Poate fi moartea îngenuncheată de tehnologie? Răspunsul așteaptă undeva, acolo, la -196 de grade Celsius

E o intrigă cu toate ingredientele unui thril­ler science-fiction de succes – o tehnologie care promite să intermedieze nemurirea, o iubire preschimbată într-un conflict corporatist și furtul unor cadavre umane congelate. Și dacă n-ar fi (adevărate), nimic din toate astea nu s-ar mai povesti. Luna trecută, un apel telefonic anunța produce­rea unui jaf mai puțin obișnuit la un depozit din apropierea Moscovei. Un camion suspect a fost identificat și oprit în zonă, iar pe platforma acestuia s-au găsit câteva containere în care erau păstrate mai multe cadavre înghețate.

Corpuri ce au aparținut unor oameni care au fost de acord – și au plătit bani grei pentru asta – să fie înghețați după moarte, în speranța că vor putea fi readuși la viață într-un viitor mai mult sau mai puțin înde­părtat. Este complet legal în Rusia și în alte state, iar în general e vorba despre oameni cu boli incurabile și terminale. Dacă unii speră să fie resuscitați și vin­decați de na­no­tehnologia viitorului, alții au (avut) chiar convingerea că se vor trezi într-un corp nou, uman sau sintetic, cu amintirile nea­tinse, recuperate dintr-un ser­ver în care au fost tran­sferate înaintea morții.

Memento mori

Revenind la periferia Mos­covei, jaful a fost plănuit și condus de Va­leria Udalova, fost director executiv al com­paniei de criogenie KrioRus, pe care a fondat-o în 2006 împreună cu soțul ei, Da­nila Medvedev. Divorțați între timp, cei doi dețin acum afaceri separate de criogenie și se află în mijlocul unei bătălii – după cum s-a văzut deja, nu doar juridice – pentru cei 81 de clienți înghețați de KrioRus.

Din câte susține Medvedev, Udalova și bărbații care au însoțit-o au tăiat cu jet de plasmă unul dintre pereții metalici ai laboratorului, au scos câteva containere cu aju­torul unor scripeți și le-au urcat pe platforma unui camion de mare tonaj.

Unul dintre partenerii lui Medvedev, Dmitri Kvasnikov, susținea într-o postare pe Facebook că Udalova ar fi deteriorat câ­­teva echipamente în timpul mutării, ceea ce „ar putea însemna un anumit risc pentru crio-pacienți“.

În limbajul industriei, clienții nu se nu­mesc cadavre, ci „pa­cienți“, iar aceștia nu sunt înghețați, ci „sus­pendați“. Starea de îngheț în care sunt conservați este „stază“, iar procesul (im)probabil de renaștere este denumit „reanimare“. Imaginile came­relor de suprave­ghere arată într-adevăr cum o ceață lăp­toasă învăluie oameni și utilaje, produsă cel mai probabil de scur­geri de azot lichid.

Medvedev spune că fosta sa soție ar fi făcut toate astea pentru a-și dezvolta noua companie. „Pentru ca Valeria să adune bani de la clienți noi, trebuie să demonstreze că are o unitate de depozitare, că are crio-pacienți. Pare-se, cu cât o compa­nie are mai mulți, cu atât pare mai solidă și mai fiabilă“, explica Medvedev pentru pdmnews.ru.

În replică, Udalova spune că toate containerele în cauză ar aparține, de fapt, noii sale companii, în virtutea unor contracte de cumpărare pe care le-ar fi încheiat cu KrioRus încă de pe vremea când mai era chief executive officer (CEO) al acesteia din urmă. Containerele și crio-pacienții au re­venit în vechiul lor loc, dar soarta lor ră­mâne deocamdată o mare necunoscută.

În total, există aproximativ 500 de oameni înghețați fie integral, fie doar creie­rele/capetele lor, în toată lumea. Dar, odată cu pandemia, numărul persoanelor interesate de crio-conservare a crescut la un ni­vel-record, spun cei direct implicați, chiar și în condițiile în care companiile din domeniu recunosc că tehnologia reînvierii morților nu există încă și că tot ceea ce le pot garanta în momentul de față este păs­trarea sigură a corpurilor.

„Poate că noul coronavirus i-a făcut să-și dea seama că viața lor este cel mai important lucru pe care îl au și i-a făcut să-și do­rească să investească în propriul lor vii­tor“, spunea Udalova într-un interviu anterior infamului incident produs la Moscova. Jim Yount, membru de aproape cinci de­cenii al American Cryonics Society, spune și el că a văzut adesea cum crizele de să­nă­tate sau moartea unei persoane dragi au adus criogenia atenție. „Ceva de genul COVID-19 ne reamintește tuturor că nu sun­tem nemuritori“, completează Yount.

Înghețați în timp

Pentru o operațiune reu­șită de crio-conservare, este ideal ca aceasta să înceapă în primele două minute – și nu mai târziu de 15 minute – după ce inima se oprește. Orice întârziere mai mare poate afecta permanent unele zone ale cre­ierului și pune astfel sub semnul întrebării succesul unei eventuale resuscitări fără se­chele. După cum se spune în industrie, „timpul înseamnă traume“. Dar și bani. Pentru că nici viața următoare nu este ieftină. Clienții KriosRus plătesc 36.000 de dolari pentru a-și îngheța întregul corp. Neuroprezervarea – conservarea doar a creierului – costă mult mai puțin, aproximativ 15.000 de dolari.

Dar acesta este un adevărat chilipir în comparație cu tarifele de la Alcor Life Extension Foundation, din Scottsdale, Arizona (SUA), compania care a pus bazele acestui tip de business încă din anii ’70. Compania are stocate în momentul de față 184 de cor­puri și/sau creiere, la prețuri de 200.000 de dolari/corp și 80.000 de dolari/creier.

Criogenia poate fi însă făcută și pentru animalele de companie. Pe lângă oameni, KrioRus stochează și 47 de animale înghe­țate – câini, pisici, papagali, iepuri și hamsteri, iar costul crio-conservării depinde de mărimea lor. Udalova spune că și-a crio-con­servat mama și câinele și că a făcut deja demersurile necesare pentru a fi la rân­dul ei congelată după moarte.

Odată înghețate printr-un procedeu specific, corpurile sunt stocate în azot lichid, la o temperatură de -196 de grade Celsius. Cât timp vor rămâne astfel? KrioRus sem­nează cu pacienții contracte pe 100 de ani. Fondatorii cred, dintr-un motiv sau altul, că tehnologia necesară pentru a reînvia morții și a le reda apoi sănătatea deplină va fi descoperită până la sfârșitul secolului. (Medvedev dezvăluia la un moment dat că mai bine de o jumătate dintre pacienții KrioRus au fost diagnosticați cu di­ferite forme de cancer.) Dacă o astfel de teh­nologie nu va fi inventată până la expirarea acordului, acesta va fi prelungit automat pentru alți 25 de ani, ori de câte ori va fi nevoie, asigură compania.

Până acum, promisiunile de a readuce la viață corpurile înghețate sunt văzute în general mai degrabă ca marketing deșăn­țat și science-fiction pur. Niciun om sau ani­mal nu a fost reînviat după crio-conservare și nu există dovezi științifice că acest lucru va fi vreodată posibil. „Există motive să credem că clonarea umană va fi posibilă în viitor, dar nu și învierea“, spune biologul rus Ilya Kolmanovsky. Astfel, nu e exclus ca la un moment dat să se poată produce clone din crio-pacienți, deși pentru a face acest lucru ar fi suficient să conservăm ce­lule ale corpului viu, nu creierul sau în­tre­gul trup. Într-un astfel de scenariu însă, clona și originalul ar mai avea în comun doar ADN-ul și înfățișarea, nu și personalitatea.

„Șansele ca oamenii declarați morți să mai aibă ceva din funcționalitatea creierului sunt apropiate de zero. Celulele din creier mor destul de repede și ar trebui re­staurate într-o ordine specifică pentru a redeveni funcționale. Obstacolele sunt atât de mari, încât este o investiție prostească“, spune și psihiatrul american Stephen Barrett, cofondator al National Council Against Health Fraud.

La rândul său, neurologul Michael Hendricks, cercetător și profesor la universitatea canadiană McGill, denunța într-un eseu „speranța abject de falsă“ propovăduită de companiile de criogenie, care vând iluzia unei învieri pe care, cel mai probabil, teh­no­logia nu va putea să o înfăptuiască nici­odată.

Ultima consolare

„Suntem ca Leo­nardo da Vinci, care putea proiecta aripi și elicoptere funcționale, dar nu avea instrumentele necesare să le și construiască. Bine­înțeles că dezvoltăm tehnologia pentru a reduce la minimum daunele produse pacienților noștri prin crio-conservare, doar că pentru moment nu știm exact cum vom inversa acest proces“, dă replica dr. Max More, președinte și CEO al Alcor.

Susținătorii/pacienții criogeniei sunt conș­tienți la rândul lor că nu există nicio garanție că știința viitoare va putea vreo­dată să le reanimeze și să le repare corpul, dar spun că până și o singură șansă, fie ea și cu bătaie foarte lungă, tot este mai bună decât niciuna, odată ce corpul este transformat în praf sau cenușă.

Pentru a le netezi adaptarea la ceea ce ar putea să fie noua lor viață, majoritatea fir­melor de criogenie se oferă să stocheze și suvenire, „cărți de memorie“ și discuri di­gitale pentru a ajuta un pacient reînviat să-și reconstruiască amintirile sau pur și simplu să facă față nostalgiei. Alcor folo­sește o mină de sare din Kansas pentru de­pozitarea acestora și lucrează, de asemenea, la opțiuni pentru a investi în instrumente financiare care să asigure banii necesari pentru o viață viitoare.

Pe de altă parte, așa cum a (re)confirmat KrioRus, criticii spun că nu există nici măcar garanția păstrării în siguranță de­plină a corpurilor conservate. Bob Nelson a devenit în 1962 președinte al Societății de Criogenie din California, o organizație nonprofit de visători dornici să fie conser­vați prin frig pentru a experimenta viitorul idilic promis de filmele SF ale anilor ’50. Era un banal depanator de televizoare ce abandonase liceul și a conservat primul voluntar în 1967, folosind gheață carbonică și un sicriu izolat cu polistiren extrudat.

Următorii donatori au apărut atât de repede, încât Nelson a fost obligat să le păs­treze corpurile în garajul unui prieten. După o vreme a cumpărat o criptă într-un cimitir dintr-o suburbie a Los Angelesului, în care a depozitat două tancuri cu azot lichid în care se aflau nouă corpuri înghe­țate. A rămas însă fără bani pentru întreți­nerea echipamentului și le-a abandonat în 1975. Corpurile s-au descompus, iar rudele l-au dat în judecată și au câștigat despăgu­biri de 800.000 de dolari.

De atunci, reputația criogeniei a fluctuat, fără a-i lipsi însă acoliții faimoși atrași pe parcurs. Ted Williams, vedeta baseballului de dincolo de Ocean, e păstrat la -196 grade Celsius într-o capsulă de oțel a Alcor. Peter Thiel (cofondatorul PayPal) și vi­zi­o­narul american Ray Kurzweil – unul dintre cei mai importanți experți în in­te­ligența artificială, supranumit de Forbes „mașina gânditoare absolută“ – și-au rezervat și ei deja un loc.

În epoca noastră obsedată de sănătate, vânătoarea pentru o viață cât mai lungă a devenit globală. În Italia, fostul prim-ministru Silvio Berlusconi a anunțat că are de gând să finanțeze un institut de cercetare pentru a găsi soluția care să ajute oamenii să trăiască până la vârsta de 120 de ani, în timp ce președintele Kazahstanului, Nur­sul­tan Nazarbaiev, și-a fondat propria aca­de­mie dedicată descoperirii elixirului vieții.

„Oamenii de știință ar putea spune că reanimarea este imposibilă în următorii 20-30 de ani. Nu am nicio problemă cu asta, pentru că noi ne uităm la un interval de timp de 200 de ani“, spune Peter Tsola­ki­des, fondator și CEO al Southern Cryonics, primul și deocamdată singurul crio-business din Australia, cu o listă de 32 de clienți în viață care au semnat contracte de „conservare“ post-mortem. „Și dacă e să spunem lucrurilor pe nume, este mai bine de­cât alternativa de a fi îngropat sau incine­rat“, adaugă el. „Așa măcar rămâne spe­ranța că ar mai putea exista o șansă de a reveni vreodată.“

FOTO: Getty