Producția de vin a României a înregistrat anul trecut cea mai mare creștere din Uniunea Europeană. Ce spun oenologii și proprietarii de crame

România face vin mult, bun sau foarte bun, dar în afară de românii care-l beau aproape pe tot, de la un an la altul, puțini știu ce comoară de licoare zace în pivnițe la învechit, în barriques, butoaie de stejar, sau în alte recipiente dictate de teh­no­logie ori de modă. În 2021, producția de vin a României a înregistrat cea mai mare creștere din Uniunea Europeană.

Sec, șpriț sau fiert, dacă sezonul e rece, vinul e una dintre marile plăceri ale româ­nilor. Cine s-a învățat cu vinul bun, de la re­staurant, a continuat să-l consume în pan­demie și acasă, cumpărat de la magazin sau de pe internet. Iar cramele cu nume bun se întrec de câțiva ani să pro­ducă specialități pe care să le trimită și la export.

Sunt estimări oficiale că în 2021 mai multe recorduri istorice au fost doborâte, fie că e vorba de cea mai mare cantitate produsă vreodată, peste cinci milioane de hectolitri, fie de calitatea acestui vin care, anticipează vinificatorii, înseamnă și o va­loare de peste două miliarde de lei, adică peste maximul istoric din 2017.

Din acest punct de vedere, România face parte din elita mondială. Ca nivel al pro­ducției, e a șasea țară în Europa și în top 15 la nivel mondial.

O sticlă cu vin bun, care merită să stea pe mesele oricărui restaurant cu ștaif, costă 10-15 euro, adică mult mai puțin decât orice s-ar găsi pe piața occidentală. O sticlă „ediție limitată“, de la o cramă care a muncit la creație, poate costa de la câteva zeci de lei, cum e cabernetul sau­vig­non sec „Caii de la Letea“, produs la Sarica Niculițel, până la 1499,99 de lei, ca în cazul cupajului de fetească neagră și syrah „Sforile/Fințești 8“, produs la Dealu Mare de 1.000 de Chipuri.

Chiar și cele mai ieftine „ediții limitate“ românești ar merita să stea la masă cu su­ro­rile lor mult mai scumpe din Occident. Ce le lipsește nu e parfumul, culoa­rea ori savoarea, ci recunoașterea interna­țională.

Reputația face prețul

„Reputația se câștigă în ani. Dar cât timp instituțiile de stat nu fac nimic pentru sectorul vitivinicol, cât timp nu avem un brand de țară, care se creează și se stabilizează în 10-20 de ani, nu ne putem compara cu alte țări. Și nu e vorba doar de țările din vestul Europei. Nici cu Ungaria nu avem acum grad de comparație, nici măcar cu Republica Moldova. Nu s-au făcut investiții ca să fim cunoscuți ca o țară cu vinuri premium. Unii nici nu știu că România produce vin“, spune Alina Iancu, cofondatoare Crame­Romania.ro & ReVino.ro.

Producătorii români, care au schimbat practic fără niciun sprijin peisajul autoh­ton în ultimii zece ani, încă mai au câțiva ași în mânecă. „Avem un vin pe care trebuia să îl lansăm de peste jumătate de an și încă nu găsim momentul potrivit, din cauza problemelor legate de pandemie. E o fetească neagră din 2016, o producție pe care o considerăm cea mai reușită de până acum. Va fi o «ediție limitată» sub numele «Signature»“, precizează Aurelia Vișinescu, cofondatoare Domeniile Săhăteni.

„Fiecare vin este creat să fie apreciat la momentul potrivit. Avem, bineînțeles, câ­teva vinuri mai scumpe, le ținem în butoaie de stejar mult timp, iar asta are un cost ridicat“, explică, de asemenea, Laurent Pfeffer, oenolog școlit la una dintre celebrele universități ale vinului din Bordeaux, omul din spatele vinurilor Catleya.

„Unul dintre vinurile noastre premium se numește «Épopée», îl producem și alb, și roșu, și într-o cantitate mică, de cel mult 3.000 de sticle pe an. Iar acum pregătim un alt vin, mai «barriqat», pe care îl ținem în butoaie doi ani și care se va numi «Steaua fără nume». Vreau să-l mai țin încă un an în sticle, așa că îl vom scoate la vânzare în decembrie 2022, producție din 2019“, ex­plică francezul stabilit la Corcova, în jude­țul Mehedinți, de aproape 15 ani.

Moda Rozé

Vinul bun și scump e pentru un public care s-a educat în ultimii 20 de ani și ale cărui gusturi au migrat de la vinu­rile albe, mai dulci, către cele seci, roșii. „E o evoluție firească a pieței. Să nu uităm că noi avem preponderent culturi de soiuri albe în România. În restaurante s-a echilibrat însă consumul de vinuri albe și roșii“, precizează somelierul Sergiu Nedelea. Doar în urmă cu câțiva ani, relatează specialistul, vinul roșu era consumat foarte rar. Iar în toată această poveste a pătruns și vinul rozé. „În prezent, avem un mare con­sum de vin rozé în România, în mod cert a scăzut consumul vinului alb demi­dulce“, precizează somelierul.

Aurelia Vișinescu, proprietara cramei din zona Dealu Mare, confirmă tendința. „Se vede, în primul rând, că a crescut consumul de vin. Iar consumatorii s-au mutat de la vinurile dulci sau demidulci la vinu­rile seci, demiseci. Rozéul este un sortiment foarte la modă în acest moment, creș­terea este mai mare decât în alte părți, dar nu știm cât o să țină.“

La rândul său, Laurent Pfeffer spune că mediul dictează băutura. „La țară se mai caută vinul demidulce, la oraș, din ce în ce mai puțin, așa mi se pare. În schimb, peste tot este o cerere destul de mare pentru rozé. Iar asta este surprinzător“, susține francezul stabilit în România. „În urmă cu 13 ani, când am ajuns eu aici, pentru băr­bați trebuia un vin roșu, închis la culoare, taninos, bărbătos, iar acum toată lumea este pe rozé, rozé, rozé. Este apreciat de orice fel de client“, spune Pfeffer.

Ca și alți proprietari de crame, vinde în fiecare an tot ce produce. Mai întâi, vinu­rile albe și rozé, care „trebuie băute cât mai fresh, cât mai proaspete“. „În schimb, la roșu există un decalaj pentru că trebuie ținut la învechit fie în butoaie, fie în sticle“, precizează Pfeffer.

Stocuri epuizate

„Noi am intrat în re­coltă, anul trecut, la o mare parte din vi­nu­ri, fără niciun fel de stocuri“, spune și Au­relia Vișinescu. „Asta, ca urmare a recoltei foarte mici din anii anteriori. Așa că o parte din producție a ajuns foarte repede pe raft. În cazul vinurilor roșii, este, desi­gur, o altă discuție. Noi nu vindem nicio­dată un vin roșu mai devreme de un an și jumătate de la producție, pentru entry level, iar restul, doar după doi-trei-patru-cinci ani“, spune Aurelia Vișinescu. La Domeniile Săhăteni, creșterea de producție din 2021 chiar s-a văzut. „A fost un an foarte bun, care a venit după niște ani cu pro­ducții foarte slabe, cu secetă și cu grin­dină. E o situație foarte favorabilă, mai ales dacă ținem cont că doar Europa de Est a avut în 2021 astfel de condiții, vestul Europei a avut producții mult reduse față de mediile anuale“, spune Aurelia Vișinescu.

Organizația Internațională a Viei și Vinului arată, de altfel, în cel mai recent raport al său, că pentru 2021 se așteaptă un vo­lum extrem de scăzut al producției mondiale de vin, la un nivel similar cu cel din 2017. Acesta ar fi al treilea an consecutiv în care nivelul producției globale este sub medie, arată raportul, potrivit căruia sunt câteva excepții notabile de la această si­tuație globală.

Șansa României

„Singurele țări mari pro­ducătoare de vin din UE care au înre­gistrat recolte mai mari decât în 2020 sunt Germania, Portugalia, România și Unga­ria“, susține documentul. În schimb, Italia, Spania și Franța au pierdut, împreună, aproximativ 22 de milioane de hectolitri față de 2020, din cauza înghețurilor târzii de primăvară și a condițiilor climatice nefavorabile.

La nivelul României, ultimele cifre defi­ni­tive sunt din 2020, când topul producăto­rilor, după cifra de afaceri, era condus de Cramele Recaș (11,3% din piață), Jidvei (10,9%), Cotnari (8,2 %), Crama Ceptura (5,8%) și Zarea 

(5,7%). Numărul anga­ja­ților din industrie s-a redus cu 11%, în timp ce, cu­mulat, cifra de afaceri a primilor 10 jucători de pe piață e o picătură sub un mi­liard de lei, potrivit unei analize KeysFin.

Chiar dacă nu mai beau vin așa des ca strămoșii lor geto-daci, românii consumă tot ce produc. Doar puțin vin românesc, sub 10% din total, a ajuns în ultimul an la export, iar în anii anteriori situația a fost și mai proastă, arată tot statisticile Organi­zației Internaționale a Viei și Vinului.

Ce vinuri importăm

Nivelul importurilor îl depășește cu 50% pe cel al exporturilor de vin din România. „Nu sunt cantități impresionante, dar acest deficit naște niște semne de întrebare“, spune somelierul Sergiu Nedelea. Vin aici și vinuri ief­tine, „care pot intra în componența unor asamblaje, la nivel de entry level“, cum sunt vinurile ambalate bag-in-box, dar vorbim și de vinuri de clasă, „care alimentează restaurantele și magazinele specializate de un anumit nivel“.

„Dacă un vin de mare calitate, adus din Franța, din categoria Grand Cru Classé, costă de la câteva sute până la câteva mii de euro, cu aceeași sumă poți cumpăra un vagon de vin din Spania“, spune Sergiu Nedelea.

Domeniile Săhăteni exportă în toată lumea, dar puțin, spune Aurelia Vișinescu. Vinurile sale pleacă în Japonia, Coreea de Sud, China, SUA și Canada, dar cantitatea e mică, în valoare de 500.000-600.000 de euro pe an. Crama producea, până în pan­demie, mai ales pentru restaurante și hoteluri, dar, când acestea s-au închis, a fost nevoită să diversifice și să-și trimită sticlele în marile lanțuri de magazine. „Aș pu­tea să vă spun că acum vindem intern 55-60% în HoReCa, iar restul până la 100% în retail“, precizează vinificatoarea.

Export în Franța

Francezul de la Cor­cova exportă în Franța. „Exportăm din ce în ce mai mult, asta mă bucură, am găsit un distribuitor francez, un tip tânăr, specializat doar pe vinuri din străinătate. Cum ar fi, din România: feteasca neagră, feteasca albă și feteasca regală. Se vând bine pentru că reprezintă o curiozitate pentru francezi“, spune Laurent Pfeffer. Anul trecut a dublat cantitatea de sticle trimise în Franța, la aproximativ 3.000. Producția sa anuală e între 80.000 și 100.000 de sticle.

Dacă vinurile bune au ajuns și pe rafturile magazinelor, vânzările online practic au explodat, spune Alina Iancu, de la CrameRomania.ro. „În trecut, activitatea online însemna pentru crame 5-7% din activitate. Acum ajunge la 20%. Magazinele care activează exclusiv online și-au triplat cifra de afaceri în pandemie.“

Un pahar și-o vorbă bună

În opinia Alinei Iancu, creșterea vânzărilor online se explică prin schimbarea obiceiurilor de con­sum. „Toată creșterea consemnată de statistici s-a produs acasă. Ne-am făcut, cumva, un ritual, și asta este mult mai bine. Nu știm însă dacă această situație se va păstra sau dacă în doi-trei ani ne vom în­toarce la structura de consum de dinainte“, avertizează cofondatoarea Crame­Romania.ro & ReVino.ro.

Lumea pare că apreciază și mai mult vinul bun când există și o conversație la fel de bună. „În acest moment“, spune Alina Iancu, „nici nu anunțăm bine un eveniment cu wine-bar sau legat de vinuri, că lumea și confirmă că participă“.

Acest articol a apărut în numărul 132 al revistei NewMoney

FOTO: Getty