Pericolul din umbră: Stimulentele adoptate în contextul pandemiei pot avea drept consecință o creștere a inflației

Speranța revenirii economiei mondiale se năruie în analizele tot mai multor eco­­nomiști preocupați de creșterile abrupte de prețuri raportate din Statele Unite ale Americii până în China. O creș­tere a inflației ar forța băn­cile centrale să re­nunțe la po­li­ticile monetare foarte relaxate, iar sfâr­șitul „bani­lor gratis“ ar putea antrena efecte negative în pri­vința revenirii și chiar riscul unei noi recesiuni.

O teamă tot mai acută a investitorilor că re­centa creștere a prețurilor observată la nivel mondial s-ar putea dovedi perma­nentă a generat volatilitate pe piețele financiare internaționale la începutul lunii mai.

„Nivelul ridicat de agitație din piețe a fost confirmat de indicele de volatilitate evaluat de CBOE, care reprezintă un instrument de măsurare a «fricii» pe piețe prin intermediul prețurilor opțiunilor pe S&P 500. Acesta a crescut până la 23,73 puncte, un nivel care nu a mai fost atins de două luni“, a punctat și Radu Puiu, research analyst la XTB, casă de brokeraj și companie de investiții.

Principala cauză a vânzării de active riscante a fost noul val de îngrijorări le­gate de inflație, a cărei evo­luție ar putea pune presiune asupra Rezervei Federale din Statele Unite să majoreze ratele do­bânzilor sau să înăsprească condițiile de politică monetară mai rapid de­cât se aștepta toată lumea.

Inflația din SUA

Inflația din SUA a marcat o creștere de 4,2% în aprilie, peste esti­mările analiștilor, alimentând temerile că economia cea mai mare a lumii se supraîncălzește. Creșterea peste așteptări a prețurilor reflectă un cumul de factori, printre care amplitudinea sprijinului fiscal american, blocajele de pe lanțurile de apro­vi­zionare și creșterea cheltuielilor pe mă­sură ce activitatea econo­mică se dezgheață.

Deși investitorii par a fi tot mai îngrijorați de amenințarea inflației, președintele Rezervei Federale, Jerome Powell, a declarat că orice creștere a prețurilor ar trebui să fie tran­zitorie, neexistând motive de teamă, pentru moment. În plus, Rezerva Federală argumentează că o mare parte din creșterea așteptată a inflației este de fapt doar o urmare a „efectelor de bază“, având în vedere prețurile mai mici înregistrate în urmă cu un an pe fondul pandemiei.

Inflația în China

A doua mare economie a lumii a anunțat un avans de 6,8% al prețurilor pro­ducției industriale în aprilie, cel mai rapid ritm de creș­tere de mai bine de trei ani. În 2020, acest indicator a fost negativ în aproape tot anul, pe fondul prăbușirii cere­rii din pricina pandemiei­. Crește­rea bruscă este explicată parțial și de efec­tul de bază, punctează Financial Times, evo­luția indicelui prețurilor de consum (IPC) arătând un avans de sub 1%.

Datele din industrie reprezintă totuși un semnal de alarmă cu privire la apariția unor creșteri de prețuri ca urmare a revenirii ra­pide a economiei chineze. Economiștii anti­ci­pează o creștere generalizată a inflației pentru acest an. Aceasta va fi și o conse­cință a exploziei prețurilor materiilor prime, susținută, paradoxal, chiar de creșterea ce­rerii din China, dar și de perspectivele ca și alte economii să-și revină.

„Este furtuna perfectă“, a comentat Robin Xing, economist-șef pe China al băncii de in­vestiții Morgan Stanley, pentru Financial Times, estimând că 70% din inflația rapor­tată de producătorii chinezi a fost generată de creșterea prețurilor materiilor prime.

Riscuri globale

La nivel mondial ma­rea întrebare este dacă această majorare a prețurilor reflectă o revenire abruptă a eco­nomiei din criza generată de pandemie sau dacă fenomenul are rădăcini mai adânci, structurale, care să-l transforme într-unul permanent. Mai multe argumente indică o creștere persistentă a inflației, care a rămas de mai bine de un deceniu sub obiectivul anual de 2% al majorității băncilor centrale.

În opinia lui Nouriel Roubini, un prim argument ar fi stimulentele fiscale excesive adoptate de SUA în contextul pandemiei. Un al doilea, că Rezerva Federală și alte bănci centrale din întreaga lume au politici extrem de laxe atât în privința dobânzilor, cât și a lichidității, politici care vor duce la creșterea prețului unor active pe măsură ce consumul își va reveni și creditarea va începe să producă bule.

Teoria potrivit căreia băncile centrale vor înăspri pur și simplu condițiile monetare dacă situația o va cere este dificil de im­plementat acum, având în vedere nivelul uriaș al datoriilor publice și private, de 356% din PIB-ul global. „Normalizarea politicilor monetare ar duce, în acest punct, la pră­bușirea piețelor de bonduri și credite, iar apoi, a burselor, atră­gând cu sine o nouă recesiune“, scrie Roubini într-un material publicat de Project Syndicate. În opinia sa, problema cu care se confruntă lumea este că își revine dintr-un șoc negativ asupra ofertei agregate, care – conform lecțiilor tre­cutului – riscă să degenereze în creșterea inflației sau, mai rău, în apariția stagflației – o creștere a inflației com­binată cu o scă­dere a economiei, cum s-a întâmplat în anii 1970. Iar tipărirea de noi bani nu ajută.

Inflația din UE

Semnalele privind revenirea inflației se înmulțesc și în Europa, tot mai multe companii care produc bunuri de consum avertizând că întârzierile de apro­­vizionare și blocajele logistice le-ar pu­tea forța să majoreze prețurile, potrivit Bloomberg. Stocurile pe terminate ale unor materiale ce va­riază de la semiconductori la oțel, che­restea și bumbac sunt principalul motiv in­vocat în privința restanțelor-record în ono­rarea comenzilor.

Creșterea prețurilor materiilor prime și dificultățile de reaprovizionare i-au determinat pe managerii din industria bunurilor de larg consum să-și avertizeze clienții cu privire la potențiale scumpiri. Indicele Bloomberg Commodity Spot, care urmărește evo­luția prețului a 23 de materii prime, a crescut în această primăvară la cel mai înalt nivel în aproape un deceniu.

Acest lucru a împins prețul producției globale la cel mai înalt nivel din 2009, iar costurile de producție din SUA – la niveluri nemaivăzute din 2008, potrivit datelor JP Morgan Chase & Co. și IHS Markit. Multe companii au avertizat deja că nu mai pot aștepta ca această creștere „temporară“ a pre­țurilor să treacă. Prin urmare, consumatorii se pot aștepta la o majorare a prețu­ri­lor pentru o gamă largă de produse, de la saci de gunoi la haine pentru copii.

Inflația în România

În România, rata anuală a infla­ției a coborât la 3,1% în martie, de la 3,2% în luna prece­dentă. Banca Națională a Ro­mâniei (BNR) a majorat în primul trimestru din acest an prognoza privind nivelul infla­ției de la sfârșitul lui 2021 la 3,4% – cu 0,9 puncte procentuale în plus față de estima­rea din noiem­brie –, pe fondul presiunilor inflaționiste semnificative generate de prețurile la energia electrică și combustibili.

În plus, guvernatorul BNR, Mugur Isă­rescu, a precizat că banca centrală nu vede motive ca do­bânda-cheie de politică mo­netară, înjumătă­țită în ultimul an până la nivelul de 1,25%, să fie redusă și mai mult.

„Pe plan monetar, nu vedem motive pentru reduceri suplimentare ale ratei de poli­tică monetară și suntem pregătiți să asigu­răm flexibilitatea obiectivelor noastre de inflație, având în vedere nivelurile destul de ridicate ale datoriei“, a comentat Isărescu.

De altfel, BNR a menținut dobânda la șe­dința din mai. Conform comunicatului tran­s­mis, previziunile cu privire la dinamica in­fla­ției au fost revizuite în sus. Îndeosebi pe termen scurt.

Ce, cât, cum

Indicele Bloomberg Commodity Spot, care măsoară evoluția a 23 de materii prime, a crescut cu peste 70% față de recordul minim al ultimilor patru ani, atins în martie 2020.

• PERSPECTIVE. Cotațiile măr­furilor ar putea crește cu încă 13,5% în următoarele șase luni, fiind posibil ca petrolul să ajungă la 80 de do­lari pe baril, iar cuprul – la 11.000 de dolari pe tonă, conform unui raport publicat de Goldman Sachs Group la sfârșitul lunii aprilie.
• SCĂDERI. Experții Capital Economics anticipează, dim­potrivă, o micșorare a prețu­rilor materiilor prime. Astfel, cotația minereului de fier, care a atins recent un record, ar putea să piardă circa 20% până la sfârșitul anului (față de nivelurile actuale), iar pre­țul cuprului, care a depășit în aprilie pragul de 10.000 de dolari pe tonă, ar putea scădea la aproximativ 8.250 de dolari pe tonă în trimestrul al patrulea.
• ÎNTÂRZIERI. Fabricile din zona euro se confruntă cu întârzieri fără precedent în obținerea de materii prime și componente, ceea ce a dus la un nivel-record de comenzi cu termen de livrare depășit. Indicele întârzierilor în sectorul de producție s-a ridicat la 62,9 puncte în apri­lie, cea mai mare valoare din istoria sa de 24 de ani.

Acest articol a apărut în numărul 116 al Revistei NewMoney

FOTO: Getty