, care nu a dorit să dea un interviu. Deta­liile au venit din consultarea unor documente și din dis­cuțiile cu 14 colegi și prieteni ai acesteia.

Va trebui ca istoricii să selecteze dacă povești precum cea a lui Wu marchează un punct de turnură, când comunitatea americană de cercetare chiar a con­știentizat riscurile furtului de către China a pro­prie­­tății intelectuale americane, sau este doar un de­ra­paj periculos ce frizează deja paranoia. Sau ambele. Un lucru este fără dubiu – cetățenii chinezi din SUA, chiar și cei cu cetățenie americană, au devenit în mod predilect ținta supravegherii FBI.

Într-un discurs susținut la New York, în aprilie, directorul FBI, Christopher Wray, a și motivat de ce se în­tâmplă asta. „China este campioană la o abordare națională în privința furtului de inovație sub orice formă și în orice domeniu, folosindu-se de serviciile de informații, oameni de afaceri sau prin cei 130.000 de studenți chinezi și cercetători care studiază și lu­crează în SUA“, a spus Wray. „Deschis vorbind, China pare decisă să urce economic cât mai sus, dar prin furt și pe seama noastră“, adaugă el.

REPUTAȚIA. Wu a absolvit Facultatea de Medicină din Shanghai, iar doctoratul și l-a luat în 1994 la Texas School of Public Health din Houston. S-a alăturat imediat echipei de la centrul MD Anderson, unde și-a câș­ti­gat renumele creând o imensă bază de date adunate de la sute de mii de pacienți din Asia și din SUA. Acest gen de date care combină istoricul medical cu biomarkeri personali, cum ar fi caracteristicile ADN și alte descrieri medicale, sunt mine de aur pentru cer­cetători.

În 2011, Wu a fost numită epidemiolog-șef la cel mai important institut american de oncologie. Inevitabil, în cariera sa, Wu a dezvoltat legături strânse inclusiv cu cercetători din China – mai exact, cu cinci centre on­cologice importante din această țară. Și chiar a fost încurajată să cultive aceste legături de cei de la MD Anderson.

De altfel, zeci de studenți chinezi care participă la cer­cetările efectuate la MD Anderson vor să contribuie la ameliorarea unei situații îngrijorătoare pentru China, care se confruntă cu 4,3 mili­oane de noi cazuri de cancer, anual.

Globalizarea științei, în special în zo­na de cercetare, a fost rapidă. Nu mai există frontiere internaționale. Dacă o per­soană dintr-o țară are o piesă a puzzle-ului, toată lumea vrea imediat să colaboreze cu aceasta. Relațiile se stabilesc adesea în cadrul conferin­țelor academice, simpozioanelor, vizitelor și culminează cu publicarea articolelor științifice.

Din 2010, NIH a oferit granturi în va­loare de cinci milioane de dolari dedicate colaborărilor științifice dintre SUA și China. Din toată suma, 20% au mers către cercetă­rile oncologice. China a venit și ea la masă cu trei mi­lioane de dolari, anul trecut, iar proiectele comune au generat un număr important de date de mare impact pentru cercetările oncologice, potrivit unei ana­li­ze realizate de NIH.

De precizat că munca lui Wu, ca și multe alte cerce­tări academice puse acum în pericol de noua abordare a Administrației Trump, nu implică dezvoltarea unor medicamente sub patent. Misiunea este de a re­duce riscurile și de a salva vieți, descoperind cauzele care conduc la instalarea bolii. Prevenția nu este un produs. Nu poate fi vândută, deci nici furată.

ANCHETA. Suspiciunile față de cercetătorii de origine chineză de la MD Anderson au început de prin 2014. Lanțul de evenimente care au dus la plecarea lui Wu s-a declanșat prin vara lui 2017, când FBI a notificat cen­trul că a pornit o anchetă privind „un posibil furt de informații de la MD Anderson“.

În noiembrie 2017, FBI cerea deja mai multe infor­mații, fără însă a depune și o citație pe numele lui Wu. Președintele centrului oncologic, Peter Pisters, aflat de mai puțin de o lună în respectiva poziție, a semnat de bunăvoie o înțelegere cu FBI prin care le permitea agenților să caute în conturile de e-mail pe care le aveau 23 de angajați. Sunt acei cercetători chinezi sau americani de origine chineză? MD Anderson a refuzat să răspundă.

„Provocarea pe care China o aruncă Statelor Unite zilele acestea este fără precedent“, crede Wray. Dacă, în timpul Războiului Rece, confruntarea s-a dus între armate și guverne, acum de partea Chinei luptă „întreaga națiune“, explică directorul FBI. Drept urmare, și SUA au nevoie de un răspuns și de o susținere din partea întregului popor american. Cum faci asta însă într-o societate în care trăiesc deopotrivă naturalizați cinci milioane de chinezi, mulți dintre ei activând chiar în domeniile aflate în vizorul au­torităților ameri­cane – știință și tehno­logie?

FBI îndeamnă companiile, universi­tățile, spitalele – orice entitate unde pro­prietatea intelectuală este o miză – să-și ia măsuri speciale de precauție când interacționează cu parteneri de business din China sau chiar și cu simpli angajați chinezi care ar putea fi „co­lectori netradiționali de informații“, în formularea lui Wray.

Oficiali ai Ministerului Justiției orga­ni­zează caravane pentru a-i informa pe jurnaliști, oficialități locale și reprezen­tanți ai companiilor cu privire la „perfidia“ Chinei. Acordarea de vize pentru studenții și cercetătorii chinezi a fost simțitor frânată, iar tot mai mulți oameni de afaceri și ingineri chinezi, în special cei din sectorul tehnologic, sunt opriți pe aeroporturi pentru controale suplimentare. „În cele 56 de birouri pe care le are la nivel fede­ral, FBI derulează anchete privind posibile acte de spionaj economic care aproape invariabil duc spre China“, spune Wray.

VÂNĂTOAREA. Au fost operate și câteva arestări spec­taculoase. Anul trecut, agenții federali l-au identi­ficat și capturat în Belgia pe un presupus spion al Ministerului Securității Statului din China. L-au arestat și extrădat apoi în SUA, unde a fost acuzat de spionaj.

Presupusul spion, Yanjun Xu, s-a dat drept academi­cian și s-a folosit de LinkedIn pentru a intra în contact cu un inginer american de origine chineză care lucra pentru GE Aviation în Cincinnati. L-a invitat în China pentru a ține o prelegere despre materiale compozite folosite în industria aerospațială. Xu a pledat nevino­vat și a rămas în custodia autorităților din Ohio, iar an­gajatul companiei GE Aviation nu a fost pus sub acuzare.

În perioada 1997-2009, agenții federali au operat un număr alarmant de arestări de presupuși spioni (17% din cei puși sub acuzare în conformitate cu prevede­rile legii americane privind spionajul erau de origine chi­neză). Între 2009 și 2015, procentul s-a triplat, ajungând la 52%, potrivit unei statistici din 2018. Numărul cazurilor a crescut, nu și dovezile de spionaj.

Unu din cinci chinezi puși inițial sub acuzare între 1997 și 2015 nu a fost dovedit ca fiind spion sau comițând vreun delict serios, o rată dublă comparativ cu cei puși sub acuzare, dar de altă origine decât chi­neză. „Această disparitate evidentă“ reflectă părtini­rea agenților federali și a procurorilor care pleacă de la premisa că oamenii de știință chinezi lucrează toți în secret pentru China“, spune Andrew Kim, profesor invitat la South Texas College of Law (Houston).

În 2015, agenții FBI s-au năpustit în casa din Philadelphia a fizicianului chinez Xiaoxing Xi și l-au arestat sub amenințarea armelor și sub privirile îngrozite ale soției și ale celor două fiice ale acestuia. Motivul a fost că ar fi furnizat Chinei informații despre tehnologia unor superconductori. Acuzația a fost retrasă după cinci luni, după ce avocații lui Xi au dovedit că teh­nologia cu pricina era deja veche și cât se poate de publică. Xi mărturisește însă că, după acel incident, viața lui nu va mai fi niciodată la fel.

Oarecum similar, în primăvara trecută, agenții fede­rali, înarmați de data aceasta și cu un vraf de e-mailuri extrase din 23 de conturi, au bătut la ușa a patru ame­ricani de origine chineză care au lucrat pentru MD Anderson, întrebându-i dacă ei sau colegi de-ai lor au avut vreo legătură profesională cu China. Erau intere­sați mai ales de cei conectați cumva la Planul Celor O Mie De Talente, o inițiativă guverna­mentală a Chinei menită să-i aducă înapoi în țară pe cei mai buni cer­ce­tători stabiliți în străinătate.

Un raport realizat anul trecut de U.S. National Intelligence Council susține că scopul nedeclarat al programului este de „a facilita transferul legal și ilegal de tehnologie, proprietate intelectuală și know-how din SUA în China“. Cei patru intervievați de FBI au încercat să explice că nu există secrete în cerce­tarea teo­retică (spre deosebire de știința aplicată), deoarece totul este public.

EXCES DE ZEL? În cinci memorii adresate toamna tre­cută lui Peter Pisters, un înalt oficial de la NIH, Michael Lauer, a indicat zeci de e-mailuri ale anga­jaților centrului care ar dovedi că Wu și alți patru cercetători de la MD Anderson au încălcat anumite rigori de con­fi­den­­țialitate și nu au raportat munca plătită prestată în China. El i-a dat lui Pisters 30 de zile să răspundă.

Ancheta în privința angajaților centrului a fost con­dusă de unul dintre responsabilii instituției, Max Weber, și de șeful acestuia, consilierul general Steven Haydon. La sfatul avocatului, Wu, care a avut în dese rânduri dezacorduri cu conducerea centrului, a refuzat să fie interogată, dar a oferit în scris răspunsurile la în­trebă­rile puse. A recunoscut că le-a spus colegilor americani despre granturile oferite de NIH și că a apelat la aju­torul unor cercetători juniori pentru anumite sarcini. Cei de la FBI au tras concluzia însă că, făcând asta, Wu a încălcat practica etică a centrului. În realitate, concluzia lor se bate cap în cap cu practica aca­demică uzuală.

„Dacă ar căuta cineva atent în instituții de cercetare de talia centrului MD Anderson, ar găsi sigur acest gen de încălcări ale unor rigori cu privire la cercetă­torii mai tineri, e un soi de rit de inițiere, un proces de mentorat, nicidecum un delict“, explică Lynn Goldman, decan la Milken School of Public Health, din ca­drul Universității George Washington.

Wu a recunoscut și că nu le-a comunicat celor de la NIH toate colaborările ei cu diverși oameni de știință din China, așa cum se cerea în formularele de acordare a granturilor. Dar asta pentru că a lucrat cu mulți dintre ei chiar în Houston, ei fiind cercetători invitați la MD Anderson. În raportul lui Mark Weber, Wu a fost taxată: chiar și așa, aceștia ar fi trebuit să fie no­mina­lizați pentru că erau „componente stră­ine“, prin urmare menționați ca atare în documentele cu pricina. Și același raport arată că Wu nu și-a declarat toate veniturile primite de la mai multe cen­tre oncologice din China pentru munca prestată acolo. Dar raportul nu prezintă nicio dovadă că Wu ar fi încasat respectivii bani.

În urma anchetei, Wu a fost nevoită să intre în concediu fără plată până la o decizie care putea presupune inclusiv disponibilizarea ei. A decis să-și dea de­misia pe 15 ianuarie. Nu și-a exercitat dreptul de a contesta toate acuzațiile.

Pentru mulți amici și colegi, cazul lui Wu repre­zintă un exces. Nicio dovadă, nicio acuzație concretă că ar fi furnizat Chinei informații purtătoare de proprietate intelectuală. Colaborările nevinovate, dar de impact din punct de vedere științific, au ajuns să fie descrise ca fiind în detrimentul intereselor americane.

Nimic mai neadevărat, spune Randy Legerski, fost președinte al departamentului de genetică de la MD Anderson. „Singurul lucru pe care l-am pierdut în fa­voarea Chinei este investiția noastră în cercetă­toarea Xifeng Wu“, adaugă și Goldman de la Universitatea George Washington.

Într-un interviu, Pisters nu a dorit să comenteze an­chetele îndreptate împotriva celor cinci cercetă­tori de la institut, dar a ținut să spună că tot ce face este să protejeze finanțarea venită de la NIH, în va­loa­re de 148 de milioane de dolari, anul trecut.

„Cea mai mare teamă a multora este că istoria s-ar putea repeta în actualul climat politic și să ne trezim că americanii de origine chineză să fie tratați asemeni americanilor de etnie niponă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial“, crede Nancy Chen, fost oficial federal.

După ce a asistat la câteva informări ale celor de la FBI despre cât de mare e amenințarea chineză, Adam Kuspa, cercetător la Colegiul de Medicină Baylor din Houston, se întreabă dacă agenția chiar înțelege cât de lungă și dificilă este munca de cercetare în domeniul cancerului. Este nevoie și de două decenii de la des­coperirea unei molecule promițătoare până la aprobarea ei într-un medicament. Chiar și atunci, pro­gre­sul în tratamentul oncologic este măsurat în luni de viață, rareori în ani. Prin urmare, câte infor­mații critice despre cancer ar putea, de fapt, China fura?

„Glumesc cu șeful meu uneori și îi spun că, probabil, chinezii vor găsi leacul pentru cancer, iar noi îl vom cumpăra de la ei“, mai spune Kuspa.

Au contribuit Lydia Mulvany și Selina Wang.


Articol preluat din BloombergBusinessweek

de Peter Waldman | adaptare de Mimi Noel

FOTO: Guliver / Getty Images