Protestele fermierilor din Europa, un simptom al unei afecțiuni grave

Protestele fermierilor din Europa sunt doar un simptom al unei afecțiuni grave și reflectă o nemulțumire gene­rală la nivelul întregii societăți europene. Întrebarea este dacă Bruxelles-ul a înțeles și, dacă da, ce va face, scrie re­­vista bri­ta­nică The Economist.

A fost nevoie de 120 de nave încărcate cu vikingi pentru a asedia Parisul în pri­mă­vara anului 845. S-au retras doar după ce li s-a plătit un tribut de 7.000 de livre de argint. Arc peste timp, în 1870, prusacii au avut nevoie de două armate pentru a bloca orașul, care s-a predat abia după ce localnicii s-au săturat să mă­nân­ce cai, șobolani, pisici și orice animale mai puteau găsi.

Ei bine, pentru „asediul Parisului“ – ver­siunea 2024, echipamentul preferat pentru a orchestra o blocadă poartă măr­cile John Deere, New Holland sau Claas. Sute de tractoare aduse din întreaga regiune au blocat opt autostrăzi către capi­tala franceză la final de ianuarie.

Fermierii, campați și ei la aproximativ 30 de kilometri de Champs-Élysées, vor cu tot dinadinsul să amintească burgheziei de unde provine hrana pe care o gă­sește pe rafturile supermarketurilor. Pen­tru moment, măcar animalele sunt în sigu­ranță, comentează ironic britanicii de la The Economist, făcând referire la 1870.

Pe întregul teritoriu al Europei, asis­tăm la o revoltă a fermie­rilor. Din Belgia până în Germania, Țările de Jos,

Polonia, România și Spania, fermierii s-au mobilizat și au ieșit în stradă.

Vorbim de un sector obișnuit cu privilegii exorbitante – aproximativ o treime din bu­getul Uniunii Europene este direcționat că­tre subvențiile prevăzute de politica agri­­colă comună (PAC) –, care acum simte că le scapă printre degete. În mai multe pri­­vințe, se poate rezuma la o poveste cunos­cută – o castă privilegiată, care simte că-și pierde statutul. Pentru că, într-o lume care se schimbă, ce este Europa, dacă nu o încercare de a păstra lucrurile așa cum erau, cred cei de la The Economist.

A fi legat de tradiție și totuși lovit de for­țele de modernizare este cumva povestea continentului în ansamblu, așa cum pot con­firma europenii, cărora le fluieră pe lângă ureche China, India și alții care trec pe lângă ei în goană. Fermierii nu sunt singurii europeni care ar dori ca lumea să se oprească, astfel ca ei să poată coborî la prima (și eventual pentru a se pensiona anticipat).

Viață grea

„Terminați cu toate abera­țiile sociologice!“, ar putea veni răspunsul fermierilor. Viața ca fermier european a de­venit de nesuportat, după cum le-a fost prezentată jurnaliștilor britanici de o mul­țime de agricultori, adunată în fața insti­tuțiilor europene din Bruxelles – o tradiție deja care implică adesea protestul cu gunoaie și cu dispozitive de aruncat cu ouă. Cocoțați impunător pe tractoare, fermierii protestatari au explicat că pentru fiecare cec cu bani din sub­ven­ție sunt nevoiți să completeze o gră­madă de formulare, ceea ce presupune un job cu normă întreagă în sine.

Apoi, noile reglementări „verzi“ elaborate de mașinăria europeană au lovit direct în buzunarele cultivatorilor. Unele re­glementări prevăd ca porțiuni de teren să rămână nelucrate, altele impun anumite dimensiuni pentru cuștile de pui. În fine, altele indică modul în care ar trebui îngrijite gardurile vii.

După toată această tevatură abătută asu­pra fermierilor, politicienii semnează acorduri comerciale care permit importul de alimente din locuri îndepărtate, unde nimeni nu-și prea face mari griji pentru me­diul înconjurător.

Dintr-o altă direcție vine și presiunea cos­turilor – prețul energiei și al îngrășă­min­telor rămâne ridicat (și fermierii au avut o grămadă de facturi pe care le-au flu­turat ca dovadă) din cauza războiului din Ucraina, țară care, acuză ei, poate vinde cereale ieftine și alte alimente în Uniunea Europeană fără a fi taxate.

Politicienii de la oraș ale căror principale interacțiuni cu animalele constau în a le mânca în restaurante de lux fie nu ob­servă toate acestea, fie vorbesc condes­cen­dent la adresa fermierilor, asta chiar și în timp ce vizitează zone rurale doar cât să facă o poză cu o vacă.

Revizuire

Valul de revoltă le-a captat însă atenția celor de la oraș. Publicul iu­bește o profesie care este cumva prezentă în majoritatea arborilor genealogici. De fapt, fer­mierii sunt aproape la fel de populari pe cât de nepopulari sunt politicienii.

Prin urmare, la presiunea opiniei pu­blice, concesiile au venit rapid și multe. Pla­nul de a crește taxa pe combustibilul folosit de fermieri a fost abandonat în Franța și amânat în Germania. A fost abandonat și un acord comercial al Uniunii Europene cu America de Sud, după două de­cenii de negocieri. Au fost retrase concesii acordate Ucrainei, iar acestea îi irita­seră în mod deosebit pe fermierii din Polonia și din România. Toate acestea s-au întâmplat chiar în timp ce liderii eu­r­o­peni discutau despre un nou pachet eco­nomic de ajuto­rare de 50 de miliarde de euro pentru economia ucraineană. S-a renun­țat acum și la prevederea privind porțiunea de teren ce trebuie lăsată necultivată.

Decontare electorală

Este limpede că politicienii sunt foarte îngrijorați după ce popu­lismul agrar și-a arătat potențialul la urne. În martie anul trecut, un partid agrar nou a câștigat primul loc în alegerile regionale din Țările de Jos, obținând 19% din voturi și, nota bene, într-o țară în care numai 2,5% din forța de muncă lucrează în agri­cultură.

Politicienii de dreapta văd o oportunitate – pot acum obține sprijin înaintea ale­gerilor europene din iunie, creând (și alimentând) un narativ despre elitismul dis­pre­țuitor și muncitorii (albi) din mediul ru­ral. Chiar și politicienii centriști vorbesc despre necesitatea de a mai tempera cere­rile prevăzute de Pactul Verde (Green Deal), prin care Europa speră să reducă emi­siile de carbon.

Cumva, declinul agriculturii în statele Uni­unii Europene sim­bolizează și diminua­rea relevanței Bă­trâ­nului Continent. Agricultura a fost lă­sată în urmă de alte sectoare, la fel ca economia europeană în ansamblul ei, depășită de economiile rivalilor săi geopolitici.

Ponderea Uniunii Europene în produsul intern brut (PIB) global a scăzut cu peste o treime din 1995 încoace. Iar contribuția agriculturii la economia Uniunii Europene a scăzut și ea cam în aceeași măsură. Pro­duc­ția alimentară reprezintă acum doar 1,4% din PIB, mai puțin decât serviciile de de­pozitare necesare pentru a livra coletele companiei Amazon.

Ca și Europa în ansamblu, un continent fără giganții tehnologici, agricultura din țările Uniunii Europene nu a reușit să se adapteze la modernitate – sectorul este încă dominat de afa­ceri de familie care nu sunt scalabile. Aproape două treimi dintre fermele europenilor au cel mult cinci hec­tare și pot fi stră­bătute în zece minute sau mai puțin. Iar fer­mierii sunt îmbătrâniți – o treime dintre managerii de ferme au peste 65 de ani.

Într-o lume a TikTokului și a ChatGPT-u­lui, nicio sub­ven­ție nu poate atrage un tâ­năr de 20 de ani către o carieră care im­plică să te tre­zești dis-de-dimineață de șase ori pe săptămână și să rânești după animale.

Un motto recent pe care-l auzi des la Bru­xelles este necesitatea de a construi „o Europă care protejează“, fie că este vorba de a o proteja de Rusia, de inteligență arti­fi­cială, de migranți sau de… Donald Trump. Continentul tinde să se complacă în situa­ția actuală tocmai pentru că această si­tuație este precum cea de odinioară.

Cei mai exigenți critici cred că Europa este astăzi un muzeu în aer liber, în care se simt bine turiștii și pensionarii. Cei care ad­miră acest model îmbrățișează săptă­mâna de lucru de 35 de ore și concediu în toată luna august.

Suferința resimțită de fermieri este reală. Sentimentul că sunt lăsați în urmă de forțe dincolo de controlul lor este cât se poate de inconfortabil. Iar cei care protestează cocoțați pe tractoare sunt doar vârful aisbergului.

Iarna vrajbei lor

Fără precedent – jumătate din Europa este cuprinsă de un val de proteste ale fermie­rilor.

  • PROBLEMA. Fermierii adunați la Bruxelles la început de februarie au în comun o pro­blemă – agricultura nu mai este o ocupație din care să poată trăi decent. Potrivit site-ului Politico.eu, la nivel european, prețurile la care își vând produsele au scăzut cu 9% de la sfârșitul anului 2022 până la sfârșitul anului 2023. Situația fermierilor a devenit și mai complicată după ce prețurile energiei au crescut, iar condițiile meteo extreme le-au redus recoltele.
  • CONTEXTUL. Fermierii din Italia, Spania și Portugalia nu sunt afectați de importurile ucrainene, precum cei din estul Uniunii Europene, dar sunt foarte afectați de schim­bările climatice. De exemplu, rezervoarele de apă din sudul Spaniei sunt la 4% din capacitate. Iar incendiile de vegetație au distrus în 2023 o cincime din veniturile din agricultură ale Greciei.

Acest articol a apărut în numărul 181 al revistei NewMoney

FOTO: Getty