Războiul lui George Lucas
„Eram pregătit să mă retrag de acum câțiva ani. Nu mă înnebunea ideea de a mai face o urmare a «Războiului Stelelor» (Star Wars). Este genul de film care te consumă foarte mult“, spunea în ianuarie 2013 George Lucas, creatorul celei mai profitabile francize de film din toate timpurile, într-o discuție cu Bloomberg BusinessWeek despre vânzarea companiei sale, Lucasfilm, către WaltDisney pentru suma de 4 miliarde de dolari.
Avea la acel moment 68 de ani și mărturisea că este sătul de criticii și de fanii care îl tot acuzau că a dat pe mâna cui nu trebuie saga „Războiul Stelelor“, făcând referire mai ales la a doua trilogie. „Aș fi fericit să las în spate toate criticile și atacurile la persoană care m-au vizat în ultimii ani“, a mai spus celebrul regizor, decis să-și dedice ultimii ani făcând filme experimentale care poate nu vor rula niciodată în cinematografe. Cel puțin, speră că așa nu va mai fi expus săgeților trimise de cineaști și cinefili care cred că ultimul film bun făcut de Lucas datează din 1983 (este vorba de „Întoarcerea Jedi“, ultimul film din prima trilogie „Războiul Stelelor“, n.r.).
MOȘTENIREA. Chiar dacă s-a retras, Lucas este hotărât să lăse moștenire un proiect special a cărui măreție nu poate fi contestată nici măcar de cineva cu standarde galactice. Regizorul intenționează să construiască un muzeu – Muzeul Lucas de Artă Narativă – care să adăpostească o colecție unică de artă despre care spune, cu mândrie, că este foarte accesibilă din punctul de vedere al înțelegerii. Este vorba de lucrările lui Norman Rockwell (desenator, ilustrator și pictor american, n.r.) sau revistele de benzi desenate ale lui Flash Gordon. Nu vor lipsi nici suvenire și obiecte diverse păstrate din timpul filmărilor la „Războiul Stelelor“. Lucas vorbește despre toate acestea ca fiind „artă narativă, genul de obiecte și lucrări care, la un loc, spun o poveste“.
Lucas s-a oferit să construiască muzeul într-un oraș american important. A anunțat că va suporta din banii proprii toate costurile de construcție, va dona obiectele și lucrările. Valoarea cadoului de artă pe care regizorul vrea să-l ofere Americii ajunge la 1,5 miliarde de dolari. „Este genul de act epic de generozitate și altruism. George Lucas, ca oricare om de succes și foarte bogat, ar putea alege să facă orice cu banii pe care îi are. El a ales să ofere acest dar extraordinar oamenilor unui oraș american, implicit lumii întregi“, apreciază Don Bacigalupi, președintele viitorului muzeu Lucas.
Doar că Lucas a trăit propria saga pentru a găsi orașul potrivit care să găzduiască muzeul. Monumentalul proiect se pare că i-a provocat la fel de multă suferință cât i-a adus și Jar Jar Binks, creatura de pe planeta Naboo cu un ciudat accent jamaican, pentru care a și fost acuzat de rasism. Lucas a încercat să-l amplaseze în parcul național Presidio (San Francisco) sau în centrul orașului Chicago, pe malul lacului Michigan. A abandonat însă ambele locații pe fondul opoziției iscate la nivel local.
MĂRUL DISCORDIEI. Lucas și-a exprimat public dezamăgirea din cauza dificultăților de care se lovește în încercarea de a găsi un oraș care să-i găzduiască muzeul. În discuția cu BusinessWeek nu a dorit însă să comenteze acest aspect.
În primă fază, Lucas a încercat să stârnească o competiție între două metropole – Los Angeles și San Francisco.
Crissy Field este o zonă cu multă verdeață situată în apropierea golfului din San Francisco, de fapt o fostă bază militară transformată de câțiva ani în așa-numitul parc național Presidio. Într-un weekend de noiembrie, parcul este plin de bicicliști, alergători și pasionați de mișcare în aer liber. Este locul din care se poate admira celebrul pod Golden Gate, un simbol al orașului.
Nancy Bechtle (79 de ani) este președintele Presidio Trust, agenția care operează parcul. „Am pierdut multe nopți din cauza lui Lucas, mai multe decât în adolescență chiar“, mărturisește aceasta.
Pe regizor îl leagă o lungă istorie de Presidio. În 2005, a construit sediul companiei sale de producție Lucasfilm pe amplasamentul fostului spital militar situat în actualul parc. După cinci ani, a luat în discuție cu Presidio Trust să construiască un muzeu de artă digitală. „Intenția era de a construi o clădire simbolică cu cei mai buni arhitecți ai momentului. Ceva similar cu Opera din Sydney, Turnul Eiffel sau Muzeul Bilbao“, spunea Lucas în 2014.
Oricât de mult le-a plăcut ideea unui centru cultural, Bechtle și colegii ei din Presidio Trust își doreau ceva care să se integreze mai bine în parcul național. Și mai voiau ca pentru alegerea proiectului să se facă un concurs între mai multe propuneri. „De ce ar fi primit cu dedicație Lucas dreptul să construiască ceva? Când este vorba de un spațiu public, monitorizarea este mult mai severă“, admite Bechtle.
Agenția a setat și niște repere de design pentru proiect: să nu depășească 14 metri și să nu fie într-un stil retro. În martie 2013, existau 16 propuneri de proiecte, printre ele și cel al lui Lucas. Muzeul ar urma să găzduiască o cronică a evoluției artei vizuale – de la arta primitivă până la pictura renascentistă, Rockwell și „Războiul Stelelor“. Doar că propunerea arhitectonică ajungea la aproape 21 de metri – „o clădire prea mare“, spune Bechtle. În plus, stilul arhitectonic propus era ceva în genul Beaux Arts, nu foarte contemporan.
Departe de a încerca să ajungă la un compromis, Lucas s-a aruncat cu toate resursele într-o campanie de PR. Agenția a fost bombardată de scrisori laudative semnate de nume sonore ale cinematografiei, precum Coppola, Scorsese sau Jeffrey Katzenberg. Cunoscut pentru donațiile generoase pentru Partidul Democrat, Lucas a atras de partea sa și o serie de lideri politici locali, cum ar fi guvernatorul de California, Jerry Brown, primarul metropolei San Francisco, Edwin Lee, liderul minorităților din Casa Reprezentanților, Nancy Pelosi.
Cei din Presidio Trust au refuzat să spună ceva despre stadiul negocierilor lor cu Lucas. Le-au oferit totuși jurnaliștilor de la Bloomberg BusinessWeek documente interne și e-mailuri, în baza dreptului acestora la informații publice. Din documente și e-mailuri reiese că echipa lui Lucas a refuzat să dea detalii despre creațiile artistice ce ar urma să fie expuse, spunând că este o informație privată.
După o selecție a proiectelor s-a ajuns la trei finaliști și se părea că Lucas va avea câștig de cauză. Cu o condiție: să fi fost mai cooperant. Într-un interviu acordat publicației The New York Times în septembrie 2013, acesta a explodat de-a dreptul. A acuzat fără menajamente agenția Presidio Trust că urmărește să îi ucidă proiectul. „Ne urăsc“, a spus acesta, amintind că Bechtle se leagă de stilul arhitectonic Beaux Arts pentru a-și motiva respingerea.
În realitate, nici Bechtle, nici boardul Presidio nu au vrut să piardă acest centru cultural. I-au oferit lui Lucas o locație în apropierea vechiului sediu al agenției, unde priveliștea spre pod este mai puțin spectaculoasă. Lucas nu l-a considerat însă demn de proiectul său. În februarie 2014, agenția a anulat concursul de proiecte.
Lucas a amenințat că va muta proiectul la Chicago, orașul natal al actualei soții, Mellody Hobson. Primarul metropolei, Rahm Emanuel, a și declarat că ar fi bucuros ca Chicago să aibă un astfel de muzeu. Drept urmare, a făcut tot ce a putut pentru a-l curta pe Lucas. A creat o comisie specială care să aleagă dintr-o listă de nu mai puțin de 50 de locații. În mai 2014, au ales o zonă de aproape șapte hectare, lângă sediul echipei de baseball Chicago Bears. Aproape de alte muzee, construcția lui Lucas ar fi oferit o priveliște comparabilă cu cea de la Presidio.
Regizorul a acceptat fericit, iar în aceeași zi, edilul a susținut o conferință de presă chiar în sediul primăriei. „Chiar acum am vorbit la telefon cu George Lucas și Mellody Hobson pentru a le mulțumi că au ales Chicago, cel mai american dintre toate orașele americane“, a spus acesta.
RĂZBOIUL METROPOLELOR. În noiembrie 2014, Lucas a făcut publice și câteva schițe ale arhitecturii viitorului muzeu semnate de arhitectul Ma Yansong. Unii spun că arată ca o amibă uriașă. Alții au văzut asemănări cu Jabba the Hutt (gangsterul galactic din „Războiul Stelelor“, n.r.).
Blair Kamin, câștigătorul Premiului Pulitzer și cronicar la Chicago Tribune, a fost fără milă: „Este templul lui George, un monument închinat patronului, nicidecum o contribuție la spațiul public“.
Dincolo de apariția sa la Festivalul Săptămâna Ideilor, Lucas a rămas destul de discret, fapt care a deranjat administrația edilului Emanuel, care ar fi vrut ca regizorul să se implice și să-i ajute să promoveze în spațiul public proiectul, de exemplu, să expună anticipat în alte locații o parte din lucrări și obiecte pentru ca oamenii să-și facă o idee despre ce va expune viitorul muzeu.
Drept urmare, primarul Emanuel s-a trezit singurul evanghelist al proiectului lui Lucas. Cota de popularitate a început să-i scadă, iar în campania electorală din 2015 a fost atacat puternic de rivalul său care l-a etichetat drept „primarul de 1%“ care s-a remarcat prin promovarea unui monument închinat lui Darth Vader, în detrimentul altor zone ale orașului care ar fi avut nevoie urgentă de sprijin din partea administrației locale. Totuși, Emanuel a reușit să câștige un nou mandat ca primar.
Nu se terminase însă lupta cu asociația Prietenii Parcurilor care se opun construcției muzeului care va fi amplasat într-o zonă foarte iubită de locuitorii orașului, pe malul lacului Michigan. În ciuda opoziției acestora – chiar au declanșat o acțiune în instanță împotriva proiectului –, o lege votată în octombrie 2015, care permitea concesionarea unor zone pentru construcția de centre culturale, a intrat în vigoare și a dat undă verde și muzeului lui Lucas. Compania care operează proiectul a semnat un contract de concesiune pe 99 de ani pentru suma de 10 dolari.
PE INSULA COMORII. Chiar și așa, procesul deschis la Chicago a continuat, iar Lucas a devenit nesigur de proiect, așa că a trecut la planul B. A început să îi curteze pe primarii altor orașe mari – pe Eric Garcetti (edilul orașului Los Angeles), de pildă. Primarul din Chicago a făcut o ultimă forțare. Cei care își doreau muzeul lui Lucas au organizat un miting de protest în fața sediului asociației Prietenii Parcurilor.
În iunie 2016, Lucas a anunțat că renunță la Chicago și va face proiectul în California. A luat legătura cu primarii metropolelor californiene – Los Angeles și San Francisco. Garcetti i-a oferit o locație în Parcul Expoziției și l-a asigurat pe regizor că se va mișca totul foarte repede pentru a porni construcția.
Cu toate acestea, Lucas înclină balanța spre San Francisco și vizează un loc pe așa-numita Treasure Island (în traducere, Insula Comorii), o fostă bază navală amplasată pe o insulă artificială care oferă o priveliște impresionantă către oraș. Insula se află sub jurisdicția administrației locale, și nu sub cea a guvernului federal, ceea ce face ca aprobările necesare să fie mai ușor de obținut comparativ cu Presidio. Ar fi un atu câștigat și pentru Insulă. Acum, oamenii nu prea au de ce merge acolo. Proiectul lui Lucas ar putea revitaliza zona, cred unii urbaniști.
În plus, Lucas are și legături artistice cu zona. A filmat scene de luptă din „Întoarcerea Jedi“ în apropiere de Pădurile Muir, iar aeroportul din Berlin, care apare în „Indiana Jones 4“, este de fapt clădirea administrativă a bazei navale de pe insula artificială.
Totodată, noua locație i-a inspirat și un alt concept – mai bun – arhitectului Ma Yansong, iar cronicarii de arhitectură s-au arătat încântanți.
În realitate, noua propunere cu greu poate fi descrisă – este o mașină sport, un craniu, o pisică de mare? „În mod cert, intră însă în categoria arhitecturii simbolice, metaforice“, răspund jurnaliștii de la The Chronicle.
Articol preluat din BloombergBusinessweek
de Devin Leonard; adaptare de Mimi Noel
FOTO: Lucas este autorul celei mai profitabile francize de film din toate timpurile. Sursa foto: IMDb.com
