Planul lui Vladimir Putin pentru a conduce Rusia și după ce nu va mai fi președinte

Vladimir Putin (67 de ani) are un plan pentru a conduce Rusia și după ce nu va mai fi președinte.

Cu opt ani în urmă, Vladimir Putin a părut să lăcrimeze de ușurare când le-a mulțumit rușilor pentru realegerea lui ca președinte. A câștigat în pofida mandatului său de prim-ministru, marcat de mari proteste la adresa guvernării sale. Până în 2018, după ce a luat cu asalt al doilea mandat preziden­țial permis de Constituție, a existat mai mult decât un indiciu că va ră­mâne la câr­ma Rusiei.

Noul tătuc. Ce planuri are Vladimir Putin pentru Rusia

A reușit să conducă țara din 1999, cu un du-te-vino între poziția de premier și cea de președinte, pentru a fenta limita de mandate prezidențiale. Când un reporter l-a întrebat dacă s-ar mai întoarce la Kremlin în 2030 după ce va pleca din funcția de președinte în 2024 – când domi­nația sa asupra Ru­si­ei va împlini un sfert de secol –, Putin a ri­postat defensiv: „Ar trebui să fiu preșe­dinte până la 100 de ani?“.

Aceasta este întrebarea, de vreme ce liderul rus cel mai longeviv de la dictatorul sovietic Iosif Stalin încoace a mutat pe 15 ianuarie astfel încât să-și asigure puterea, probabil, pe viață. Putin a propus modifi­cări majore ale Constituției din 1993 care i-ar permite să rămână la conducerea statului chiar dacă nu va mai fi președinte, întă­rind puterile Parlamentului și ale Consiliu­lui de Stat, un organism consultativ.

Prin măsurile care vor fi înaintate Parlamentului până la primăvară, președintele va fi slăbit, limitat la două mandate în total, în loc de două mandate consecutive, o por­tiță legislativă de care Putin a profitat până acum. Duma de Stat, camera inferioară a Parlamentului, va fi cea care îi va aproba pe miniștri la instrucțiunile prim-ministrului, preluând astfel o prerogativă care îi aparținea președintelui.

„Consiliul de Stat devine ceva similar unei președinții colective“, spune Andrei Kortunov, director general al Consiliului Afacerilor Internaționale ale Rusiei, fondat de Kremlin. Putin ar putea să ajungă șeful Consiliului de Stat, președintele Parlamentului ori să preia un alt post influent, iar astfel să conducă și fără să fie președinte.

Modelul Xi Jinping

Pentru aliații săi, perspectiva unui Putin stabil la putere este încurajatoare. În calitate de președinte al Dumei de Stat, Viaceslav Volodin, un vechi susți­nător al acestuia, a spus cândva: „Nu există Rusia fără Putin“. Manevra actualului lider de la Kremlin l-ar putea ajuta să se alăture șirului lung de conducători ruși care au ple­cat din funcția cea mai înaltă numai în coșciug.

Și i-ar pu­tea permite să o ia pe urmele lui Xi Jinping (66 de ani), care a obți­nut dreptul de a păstra puterea până la moartea sa când China a abolit în 2018 numărul limitat de mandate prezidențiale. Putin, care în repe­tate rânduri a admirat conducerea lui Xi, a indicat China ca pe un model de dezvoltare la conferința anuală de presă din decembrie, subliniind progre­sul acesteia în competiția cu SUA pen­tru poziția de lider al eco­no­miei mondiale.

Formal, Putin acceptă limitarea mandatelor de președinte impusă de Constituția democratică de după perioada sovietică, despre care spune că este esențială pentru a evita întoarcerea la conducerea pe viață din era comunistă.

„Ar fi foarte îngrijorător să ne întoarcem la situația de la mijlocul anilor 1980, când șefii statului stăteau la putere până la moarte, unul după altul“, a spus Putin pe 18 ianuarie, când a fost întrebat de un veteran din al Doilea Război Mon­dial dacă a susținut eliminarea restric­țiilor privind mandatele prezidențiale.

Totuși, Putin pare să-și pregătească terenul pentru un rol de tătuc al națiunii. El caută un suc­cesor flexibil, probabil dintr-o gene­rație de oficiali tineri și promițători.

Arbitru suprem 

În ziua în care a propus modificarea Constituției, Putin l-a demis pe prim-ministrul Dmitri Medvedev, care i-a fost loial când a schimbat cu el funcțiile de premier și de președinte, în favoarea unui tehnocrat puțin cunoscut, care a condus Fiscul.

Însă, după ce și-a dovedit disponibilitatea de a se supune voinței lui Putin, Medvedev încă ar putea avea ceva șanse de a deveni următorul președinte, în ciuda retrogradării sale în funcția de adjunct al șefului Consiliului de Securitate, potrivit Olgăi Krîștanovskaia, care a studiat elita Rusiei la Universitatea de Management din Moscova.

Planul lui Putin de a păstra controlul pe termen nelimitat a fost cel mai mare secret. Înalții oficiali nu au știut nimic. Nici măcar Medvedev n-a avut idee cu 72 de ore înainte că urma să fie demis.

Un fanatic al fitnessului care evită alcoolul, Putin intenționează să tragă sforile până în ziua morții sale, chiar și după ce va părăsi orice funcție formală de conducere, spun două persoane apropiate de Kremlin, cu condiția de a nu le fi dezvăluită identitatea. El poate să-și atingă acest scop acționând ca un arbitru pentru celelalte cen­­tre de putere pentru a se asigura că toți ceilalți vor concura unul împotriva altuia și vor veni la el să le acorde sprijin, spun cele două surse.

Țelul lui Putin este să contro­leze toate ra­murile administrației, „fără să fie nevoit să se ocupe de treburile zilnice“, spune Tatiana Stanovaia, șefă a firmei de consultanță politică R.Politik. Această co­mandă pentru o domnie neli­mitată reflectă ambițiile globale ale lui Putin. Renunțarea la președinție îi va permite liderului de la Kremlin, care este concentrat din ce în ce mai mult pe maximizarea influenței Rusiei, să se distanțeze de plictisitoarea gestio­nare a nevoilor interne.

Afacerile externe

Poziția sa a început să crească în 2014, când a sfidat Occidentul anexând Crimeea și sprijinindu-i pe rebelii se­paratiști din estul Ucrainei pentru a ză­dărnici speranțele Kievului de a adera la NATO. Deși prima anexare teritorială din Europa de după al Doilea Război Mondial a atras sancțiuni din partea americanilor și a europenilor, a pus din nou Rusia în centrul atenției geopolitice.

„Putin se consi­deră un lider global și asta este ceea ce intențio­nează să rămână, ca preșe­dinte sau în orice altă calitate“, spune Aleksandr Dînkin, pre­șe­dintele Institutului Eco­nomiei Mondiale și al Relațiilor Internațio­nale din Mos­cova, care consiliază Kremlinul.

Influența crescută a lui Putin după inter­venția sa din 2015 pentru a-l salva pe ali­atul său sirian Bashar al-Assad a făcut Rusia o mare putere în Orientul Mijlociu pen­tru prima dată după perioada sovie­tică. Un an mai târziu, a folosit instrumente sub acoperire pentru a facilita alegerea lui Donald Trump ca președinte, o provocare fără pre­cedent a sin­gurei superputeri a lumii, potrivit unei evaluări făcute de serviciile secrete americane, negată de Kremlin și de Casa Albă.

Putin a găsit și alte modalități de a submina poziția de lider mondial a Statelor Unite. Rusia a deschis o fisură în NATO prin vânzarea unor sisteme avansate de apă­rare antiaeriană către Turcia, membră a alianței militare conduse de americani. Își extinde influența și în Africa, unde a preluat recent inițiativa în efortul de a rezolva împreună cu Turcia conflictul din Libia, țară bogată în petrol.

Și chiar dacă bugetul Pentagonului este mai mult decât dublu față de cheltuielile guvernamentale ale Rusiei, Putin a alocat resurse în armament de gene­rație nouă. La conferința sa de presă din de­cembrie, a vorbit despre plasarea pe po­ziții, în premieră mondială, a unor ra­che­te nucleare hipersonice, care ar putea ajunge în SUA în numai 15 minute.

Problema economiei

Putin nu are la dis­poziție forța economică a omologului său chinez. Deocamdată, în timp ce el în­cearcă să-și izoleze țara de sistemul financiar internațional dominat de dolar, Rusia dispune de un excedent bugetar, are o datorie relativ mică și a adunat una dintre cele mai mari rezerve din lume în valută și în aur. În plus, a redus inflația la aproape 3%. Dar economia rămâne blocată într-o creș­tere anuală mică.

Aceasta se află într-un contrast izbitor cu primii nouă ani ai re­gi­mului Putin, când prețurile ridicate ale pe­trolului și po­liticile favorabile pieței au generat o rată anuală de creștere de 7%. În 2012, Rusia a fost aproape de a atinge produsul intern brut pe cap de locuitor al Por­tu­galiei – un obiectiv cunoscut stabilit de Putin chiar înainte de a prelua preșe­dinția în 1999.

În ultimii cinci ani, economia a intrat într-o rutină, păstrând o creștere între 1% și 2%, pe fondul sancțiu­nilor internaționale și al prețurilor relativ scăzute ale petrolului, în condițiile unui mo­del economic ineficient, dominat de stat. Cota statului în economia țării ar putea fi acum de 60-70%, față de 25%, cât era în urmă cu două decenii, a indicat anul trecut agenția guvernamentală antimonopol. În timp ce economia globală crește în ansamblu cu aproximativ 3,5% pe an, Fondul Monetar Internațional se așteap­tă ca ponderea Rusiei în produsul brut mondial să scadă la 1,7% în 2024, față de 3%, cât era în 2013.

Totuși, rușii în etate au trăit prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, care a provocat o criză economică mai profundă decât Ma­rea Depresiune din SUA. Pentru ei, Putin a ră­mas un salvator care a pus capăt ace­lui haos. Cu toate acestea, după stagnarea din ultima pe­ri­oadă, veniturile reale ale rușilor sunt cu 10% mai mici decât înainte de ane­xarea Crimeei.

„O amenințare directă“

În ziua în care și-a dezvăluit intențiile de a păstra pu­terea, Putin a avertizat despre o „ame­nin­țare directă“ la adresa viitorului demogra­fic al Rusiei, rezultată din nivelul de trai re­dus. Natalitatea, care a intrat într-un ciclu descendent în anii 1990, începuse să crească din nou în prima decadă a secolului al XXI-lea. Anul trecut, însă, creșterea a luat sfârșit. Populația țării ar urma să scadă până în 2050 cu 10 mili­oane de locuitori,

de la 146 de milioane, cât are în prezent. Aceasta este o altă lovitură pen­tru economie, pentru că forța de muncă de 75 de milioane de persoane scade cu aproape un milion pe an. Migranții repre­zintă singura șansă de a umple golul, dar Rusia nu le arată că ar fi bine-veniți.

Reorganizată în regimul Putin, legislația rusă va avea prioritate față de obligațiile internaționale, permițând Moscovei să ignore hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, Putin vrea să le in­­terzică oficialilor de la nivel înalt să de­țină cetățenie străină sau rezidență perma­nentă în străinătate și să le impună candida­ților la președinție să fi trăit în țară 25 de ani fără întrerupere.

Noul premier

Câțiva observatori își pun speranțele în noul prim-ministru, Mihail Mișustin (53 de ani), care a promis că va face o injecție de bani publici și că va lu­cra cu companiile pentru a susține creș­terea economică. Vorbitor fluent de en­gleză, Mișustin are reputația de funcționar eficient și a fost lăudat pentru reducerea uriașei evaziuni fiscale prin implementarea unui sistem național computerizat de raportare fiscală după ce a fost numit în 2010.

„Mișustin a revoluționat sistemul fiscal din Rusia, unde evaziunea a fost multă vreme sport național“, spune Max Nalski, cofondator al companiei IIKO, lider pe piața de software dedicat restaurantelor din Rusia.

Mișustin nu a reușit să elimine șpaga din agenția sa, spun promotorii luptei antico­rup­ție. „Este evident că Mișustin nu va schimba direcția; va face totul în cadrul actual“, spune Natalia Orlova, economist-șef la Alfa Bank din Moscova, care exclude orice accelerare semnificativă a creșterii eco­nomice.

Cotă în scădere

Pe fondul nemul­țumirii din ce în ce mai mari față de economia lentă și al lipsei de entuziasm față de aven­turile lui Putin peste hotare, cota lui de acceptare a scăzut la nivelul de dinain­tea freneziei de patriotism din 2014, care a dus-o la aproape 90%. În timp ce aceasta ră­mâne sub 70%, rezultatele sondajelor sunt distorsionate de lipsa concurenței po­litice și de reticența oamenilor de a-l critica la telefon pe liderul rus.

Protestele s-au aprins din nou. Zeci de mii de oameni au ocupat străzile Moscovei la mijlocul anului 2019, după ce autoritățile i-au blocat pe po­li­ticienii de opoziție să candideze la ale­ge­rile municipale, iar tulburările s-au răspân­dit în toată Rusia. În afara marilor orașe, rușii și-au manifestat furia pentru chestiuni care-i afectau direct – pensiile, tăierile unor servicii medi­cale sau apariția munților de gunoaie – mai degrabă decât pentru lipsa drepturilor de­mo­­cratice.

„Oamenii sunt supărați din cau­za nivelului de trai scăzut. Este o ame­nin­­țare serioasă pentru sistemul politic existent“, spune Mihail Dmitriev, un economist care a prezis corect cele mai mari proteste din regimul Putin în 2011 și în 2012. „Dacă starea de spirit a populației se va înrăutăți, vor apărea riscuri uriașe“, consi­deră Dmitriev.

Rusia are o întreagă istorie a conducă­torilor care au rămas la putere până la moarte, dar există și câteva excepții notabile: reformiștii Nikita Hrușciov și Mihail Gorbaciov, ca și predecesorul lui Putin, Boris Elțîn, care a renunțat brusc la funcție pe 31 decembrie 1999, din cauza sănătății precare, deschizându-i drumul fostului co­lonel KGB.

Putin s-ar putea trezi el însuși limitat chiar de noile sale reguli. Conform planului, președintele va păstra controlul armatei și al serviciilor de securitate și puterea de a-l numi pe premier, dar și de a demite gu­vernul. Niciun președinte nu va folosi probabil aceste prerogative în detrimentul lui Putin – deocamdată. Gleb Pavlovski, un fost consilier de la Kremlin adeseori critic cu autoritățile, spune: „Putin nu în­țelege că Rusia va intra într-o perioadă în care el nu va mai fi popular“.

Puterea lui Putin

Vladimir Putin conduce Rusia de peste 20 de ani.

• ÎNCEPUTURILE. Putin a devenit ofițer KGB în 1975. În 1991, când Uniunea Sovietică s-a dezintegrat, era colonel.
• PRIM-MINISTRU. Pe 25 iulie 1998, a ajuns directorul serviciului de informații FSB, succesor al KGB-ului. Pe 9 august 1999, a fost numit prim-ministru interimar.
• Președinte. Pe 31 decembrie 1999, Putin a devenit președinte interimar. Pe 26 martie 2000, a câști­gat din primul tur alegerile prezi­dențiale, cu 53% din voturi. În 2004, a câștigat al doilea man­dat, cu 71% din voturi.
• PRIMA ROCADĂ. În 2008, Putin l-a desemnat drept succesor pe Dmitri Medvedev. La alegeri, acesta a obținut 73% din voturi. Pe 7 mai, Putin i-a predat lui Medvedev func­ția de președinte. În ziua următoare, acesta l-a numit prim-ministru.
• A DOUA ROCADĂ. Pe 24 septembrie 2011, Medvedev l-a propus pe Putin candidat al partidului Rusia Unită la președinție. Pe 4 martie 2012, Putin a izbândit din primul tur, cu 63,6% din voturi. Pe 7 mai, Medvedev i-a cedat lui Putin prerogativele de președinte, iar acesta l-a desemnat premier.
• ACTUALUL MANDAT. Putin a triumfat în alegerile din 2018, cu peste 76% din voturi. Mandatul său a început pe 7 mai, iar în aceeași zi i-a cerut lui Medvedev să formeze un nou guvern. La mijlo­cul lui ianuarie 2020, Putin l-a demis pe Medvedev.