Pentru prima dată în ultimii 20 de ani, președintele turc Recep Tayyip Erdogan așteaptă cu mari emoții alegerile din 14 mai

Alegere pe muchie de cuțit. Șanse 50-50 pentru președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, să fie reales. Pentru prima dată în ultimii 20 de ani, preșe­dintele Turciei și-a pierdut aura de invincibil, iar scrutinul din luna mai este și despre supraviețuirea lui politică.

Dacă funcționarii pot fi considerați un ba­rometru precis al modului în care plăcile tectonice ale politicii din Turcia se mișcă, atunci cel mai longeviv lider al țării, Recep Tayyip Erdogan, chiar are de înfruntat alegeri extrem de dificile în mai, con­sideră Politico. Principala forță a opo­zi­ției, Partidul Republican al Poporului (CHP), susține că funcționarii își răspân­desc care încotro CV-urile, pregătindu-se de noua ordine națională, ceea ce poate indica sfârșitul epocii Erdogan.

Dacă va fi așa, va fi o ușurare și pentru mulți lideri oc­cidentali, care sunt tot mai frustrați de ieșirile populiste ale liderului de la Ankara, președinte al unei țări mari, cu 85 de milioane de locuitori. În ultimele luni, Turcia a permis Rusiei să folosească rute comerciale clandestine pentru a evita sancțiunile, s-a opus inițial aderării Suediei la NATO și a provocat Grecia în spațiul aerian de deasupra Mării Egee.

Se resimte, așadar, o nervozitate cres­cândă pe coridoarele puterii, iar mașina de stat pare că se pregătește pentru un șoc. După cele mai grave cutremure din ultimul secol (soldate în februarie cu 48.000 de decese) și fără a uita de anii mar­cați de grave erori în materie de management economic al țării, clasa poli­tică antici­pează cu fervoare o schimbare.

Ani la rând, Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP) deborda de încredere înainte de alegeri și avea și de ce. Erdogan a câștigat două scrutinuri prezidențiale, trei referendumuri pentru amendarea Constituției și cinci alegeri parlamentare. De data aceasta însă, lucrurile stau diferit. Chiar și fanii în­focați ai președintelui admit că, după 20 de ani, puterea de atracție a acestuia a cam pă­lit.

Și chiar dacă a obținut victoria în 2018, rămâne memorabil că partidul rival, CHP, a câștigat alegerile locale în metropole precum Ankara, Istanbul și Izmir în urmă­torii ani. „Șansele sunt 50-50. Oamenii simt că se va produce o schimbare“, spune un membru al administrației.

Sondajele de opinie au devenit un business destul de controversat, pentru că partidele comandă sondaje cu rezultate care să le convină. Chiar și așa, cercetări recente plasează forțele de opoziție cu 10% peste echipa Erdogan.

Criticii președintelui susțin că alegerile din mai sunt practic ultima șansă de a salva democrația turcă, mai ales că Erdogan vede în acest scrutin (anul acesta se împlinesc 100 de ani de la fondarea republicii seculare turce de Atatürk) o ocazie istorică de a vira într-o direcție și mai conservatoare, cu și mai multe prero­gative pentru el.

Fanii l-au poreclit „Înaltul“ (are 1,85 metri), în timp ce criticii îl numesc „Unicul“, prin prisma cultului personalității și con­cen­trării puterilor statului în jurul său. Pentru analiza lor, cei de la Politico au vorbit cu oficiali din partidul AKP, guvern, cu membri ai opoziției din Turcia și din străinătate doar sub condiția anonimatului, cu toții fiind în­grijorați de represaliile statului.

Cutremurele din Turca, tema dominantă

Un membru al AKP a dat imediat după cutremur verdictul – ale­gerile înseamnă cutremur. Criticii s-au aruncat imediat pe temă și l-au atacat pe Erdo­gan pentru modul în care a gestionat dezas­trul. AKP este acuzat de apropierea de com­­paniile controversate care au ridicat o parte din clădirile prăbușite.

Opoziția l-a învinovățit pentru anii de autoritarism când a condus țara ca premier (2003-2014) și președinte, perioadă în care instituțiile au decăzut, iar opozanții au fost în cele mai multe cazuri aruncați în închisori.

Kemal Kılıçdaroglu, liderul CHP, a fost primul lider politic care a ajuns în zona lo­vită cel mai puternic de cutremur. „Dacă e responsabil cineva pentru ce este aici, acela este Erdogan. Timp de două decenii, partidul aflat la putere nu a pregătit țara pentru un cutremur“, acuza Kılıçdaroglu a doua zi după dezastru.

Chiar și așa, Erdogan își croiește campania ținând cont de starea generală a națiunii de după seism. Neobișnuit pentru el, se ab­ține de la spectacol și invective. Un apropiat al campaniei spune că va fi o campanie electorală „solemnă, fermă și unificatoare“, centrată pe reconstrucție și consolare în re­giunile cele mai afectate.

Cam două treimi din cei 300 de parlamentari ai AKP au mers în aceste regiuni în prima săptămână după dezastru și peste 100 dintre ei au rămas activi. Și pentru că mereu a proiectat o ima­gine de om al faptelor, Erdogan vrea să apese accelerația reconstrucției înainte de vot. A promis că va termina într-un an case pentru cele 1,5 milioane de oameni rămași fără adăpost (500.000 de noi imobile), potrivit cifrelor Organizației Națiunilor Unite (ONU).

Ministrul afacerilor urbane a anunțat deja începerea construcțiilor a 72.000 de imo­bile în zona epicentrului cutremurului – Kahramanmaraş – și 50 de companii (majoritatea, firme de casă ale AKP) au intrat în licitații pentru proiecte.

„Turcii iubesc stabilitatea și conducerea cu mână forte. Iar președintele este singurul care poate face asta într-un an“, spune un apropiat al lui Erdogan. Când vine vorba de chestiunea puterii centralizate, susțină­torii lui Erdogan spun că acest mod de a con­duce este exact motivul pentru care acesta este cel mai calificat să preia frâiele în astfel de momente. „Crize precum pande­mia, războiul, criza finan­ciară, criza alimen­tară au demonstrat încă o dată importanța unui leadership politic stabil și autoritar“, argumentează și directo­rul de comunicare al președintelui, Fahrettin Altun.

„Mașinărie electorală“

Scara dezastrului i-a traumatizat pe milioane de turci, care se confruntau deja cu scăderea nivelului de trai, pe fondul difi­cul­tăților econo­mice ale țării – inflația galo­pantă și deficitul comercial-record. Și totul a fost escaladat, dacă mai era nevoie, de măsuri neortodoxe ale lui Erdogan – de pildă, reducerea ratei dobânzilor.

Pe de altă parte, forțele de opoziție s-au unit și au desemnat un singur candidat, Kılıçdaroglu, membru cu vechime al principalului partid de opoziție (secular), cu un profil diametral opus lui Erdogan. Foarte important, Partidul Popular Democrat (HDP), prokurd, a anunțat că nu va nominaliza un candidat propriu, ceea ce va permite un vot unitar și mai puternic împotriva lui Erdogan.

Deși opoziția simte că nu a avut niciodată un astfel de moment, tabăra președintelui spune o altă poveste, bazată pe sondaje – întrebați cine va câștiga, peste 50% dintre respondenți spun că Erdogan.

„Erdogan este o mașinărie electorală“, admite un membru al CHP. În plus, organi­zarea unui scrutin în regiunile cele mai lovite de cutremur, aflate încă în stare de ur­gență, reprezintă o provocare logistică uri­așă, care amenință corectitudinea și trans­pa­rența competiției electorale. Opoziția speculează că echipa lui Erdogan ar putea manipula în jur de 5% din voturi.

Actor regional

Liniile de luptă sunt clar trasate la acest moment – Erdogan susține că este singurul care poate ajuta Turcia să treacă peste acest dezastru na­țional, iar opoziția dă vina pentru toate pro­blemele țării pe actualul lider de la Ankara.

Pentru restul lumii, focusul va fi pe politica externă a Turciei, războiul din Ucraina ilustrând cât de importantă este aceasta ca jucător strategic – rolul ei, de exemplu, în me­dierea unor acorduri privind comerțul cu cereale între Kiev și Moscova.

Între timp, Suedia așteaptă decizia lui Erdogan privind aderarea la NATO, neînțe­le­gerile fiind alimentate de diferențele cu pri­­vire la chestiunea kurdă, cererile de ex­tră­dare și arderea Coranului în fața ambasadei Turciei.

În mod clar, după toți acești ani cu Erdo­gan la putere, Turcia s-a obișnuit să-și exercite greutatea ca actor independent și, în pofida apartenenței sale la NATO, nu este tocmai un partener obedient al alianței.

„În 20 de ani am adus Turcia într-un punct critic – ni se cere poziția în dosare din Orientul Mijlociu, Egee, Mediterana și Rusia“, a declarat Akif Çagatay Kılıç, fost mi­nistru și președinte din partea AKP al Co­misiei parlamentare pentru relații externe. Din acest punct de vedere, Turcia va continua ca actor regional independent și factor de decizie, indiferent de rezultatul alegerilor din mai, iar asta i se datorează în mare mă­sură lui Erdogan.

Prăbușiri

Turcia, țară situată pe una dintre cele mai active zone seismice din lume, încă luptă cu efectele cutremurelor din februarie.

• DEZASTRUL. Cutremurele care au lovit Turcia pe 6 februarie – primul, la ora 4.17, al doilea, nouă ore mai târziu – reprezintă cea mai gravă catastrofă naturală din ultimul secol din Europa, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Orașe întregi au ajuns ruine, iar la o lună după tragicul seism, două mili­oane de turci trăiesc în corturi ori în containere.
• BILANȚ. Aproximativ 50.000 de turci au murit în tragedie, iar 214.000 de clădiri din Turcia au fost distruse. În plus, aproape 6.000 de oameni și-au pierdut viața în Siria. Administrația de la Ankara a avut nevoie de aproape 50 de ore pentru a-și mobiliza for­țele de intervenție. Președintele Recep Tayyip Erdogan a recunoscut întârzierile și le-a cerut iertare supraviețuitorilor și familiilor celor decedați.
• RESPONSABILI. Primii acuzați au fost dezvoltatorii imobiliari. Au fost deschise anchete pe numele a aproape 1.000 de persoane implicate în construcția de imobile de locuințe ori de birouri, iar circa 250 au fost arestate.
• IMPACT. Catastrofa naturală a provocat pagube de peste 32 de miliarde de euro – echivalentul a 4% din produsul intern brut (PIB), potrivit Băncii Mondiale. Estimarea nu include și costurile reconstrucției.

Acest articol a apărut în numărul 161 al revistei NewMoney

FOTO: Getty