Povestea sportivului secolului XX: Drumul de la zero spre glorie parcurs de inegalabilul Pelé

Supranumit „Regele“ fotbalului sau „Perla Neagră“, Pelé a luat-o de la zero în drumul său spre glorie. O lume întreagă începea să fie atentă la tânărul de 17 ani care în 1958 marca șase goluri la turneul final al Campionatului Mondial, conducând Brazilia la victoria supremă pentru prima dată. A avut viziune pe teren, agilitate și viteză, un control uluitor asupra mingii și șuturi puternice. În afara terenului a investit enorm timp și a făcut mari eforturi pentru a populariza fotbalul.

Numele Pelé este recunoscut oriunde în lume, chiar și de către cei care nu au nicio legătură cu fotbalul. Este una dintre puținele personalități care au depășit sportul în care s-au consacrat, devenind cunoscute la nivel planetar. La un moment dat, chiar el glumea, spunând că există doar trei branduri cu adevărat internaționale – Iisus, Coca-Cola și Pelé. Un talent înnăscut, a câștigat respectul colegilor și al rivalilor, deopotrivă. Poate cel mai reușit portret de supervedetă i-a fost făcut de Nelson Mandela: „Când îl urmărești pe teren, vezi plăcerea de a juca a unui copil combinată cu grația extraordinară a unui bărbat“.

Primul superstar global și un simbol cultural care a adus pasiunea în inima fotbalului, comentează și The Conversation. Pentru mulți, a fost simbolul fotbalului jucat cu poftă și cu zâmbetul pe buze. Pelé a contribuit la consolidarea imaginii sportului-rege. Nu a fost doar un mare jucător, ci și un minunat ambasador al jocului preferat al planetei. Rămâne pentru mulți și un reper al fotbalului de dragul jocului, înainte ca banii și geopolitica globală să se infiltreze și în acest sport.

Nu doar că a făcut fotbalul mai frumos, ci a devenit sinonim cu acest sport, în formularea unor comentatori. Cu abilitățile din teren și cu zâmbetul cuceritor, Pelé a transformat fotbalul în cel mai popular sport al planetei. A reușit să farmece cu jocul și cu carisma sa papi, președinți de țară sau vedete de la Hollywood în cariera sa de șapte decenii ca jucător și ca ambasador.

A scris autobiografii, a fost chiar protagonistul mai multor documentare care s-au concentrat pe fotbal sau pe viața lui de fotbalist. După retragerea oficială (1974) a jucat doi ani în SUA, pentru a populariza fotbalul și pe continentul nord-american. Și tot pe finalul carierei sale de fotbalist, Pelé și-a etalat și abilitățile de actor și de muzician.

Primele lovituri

Englezul Bobby Charlton (85 de ani), o altă legendă a fotbalului, spunea la un moment dat că fotbalul a fost inventat pentru Pelé. Abilitățile tehnice, viteza și precizia letală în fața porții au făcut din Pelé un erou în țara natală, Brazilia, și un simbol al sportului. În afara terenului de fotbal a făcut eforturi neobosite pentru a le îmbunătăți viața celor săraci, comentează BBC în necrologul publicat la moartea lui Pelé (29 decembrie).

Edson Arantes do Nascimento se năștea pe 23 octombrie 1940 (dată declarată de Pelé, deși pe certificatul de naștere scrie 21 octombrie), în Três Corações, un oraș din sud-estul Braziliei. Numele i-a fost inspirat părinților de inventatorul american Thomas Alva Edison, deoarece casa părintească a fost electrificată chiar înainte să se nască el, explica Pelé. În ani, prenumele s-a modificat, pierzându-l pe „i“. A crescut în Bauru și și-a ajutat familia muncind cu ora în cafenelele locale sau lustruind pantofi. Fotbalul l-a învățat la început de la tatăl său, dar cum familia nu-și permitea o minge, micul Pelé se antrena cu un ghem făcut din ciorapi.

La școală a primit de la prieteni porecla Pelé. Nu i-a plăcut niciodată, i se părea că sună ca un cuvânt pronunțat de bebeluși în portugheză.

Ca adolescent a început să joace pentru echipe de amatori. Fotbalul indoor începuse să devină popular, iar tânărul Pelé savura jocul pe noul tip de suprafață. „Este mai rapid decât fotbalul pe iarbă, așa că trebuie să gândești mult mai rapid. Dar m-am simțit ca peștele în apă“, povestea ulterior.

În 1956, convins deja de talentul elevului său, antrenorul Waldemar de Brito a încercat transferul la o echipă profesionistă. A ales Santos FC, pentru care Pelé a jucat până în 1974. Brito l-a prezentat directorilor clubului drept viitorul cel mai bun fotbalist al lumii. Iată că Pelé s-a ridicat la nivelul laudelor. În iunie 1956 semna cu Santos FC. Avea 15 ani. După doar un an era deja selecționat la echipa mare a clubului, pentru care a și marcat în primul său meci cu seniorii. În primul an la seniori, devenea cel mai bun marcator din campionat.

Iar la 10 luni după isprăvile la Santos era convocat la echipa națională a Braziliei. Debutul internațional s-a produs într-un meci cu Argentina, pe stadionul „Maracanã“, unde Brazilia a pierdut cu 2-1 (golul Braziliei a fost înscris de Pelé, care devenea astfel cel mai tânăr marcator într-un meci internațional).

A jucat primul său meci la Cupa Mondială din 1958, împotriva Uniunii Sovietice (sud-americanii s-au impus cu 2-0). Brazilia a ajuns în finală, unde a câștigat cu 5-2 împotriva țării gazdă, Suedia, iar două dintre goluri au fost marcate de puștiul Pelé.

Bun național“

Cum era de așteptat, Pelé a început să fie curtat de marile cluburi de fotbal – Manchester United sau Real Madrid –, care încercau să-l achiziționeze pe cel considerat deja cel mai bun fotbalist din lume. Alarmați la gândul că vedeta lor ar putea fi furată de echipe internaționale, mai-marii guvernului brazilian l-au declarat „bun național“, pentru a-i împiedica transferul în străinătate. După ce Brazilia a devenit campioană mondială și în 1962 (este și acum singura țară care a reușit să-și apere cu succes titlul mondial), unde Pelé a lipsit în finala cu Cehoslovacia (3-1) din cauza unei accidentări, turneul final din 1966 a fost o imensă dezamăgire pentru brazilieni. Vânat pe teren, Pelé a fost faultat puternic, mai ales în meciurile cu Portugalia și cu Bulgaria. Brazilia nu reușea să treacă de faza grupelor.

În 1969, Pelé se apropia deja de vârsta de 30 de ani și nu prea voia să mai joace pentru națională la Cupa Mondială din Mexic, din 1970. În afara terenului era anchetat, de dictatura militară aflată la putere, pentru simpatiile de stânga. Totuși a jucat la Campionatul Mondial din Mexic, unde a marcat patru goluri în ultima sa participare la un turneu final, fiind parte a unei echipe considerate de unii specialiști drept cea mai bună din toate timpurile. Brazilia câștiga în fața Italiei cu 4-1 (Pelé a deschis scorul) și, fiind pentru a treia oară când cucerea titlul suprem (Suedia 1958, Chile 1962 și Mexic 1970), trofeul Jules Rimet a revenit definitiv Braziliei. Ultimul meci al lui Pelé pentru Brazilia a fost în iulie 1971, împotriva fostei Iugoslavii.

Deja cel mai bine plătit sportiv din lume, Pelé a continuat să facă bani și după ce și-a încheiat cariera de jucător. A cochetat și cu actoria, jucând alături de Sylvester Stallone , Michael Caine, Max von Sydow și de marii fotbaliști Bobby Moore, Ardiles și Van Himst în pelicula „Drumul spre victorie“, din 1981, regizată de celebrul cineast John Huston.

În 1992 era numit ambasadorul ONU pentru ecologie și mediu, iar ulterior a devenit și ambasador al bunăvoinței, tot pentru ONU.

În 1995 era numit ministru al sportului în Brazilia, în mandatul președintelui Fernando Henrique Cardoso. Ca ministru, Pelé a încercat să pună capăt corupției din fotbalul brazilian.

Vedetă printre vedete

Retras inițial în 1974, a acceptat în 1975 un contract fabulos pentru acele timpuri, în valoare de șapte milioane de dolari pe trei ani, presat fiind de câteva investiții neinspirate care l-au falimentat. A ales echipa New York Cosmos, pentru care a jucat însă doar doi ani. Și a reușit să atragă milioane de fani americani spre un sport până la el foarte puțin popular în Statele Unite.

În scurta sa ședere americană, carismaticul Pelé i-a vrăjit pe newyorkezi, a socializat cu diverse celebrități, fiind văzut de mai multe ori la vestitul Studio 54 în compania celebrilor Mick Jagger, Rod Stewart sau Andy Warhol.

Am devenit artă prin talentul prietenului meu Andy Warhol! Ne-am înțeles bine imediat, în ciuda barierei de limbă“, povestea Pelé. Iar Warhol, la rându-i, admitea că „Pelé a fost printre puținii care i-au contrazis teoria – „în loc de 15 minute de faimă, el va avea parte de 15 secole“.

Șederea mea la New York nu a fost legată doar de fotbal. Secretarul american de stat, Henry Kissinger, m-a convins să încerc să cresc popularitatea fotbalului în America“, spunea Pelé. „Sunt sigur că șederea (lui Pelé, n.r.) în SUA va contribui substanțial la relații mai strânse între Brazilia și SUA“, declara la acel moment diplomatul american. Iar Pelé i-a spus că este mândru să ajute.

Cel mai bun dintre cei mai buni

După retragerea sa din 1974 a rămas venerat, adorat și influent. Ca și Maradona, a primit titlul de Jucător al Secolului XX din partea FIFA.

Talentul lui Pelé nu a fost niciodată pus la îndoială. Total întâmplător, Pelé s-a consacrat și a jucat într-un moment în care omenirea ieșea dintr-un oribil conflict mondial și avea nevoie de simboluri ale speranței și de eroi sportivi.

De ce rămâne cel mai mare jucător al tuturor timpurilor (GOAT)? Pentru că este imaginea fotbalului, este însuși fotbalul, după cum remarcă autorul unei analize din Medium.

Santos l-a propulsat pe Pelé în cariera internațională. Cu Santos, Pelé a câștigat șase titluri naționale, două Cupe Libertadores (echivalentul sud-american al Cupei Campionilor Europeni) și două Cupe Intercontinentale.

Cu mult înainte de isprăvile starurilor moderne precum Cristiano Ronaldo sau Erling Haaland, Pelé avea să inaugureze un stil de a înscrie care-l distingea de toți ceilalți jucători. A dat dovadă de abilități care îi fac pe unii comentatori de azi să-l plaseze peste argentinienii Lionel Messi și Diego Maradona când vine vorba de a stabili cine este cel mai mare fotbalist din toate timpurile (GOAT). A jucat de 92 de ori la națională, pentru care a dat 77 de goluri.

Fanii care dezbat cine este GOAT îi pun azi în discuție pe Messi și pe Cristiano Ronaldo. Fanii mai vârstnici făceau la fel cu Maradona și Cruyff. Dar peste toți tronează Pelé, conchide analiza celor de la Medium, care explică și de ce. Ce înseamnă în primul rând să fii cel mai mare jucător, cum poate fi măsurat acest superlativ cu criterii obiective și cuantificabile? Când ne place stilul și admirăm un jucător este o opinie personală. Măreția este deja un atribut universal. Și poate fi măsurată obiectiv.

Autorul analizei a pus la punct trei criterii: 1. longevitate (numărul de meciuri jucate până la retragerea oficială), 2. trofeele câștigate (poate fi înșelător, așa că autorul a limitat criteriul la trofeele internaționale – Cupa Mondială, Campionatul European, Copa America), 3. golurile marcate în toate competițiile. Există o întreagă dezbatere că ultimul criteriu îi exclude pe jucătorii care nu marchează. Dar, una peste alta, fotbalul este despre a marca goluri. Marcând, câștigi. Iar jucătorii care marchează și aduc victoria echipei devin legendari.

Verdictul

Câștigătorul detașat pe toate cele trei criterii este Pelé, decretează cei de la Medium. Din patru participări la Cupa Mondială, a câștigat cu Brazilia de trei ori trofeul suprem, ceea ce este greu de egalat. A intrat în Cartea Recordurilor Guinness cu 1.281 de goluri marcate în 1.363 de partide jucate. Este cel mai tânăr câștigător de Cupă Mondială, cel mai tânăr marcator la un Campionat Mondial (17 ani), cel mai important marcator al echipei naționale a Braziliei, singurul care a marcat în toate cele patru Campionate Mondiale la care a participat, a marcat două goluri la 17 ani, în finala Cupei Mondiale din 1958, vârstă la care în majoritatea țărilor nu ai drept de vot sau să conduci o mașină. Și a fost nevoie să treacă 60 de ani până când, în 2018, Kylian Mbappe devenea al doilea jucător mai tânăr de 20 de ani care marca în finala unei Cupe Mondiale după Pelé (deși avea 19 ani, cu doi ani peste brazilian, și a marcat un singur gol, nu două, ca Pelé). Așadar, la capitolele longevitate, trofee internaționale și goluri, Pelé conduce detașat.

Ce alți rivali la titlul de GOAT ar avea? Maradona, desigur. Maradona a marcat 310 goluri în 590 de partide la cluburile pentru care a jucat și are doar un trofeu de Campionat Mondial. Și Messi rămâne departe, cu 694 de goluri în 877 de partide (cifrele sunt valabile la nivelul anului 2020) și are doar o Cupă Mondială, câștigată acum, în Qatar, o Copa America și patru titluri ale Ligii Campionilor. Cristiano Ronaldo are 722 de goluri în 995 de partide, un trofeu de Liga Campionilor și un titlu de Liga Națiunilor în portofoliu. Zidane se plasează și mai jos, cu 156 de goluri în 792 de jocuri, dar are o Cupă Mondială și un titlu de Liga Campionilor. Legenda maghiară Ferenc Puskás are un incredibil număr de 706 goluri marcate în 718 partide, iar cu echipa națională a luat aur la Jocurile Olimpice din 1952 și a ajuns în finala Campionatului Mondial din 1954 (2-3 cu Germania de Vest), dar numai atât.

Dincolo de orice comparație

Pelé rămâne singurul fotbalist care a depășit granițele logicii“, spunea cândva olandezul Johan Cruyff. Iar cifrele din dreptul lui vorbesc de la sine. A fost atacantul desăvârșit, completând abilitățile tehnice cu atletism, viziune, inteligență, viteză.

Și dacă îl plasăm în vremurile în care a jucat – perioada 1958-1970, Pelé își umbrește, la fel, toți rivalii. Fotbalul de atunci era diferit. Mingea, de exemplu, era mult mai grea decât este azi. Calitatea echipamentului nu se apropie măcar de cea de azi. Și mai era ceva – regulile privind ofsaidul erau mai stricte la acel moment, iar cartonașele galben și roșu au fost introduse abia la Campionatul Mondial din 1970. Motiv pentru care faultarea atacanților era norma pe când Pelé juca (faulturile barbare la care a fost supus în partida cu Portugalia la Campionatul Mondial din 1966 l-au făcut să șchiopăteze aproape tot meciul, pentru că înlocuirea jucătorilor nu era permisă atunci).

Superstarul

Cele două goluri ale adolescentului Pelé îi aduceau Braziliei prima Cupă Mondială în 1958, îndulcind eșecul în fața Uruguayului, din 1950. Brazilia avea să devină cea mai puternică națională din fotbalul mondial și de atunci a inspirat generații la rând.

Realizările și popularitatea lui Pelé au venit într-un moment de inflexiune pentru fotbal. Pe măsură ce jocul câștiga teren în anii ’50, când lumea își revenea după Al Doilea Război Mondial, audiențele TV începeau să urce. Campionatul Mondial din 1954 a fost primul televizat. Iar creșterea audiențelor TV urma să schimbe rațiunile economice ale acestui sport pentru totdeauna. În 1958, mulți suedezi își cumpărau primul lor televizor pentru a putea urmări de acasă Campionatul Mondial. Pelé își făcea atunci debutul și marca două goluri în finală, aducând în Brazilia pentru prima dată cel mai râvnit trofeu. Era începutul ascensiunii care a avut ca apogeu Campionatul Mondial din 1970, când și Pelé era în cea mai bună formă a sa (a fost și prima dată când turneul a fost transmis color). Brazilia și Pelé în echipamentul galben-verde uimeau planeta cu un fotbal magic.

Fotbalul nu putea avea un PR mai puternic și mai bun de atât. Alinierea planetelor a fost perfectă din toate punctele de vedere – apariția televiziunii, Pelé, Brazilia, – toate trei fiind într-o sincronizare perfectă pe scena internațională în a seta fotbalul pentru un model de business care urma să genereze venituri exponențiale. Fără Pelé, fotbalul nu ar fi ajuns pe culmile pe care este acum și cu siguranță nu atât de rapid. Pelé a fost esențial în ascensiunea fotbalului drept sport global, sport-rege, așa cum îl știm azi. Faima lui astronomică și atracția universală au contribuit decisiv la popularizarea acestui sport în toate colțurile lumii.

Dacă ne uităm la eforturile lui Pelé în afara terenului de fotbal alături de FIFA și de ONU, înțelegem anvergura multidimensională, completă și ireproșabilă a realizărilor lui. Acesta este de fapt punctul de inflexiune din care se detașează de toți competitorii săi la titlul de GOAT – cel mai bun fotbalist al tuturor timpurilor. Sportivul secolului, în formularea și titlul acordate de Comitetul Olimpic Internațional, o dovadă că atracția și aura sa de legendă transcend fotbalul.

M-am născut să joc fotbal, așa cum Beethoven s-a născut pentru a compune, iar Michelangelo, pentru a picta“, spunea însuși Pelé.

Este un etalon pentru succesul total atât în teren, cât și în afara lui. De fapt, moștenirea lui Pelé nici nu poate fi cuantificată. Este atât de completă, rotundă, încât fanii ierarhiilor pot cel mult să caute să identifice cine este pe locul al doilea. Pelé este peste toți, este imaginea fotbalului, este însuși fotbalul, consideră cei de la Medium.

În câteva cifre

Brazilianul Edson Arantes do Nascimento (Pelé) s-a născut pe 23 octombrie 1940, la Três Corações, și a decedat pe 29 decembrie 2022, la São Paulo.

GOLURI. Pelé (1,73 metri, 75 de kilograme) a purtat tricoul cu numărul 10, a marcat 1.087 de goluri în 1.120 de meciuri pentru echipa braziliană Santos FC (în perioada 1956-1974) și încă 37 de goluri în 64 de meciuri pentru echipa americană New York Cosmos (1975-1977). Pentru naționala Braziliei, Pelé a înscris 77 de goluri în 92 de meciuri (1957-1971).

BANI. Contractul de șapte milioane de dolari cu echipa New York Cosmos, pentru perioada 1975-1977, l-a transformat pe brazilian în cel mai bine plătit sportiv al lumii la acel moment.

Acest articol a apărut în numărul 155 al revistei NewMoney

FOTO: Getty