Performanțele tot mai bune ale fermierilor români au încurajat băncile să acorde un volum tot mai mare de credite. Care sunt riscurile pe termen lung

Agricultura românească se dezvoltă pe credit, ceea ce înseamnă atât oportuni­tăți, cât și pericolul unor calcule greșite. Bancherii le recomandă fermierilor să se întindă doar cât le permite plapuma în acest an, dominat încă de incertitudini și volatilități. Valoarea creditelor agricole aproape s-a dublat în ultimii cinci ani.

Pe taraba doamnei Florica, dintr-o piață de cartier situată în vestul Capitalei, morcovii stau aliniați ca soldații la paradă. În fața lor, dar la fel de disciplinate, albiturile: ră­dăcini de pătrunjel și păstârnac, încadrate de țelină, dovlecei, spanac, ceapă verde și praz.

E sfârșitul după-amiezii și începutul ce­lei de-a doua perioade de vârf a zilei, când vin la piață „cucoanele“ care au serviciu la birou și nu au timp să se aprovizioneze de di­mineață. Inflația și scăderea puterii de cumpărare par departe aici.

Magazinele mari și mici din piață sunt pline de clienți care au venit să cumpere ce au nevoie și ce le poftește inima. Rotițe pentru ochiurile de la aragaz, racorduri pentru o țeavă rebelă din bucătărie, haine made in China, struguri proaspăt recoltați (în America de Sud), mezeluri și brânză „sibiene“.

În hala de legume e mai puțină lume, dar negustorii nu se plâng. Doamna Florica vine aici din 1982! Nu are fermă, sunt legumele din grădină, spune ea. „Mai bine pu­țin și bun, decât dator la bănci“ e filosofia negustoresei din Băleni, Dâmbovița. Loca­litatea se află la numai 20 de kilometri de Târgoviște, deci nu chiar aproape de Capi­tală, dar prețurile pe care poate să le ceară aici merită efortul de a bate drumul zi de zi. Nu că prețurile ar fi mari. De fapt, fac de rușine „reducerile“ din hipermarketuri.

Pentru legume de o supă de post, adică trei morcovi, un păstârnac, o rădăcină de pă­trunjel, un fir de praz și o legătură de ceapă verde cere nici mai mult, nici mai pu­țin de 6 lei. E bine și pentru familia ei, care cultivă legumele, și pentru cumpă­rător.

Deocamdată, nu a fost tentată să facă un împrumut bancar ca să se dezvolte.

Dobânzi neprietenoase

Cele mai importante bănci din România au în prezent oferte de credite agricole, de la susținerea cheltuielilor curente până la cumpărarea de utilaje sau achiziționarea de terenuri. Într-o perioadă cu inflație ridicată, marea pro­blemă o reprezintă, desigur, dobânzile. Pentru cele mai frecvente credite, cele de susținere a activității, dobânzile sunt, în general, între 7% și ROBOR la 6 luni + 2%, adică cel puțin 8,8% pe an. De cele mai multe ori, băncile nici măcar nu afișează aceste costuri pe site-urile proprii, ci îi cheamă pe agricultori în sucursale să discute „dobânzi preferențiale“.

În orice caz, atitudinea băncilor față de agri­cultură s-a schimbat radical în ultimii ani. O explicație vine din performanțele ob­ținute, dincolo de toate problemele, de fer­mierii români.

Eficiență nesperată

În 2021, ultimul an pentru care există date complete, Ro­mânia a avut o producție agricolă totală de peste 21 de miliarde de euro. E unul dintre cele șapte state europene, după Franța (82,4 miliarde de euro), Italia (61,2 miliarde de euro), Germania (59,2 miliarde de euro), Spania (57,1 miliarde de euro), Olanda (30,6 miliarde de euro) și Polonia (27,9 miliarde de euro) care produc trei sferturi din valoarea totală a agriculturii europene, estimată la 450 de miliarde de euro, potrivit Eurostat. Iar asta, cu toate că fermierii români se luptă an de an cu seceta, lipsa de irigații, pesta porcină și subvențiile plă­tite cu în­târziere. Un record vizează și cifra de afa­ceri a companiilor din domeniu: 58,1 miliarde de lei (aproximativ 12 miliarde de euro), potrivit unui studiu KeysFin, care trece în dreptul anului 2021 o creștere is­to­­rică, de 30%.

Așa se face că agricultura a început să le facă cu ochiul și bancherilor.

Banca Transilvania (BT), cea mai mare din România, a înghițit în 2022 și cea mai mare felie din plăcintă. Creditele acordate afacerilor din agricultură au sărit de un mi­liard de euro, ceea ce înseamnă, cu apro­xi­mație, 20% din total. Iar BT se așteaptă ca suma să crească și în 2023, cu minimum 15%. La rândul său, ING România rapor­tează o creștere a „portofoliului de credite din agri­business“ de 19% în 2022 față de anul anterior, iar asta doar pentru Business Ban­king, adică divizia ING care se ocupă de clienți cu cifra de afaceri de până la 100 de milioane de euro.

Parfum de profit

De fapt, ultimii ani au dus creditul agricol de la statutul de ex­tra­vaganță, comisă de numai câteva bănci, la cel de afacere, cu un potențial atât de bun, că nu mai poate fi ignorată.

Potrivit datelor centralizate de Banca Na­țio­nală a României (BNR), stocul creditelor acordate în acest sector a fost de 12,5 mi­liarde de lei (circa 2,5 miliarde de euro) la sfârșitul anului 2021 și a urcat la 13,9 miliarde de lei (circa 2,8 miliarde de euro) la jumătatea anului 2022, conform ulti­me­lor date disponibile.

„Dacă este să mergem doar cu cinci ani mai în spate, ca să facem o comparație, adică la finalul anului 2017, când aveam un stoc al creditelor de 8 mi­li­arde de lei, iată că avem o creștere de peste 70% a volumu­lui finanțărilor bancare în agricultură“, pre­cizează Marius Gavrea, expert ING în agribusiness.

Băncile au căpătat mai multă încredere în fermieri după ce au văzut cât de bine au depășit crize precum seceta severă din 2020 și, apoi, pandemia de COVID-19, ex­plică expertul. În plus, garanțiile acordate de stat prin programe precum IMM Invest, IMM Agro Invest și RURAL Invest au ușurat povara asumării de riscuri. „Nu în ultimul rând“, spune Marius Gavrea, e vorba de „ex­periența pe care ambele părți și-au dez­voltat-o în ultimii ani: băncile să înțeleagă mai bine nevoile fermierilor, fluxurile de business dintr-o fermă și să poată crea pro­duse adecvate, iar de partea cealaltă, fermierii să devină conștienți de impor­tanța unei creditări corecte“.

Calcule complicate

„Băncile se uită la trecut și la prezent, ca să prognozeze viitorul“, spune Ovidiu Bucătaru, fost chief financial officer (CFO), în ultimii aproape cinci ani, la una dintre cele mai mari companii agricole din România. „Privesc viito­rul prin prisma garanțiilor și a cashflow-ului generat de ferme. Or, pentru cele mici și medii e greu, mai ales că în agricultură există o ciclicitate la cinci ani. Nu ai creș­tere an de an. Și atunci nu te mulezi pe mo­delele bancare de risc“, explică Ovidiu Bucătaru.

El dă ca exemplu achiziția de utilaje agri­cole de sute de mii de euro, pentru care băn­cile acordau credite pe cel mult cinci ani, ceea ce e nerealist din punctul de vedere al afacerii în agricultură. Situația s-a îm­bunătățit mult în ultima perioadă, admite fostul CFO.

Strategie păguboasă

Războiul din Ucraina a influențat atât comportamentul fermierilor, cât și pe cel al bancherilor.

Exemplul clasic este cel al cultivatorilor de grâu. Prețul cerealelor a crescut atât de mult după izbucnirea războiului, că unii dintre fermieri au crezut că au dat de aur. Nimic mai fals.

„Din păcate, fermierii aveau semnale și era bine dacă profitau de fereastra de opor­tunitate pe care au avut-o atunci când cerealele din Ucraina erau blocate. Practic, prețul ridicat din lunile în care ei recoltau se datora faptului că marfa era mai puțină în piață, din cauza blocajului, iar odată cu des­chiderea coridorului maritim, situația a început să revină la normal“, spune Ma­rius Gavrea.

Pentru că au preferat să păstreze recolta, în speranța că prețul va continua să crească, fermierii sunt azi în mare dificultate. „Fermierii au apelat la credite pe termen scurt pentru capital de lucru și pentru a stoca marfa din campania 2022. Din păcate, această strategie s-a dovedit a fi ne­câștigătoare“, adaugă Gavrea, care explică: prețurile au scăzut enorm după campania de recoltare.

„La grâu, maximul a fost înre­gistrat chiar în campanie, între 350 și 400 de euro/tonă. Pe finalul anului trecut a scă­zut la 280-250 de euro/tonă“, spune expertul ING. La jumătatea lunii martie, prețul grâului era, la bursa de la Paris, decisivă pentru cât costă pâinea în toată Europa, de 267 de euro/tonă.

Este un caz în care, dacă fermierii pierd, pierd și bancherii, spune Ovidiu Bucătaru. „Războiul e de vină. În 24 februarie 2022 ne-am trezit cu un război la ușa noastră. Imediat, fermierii au văzut cum prețurile cresc de la o săptămână la alta. Puțini și-au imaginat atunci un coridor pentru exportul de cereale din Ucraina“, explică situația expertul în finanțe legate de agricultură.

„Și dacă n-ar fi vapoare, sunt tiruri. Pe E85, dinspre vama Siret până în portul Con­stanța, este ca la Nădlac. Tir după tir, după tir, din Ucraina“, spune fostul șef al finan­țelor de la una dintre marile companii agri­cole românești.

Să dai vina pe un popor în război pentru că nu ți-ai făcut bine calculele nu e însă nici pe departe corect. Dacă nu ar fi fost răz­­boiul, vecinii ucraineni și-ar fi vândut cerealele ca până la invazia rușilor, iar pre­țul ar fi fost tot mic. „Tot finanțatorii, băn­cile, i-au încurajat (pe cultivatorii de grâu, n.r.). Au dat credite pe stocuri supraevaluate“, spune Ovidu Bucătaru, potrivit căruia marea problemă abia acum începe să se arate, pentru că vin scadențele pentru aceste credite.

Bucătaru spune că, din experiența sa, într-un an normal, pentru fermieri e ideal să vândă în campanie cât să acopere cheltuielile urgente și să încerce să depoziteze măcar 50% din recoltă.

Veriga slabă

Băncile recomandă acum prudență, dar fermierii care nu se îndură să vândă la prețuri mici „vin să ceară cre­dite pentru capital de lucru, astfel încât să poată face lucrările agricole de primăvară“, pre­cizează Marius Gavrea, de la ING. El spune că tot ce s-a semănat toamna tre­cută, „grâu, rapiță, orz, arată foarte bine, au trecut cu bine iarna și primele estimări sunt că vom avea un an cu producții foarte bune la aceste culturi, ceea ce duce la un sen­ti­ment de încredere în rândul producă­to­ri­lor și la un apetit ridicat de a lua cre­dite“.

El precizează că sectorul producătorilor de cereale și oleaginoase rămâne de departe cel mai creditat, raportul dintre soldul creditelor în acest domeniu și zootehnie fiind de aproximativ 5 la 1.

Zootehnia nu e dezvoltată la fel de uniform, sectorul este „polarizat“, spune ban­cherul, indiferent că e vorba de ferme de pă­sări, porci sau vaci de lapte. „Asta în­seamnă că avem în țară ferme mari, integrate de multe ori cu o altă verigă din lanț, precum procesare, producție vegetală, pro­ducție de nutrețuri. Dar și multe ferme mici care nu au o situație tocmai bună.“ Primele iau credite să se dezvolte. Cele din a doua categorie fac împrumuturi ca să-și poată continua activitatea.

Viitor nesigur

Marius Gavrea reco­mandă multă prudență pentru 2023. „Ră­mâne îngrijorarea referitoare la prețurile de valorificare a recoltelor. Recomandarea pentru fermieri este să își administreze cu grijă resursele și calculele pe care și le fac să vizeze un prag de rentabilitate, peste care ei deja să vândă o parte de recoltă.“ Expertul în agribusiness spune direct că „aș­teptarea continuă a creșterilor de pre­țuri nu doar că nu e benefică, poate cauza probleme grave de flux de numerar“.

Până la urmă, dacă nu au succes, fermierii cu greu pot achita ratele la creditele pe care le iau cu dobânzi influențate de in­fla­ție, cum sunt toate dobânzile din această perioadă.

„Fără creditare nu se mai poate, acum, dezvoltare în agricultură“, spune Ovidiu Bu­cătaru. „Categoric. Și principiul este simplu. Prin credit, aducem viitorul în prezent. Și trebuie să plătim pentru asta. Asta trebuie să înțelegem. Este o pârghie, un efect de le­vier. Dacă punem banii noștri, alături de bani împrumutați, când facem lucrurile cum trebuie, efectul se va multiplica“, spune expertul. Tot el atrage atenția că există și un revers al medaliei: „Și în sens invers funcționează. Când dai chix și te-ai împrumutat, la fel de rău se vede și efectul negativ“.

Acest articol a apărut în numărul 160 al revistei NewMoney

FOTO: Getty