Povestea completă a celor zece ani pe care i-a petrecut liderul de la Budapesta, Viktor Orbán, la conducerea Ungariei

În zece ani de domnie, Viktor Orbán, liderul de la Budapesta, a căutat să îngenuncheze justiția, să controleze mass­media și mediul de afaceri, iar celor de rând le-a vândut povestea sta­bili­tății, dar doar în bula fiecăruia. Scopul final – un remake al întregii țe­sături sociale.

În 2018, la patru zile după ce Viktor Orbán câștiga al treilea mandat consecutiv ca premier, Zsolt Szekeres citea în săptă­mânalul proguvernamental Figyelö că 200 de persoane au fost arestate, fiind con­­si­derate inamici ai poporului ungar. Szeke-res era obișnuit ca angajatorul lui, ONG-ul finanțat de filantropistul George Soros, să fie criticat de presa proguver­na­men­tală. Numai că, de data aceasta, articolul din Figyelö ducea lucrurile mai departe. Sub titlul „Oamenii speculatorului“, articolul includea chiar numele reale ale celor considerați a fi controlați de Soros. Printre ei, figura și numele lui Szekeres. Automat, a început să se întrebe dacă va fi și el etichetat drept ina­mic al statului și cât de departe se va merge, rememorează Szekeres în interviul acordat în perioada de izolare într-un parc din Budapesta. Nu mai era vorba de ONG acum, ci de el și de viața lui personală.

Și criticii din rețelele sociale sunt in­ti­midați, într-un număr semnificativ (87) fiind reținuți și interogați sub umbrela stării de urgență, după cum remarcă și Euro­news. La jumătatea lunii mai, András (64 de ani) a fost arestat pentru că l-a etichetat tiran și dictator pe Orbán într-o postare pe Facebook.

În ultimii trei ani, guvernul ungar a crescut presiunea pe cei care nu se aliniază pro­priei sale viziuni – a forțat retragerea uni­versității finanțate de Soros, a început o vânătoare la adresa ONG-urilor interna­țio­nale etichetate drept „agenți străini“ și multe altele, remarcă reportajul realizat în luna mai de Valerie Hopkins, corespondentul Financial Times pentru Europa de Sud-Est. De altfel, în ultima lună, articole din The Washington Post, The Guardian și Vox atrag atenția asupra continuării derapajului puterii de la Budapesta la adresa demo­crației și domniei legii.

Domnia lui Orbán

Pe 29 mai s-au împlinit zece ani de când Viktor Orbán deține pute­rea. Aniversarea găsește Ungaria foarte schimbată față de 2010, când încă se zbă­tea să amelioreze efectele crizei financiare globale din 2008. Era un moment la care aproape trei pătrimi dintre maghiari spuneau că era mai bine sub comunism. Mai puțin de jumătate dintre ei afirmau că trecerea la capitalism a fost calea cea bună pentru țara lor. Orbán a venit cu un discurs simplu – le promitea stabilitate. Așa a devenit azi cel mai longeviv lider european, după cancela­rul german Angela Merkel.

Anterior declanșării pandemiei, Ungaria a înregistrat una dintre cele mai ridicate rate de creștere economică din spațiul Uniunii Europene, iar rata șomajului era semnificativ scăzută. Însă domnia legii și li­bertatea presei s-au degradat într-atât, încât organizația Freedom House nu mai consideră Ungaria o democrație. Cu fie­care mandat, Orbán a căutat să îngenuncheze justiția și să controleze mass-media.

Îngrijorător este faptul că schimbările din ultimii zece ani au creat premisele unei transformări societale care cel mai probabil va supraviețui și când Orbán și sistemul lui politic nu vor mai fi. Sunt schimbări dramatice la nivel de educație, cercetare, instituții culturale și, evident, în sistemul economic.

„Vor să controleze toate aspectele vieții, cred că au mers destul de departe“, spune András Biró-Nagy, directorul think tankului independent Policy Solutions, cunoscut pen­tru pozițiile critice la adresa puterii de la Budapesta.

Ascensiunea lui Viktor Orban

La scurt timp după ce re­gimul comunist a căzut și în Ungaria în 1989, un grup de studenți și proaspăt ab­sol­venți punea bazele Alianței Tinerilor Democrați (Fidesz). Unul dintre lideri era Viktor Orbán, care a câștigat notorietate națională după un discurs curajos în iunie 1989, în care le cerea trupelor sovietice, încă staționate în Ungaria, să plece acasă. L-a impresionat chiar și pe George Soros, bucuros că democrația începe să răsară în țara lui natală. Ba chiar l-a răsplătit pe tânărul Orbán cu o bursă la Colegiul Pembroke din cadrul Universității Oxford.

La nouă ani de la acel moment, în 1998, Orbán devenea premierul Ungariei. „Eșe­cul de a fi reales patru ani mai târziu l-a afectat profund și l-a pus pe seama faptului că majoritatea instituțiilor, industria pri­vatizată și mass-media în special ajun­seseră pe mâini postcomuniste“, în formularea lui John O’Sullivan în cartea „In The Second Term of Viktor Orbán. Beyond Prejudice and Enthusiasm“.

În 2006, având această convingere, apro­piații lui Orbán au început să pună bazele propriului sistem. Azi, din el fac parte Institutul Nézopönt, finanțat de guvern, care face sondaje de opinie și cercetări de piață – un studiu recent a fost legat de jurnaliștii și intelectualii despre care se susține că pri­mesc finanțare de la Soros. După revenirea la putere a lui Orbán a fost creat și Cen­trul pentru Drepturi Fundamentale, un think tank fondat în 2013 cu misiunea de­clarată „de a conserva identitatea națio­nală, suveranitatea și tradițiile creștine ale Ungariei“.

Într-un discurs din iulie 2018, Orbán a mers și mai departe – și-a expus ambiția de a pune bazele unei epoci culturale dincolo de politică. O eră a unei ordini spirituale, o nouă atitudine. „Un sistem politic este în mod obișnuit determinat de reguli și decizii politice. O epocă însă este defi­nită de tendințe culturale, convingeri co­lective și cutume sociale“, spunea Orbán.

„Mai e nevoie doar să câștigăm încă o dată și bine“, le-a spus unor fani înainte de a reveni la putere. Drept urmare, în al doilea și al treilea mandat, a rescris Consti­tuția și legislația electorală, a instituit bran­­dul Orbanomics, care promovează cel mai mare TVA și cele mai scăzute impozite pentru companii din Europa.

Strategii

Crearea de inamici și demoni­zarea opozanților fac parte din strategia de a-și consolida puterea. „Când viața ți se poate schimba de la un moment la altul, când poți rămâne fără job din motive politice, înseamnă că nu trăiești într-o demo­crație stabilă. Politica și politicile lui Orbán nu sunt conservatoare. Suntem în plină revoluție iliberală”, apreciază Péter Kréko, directorul unui alt think tank din Budapesta, Political Capital.

Dacă universitățile stau cu stresul că pot fi oricând închise, există și instituții care nu au nicio grijă. Spre exemplu, controversata Casă a Terorii, deschisă în 2002 cu scopul de a rescrie istoria națională – de la explicarea originilor etnice ale popo­rului maghiar până la chestiuni contemporane precum Holocaustul.

Directorul Casei este Martón Békés (37 de ani), care semnează și în publicația Kom­mentar, ce poate fi adesea văzută pe biroul lui Orbán în videoconferințe. Békés împărtășește cu Orbán convingerea că, „dacă reușești să controlezi cultura, poți seta o întreagă epocă după bunul-plac. Poți pierde alegeri, dar, chiar dacă se în­tâmplă, hegemonia culturală îți va apar­ține“, spune el, adăugând că speră ca Orbán să rămână cât mai mulți ani la putere de acum înainte.

Pentru asta, Orbán este nevoit să continue să atragă votanți. Din 2010, aproape un milion de etnici maghiari din afara țării au primit cetățenia ungară, iar peste 90% din ei votează cu Fidesz în alegeri. Tot în plan demografic, Orbán caută să crească rata natalității. În discursul despre starea națiunii, a ținut să spună că maghiarii sunt în continuare „o specie amenințată“. „Trebuie să construim o țară în care cei care își asumă responsabilitatea de a face copii trebuie să aibă o situație financiară mai bună decât cei care nu au copii“, a spus pre­mierul ungar. De asemenea, tot mai multe femei pot accesa gratuit programe de fertilizare in vitro, mai ales după decizia de a naționaliza clinicile specializate în acest domeniu.

Politicile familiale sunt, de altfel, printre cele mai populare inițiative ale mandatelor lui Orbán, după cum relevă un recent son­daj de opinie realizat de think tankul Policy Solutions. Două treimi din respondenți con­sideră toate facilitățile acordate pentru a încuraja natalitatea drept cea mai mare rea­lizare din ultimii zece ani. Susținătorii spun că politica de „guvernanță demogra­fică“ a dat roade. Numărul căsătoriilor a crescut comparativ cu ultimele patru decenii, iar al divorțurilor este la cel mai scă­zut nivel din ultimii 60 de ani. Rata natali­tății a crescut cu 20% în mandatele lui Orbán, spun cifrele oficiale. Chiar și așa, po­pu­lația de 9,8 milioane de maghiari se va reduce la 8,3 milioane până în 2050, potrivit celui mai pesimist scenariu.

Pentru Gabriella Lantos, fostă directoare a unui spital privat care oferă tratamente de fertilizare in vitro, politica lui Or­bán este doar o campanie de marketing. „Efectul real în termeni de creștere a nata­lității este marginal“, spune aceasta.

Un nou țar european?

Parlamentul de la Budapesta i-a conferit recent lui Orbán dreptul de a conduce prin decret în pe­rioada pandemiei. Criticii l-au acuzat că s-a folosit de context pentru a-și lărgi prerogativele, cu scopul de a le menține și a-și pregăti terenul pentru alegerile din 2022. Chiar dacă opoziția va reuși să obțină o ma­joritate simplă, tot nu va putea guverna de facto, deoarece economia este contro­lată de oameni de afaceri apropiați de premier.

Orbán nu s-a lovit de o criză economică până acum și este o provocare cum va ieși din actualul context. Deocamdată, guvernul condus de el a decis să încropească un grup de lucru militarizat care monito­ri­zează 140 de companii publice și private considerate a livra servicii critice (energie și retail, de exemplu). Le va salva, a spus Orbán, dacă statul devine acționar, no­tează The Guar­dian într-un editorial dedicat demersului lui Orbán de a cumula și mai multă putere.

Szekeres crede că acțiunile premierului din ultimul deceniu au fost un semnal de alarmă pentru mulți. Dar, chiar și așa, ră­mâne dificil de contracarat efectul cumulativ asupra mentalului colectiv pe care l-a avut domnia lui Orbán în toți acești ani. „Problema este că s-a înșurubat această mentalitate că ești responsabil doar pentru tine și bula ta – familia, prietenii, iar restul nu contează“, spune îngrijorat Szekeres. „Legile pot fi anulate, rescrise, politicile – inversate, dar acest gen de idei nu dis­pare peste noapte“, completează el.

Masca stării de urgență

În stare de urgență, premierul Viktor Orbán și-a lărgit prero­gativele pe termen nelimitat. UE monitori­zează situația și amenință că va recurge la infringement și la sistarea banilor europeni în cazul Ungariei.

• Riscul. Sunt și cei care spun că Orbán va ieși destul de șifonat din actuala criză – un sondaj realizat de Policy Solutions arată că 60% din respondenți cred că sistemul medical a de­căzut în ultimii zece ani, în ciuda faptului că economia maghiară a avut una dintre cele mai accelerate rate de creștere din Uniunea Europeană.
• Calcule. În februarie 2019, premierul a anunțat că femeile cu patru sau mai mulți copii nu vor mai plăti taxe și impozite.
• Dușmanul suprem. În 2017, guvernul de la Budapesta a scos din buzunar aproape 40 de milioane de euro pentru o masivă campanie în mass-media de discreditare a miliardarului George Soros, indică publicația de investigații Átlátszó.

Acest articol a apărut în numărul 92 al revistei NewMoney. FOTO: Getty

Citește ultimul număr al revistei NewMoney în format e-paper