Pentru a-i proteja, Marea Britanie le interzice copiilor să folosească telefoanele mobile. Dar este soluția potrivită?

O lege propusă de laburiștii britanici ar urma să interzică telefoanele mobile în școli, limitând, totodată, și modul în care companiile de tehnologie folosesc datele colectate de la utilizatorii minori. Numai că experții nu sunt întru totul convinși că astfel de măsuri ar proteja într-adevăr sănătatea și siguranța copiilor.

Demersurile pentru interzicerea smartphone-urilor s-au intensificat în Marea Britanie, pe fondul temerilor că acestea ar afecta sănătatea mintală și capacitatea de concentrare a copiilor. Jonathan Haidt, de exemplu, un grup de presiune proeminent inspirat de bestsellerul „The Anxious Generation“, al psihologului social Jonathan Haidt – care în cartea sa susține, în esență, că aplicațiile social media crează dependență și au dus la apariția unei generații de adolescenți deprimați și speriați de viață –, le cere părinților să nu le cumpere copiilor telefoane până nu împlinesc cel puțin 13 ani.

Dincolo de Ocean, statul american Florida a adoptat deja o lege care le interzice persoanelor cu vârste sub 14 ani să dețină conturi pe rețelele sociale. Restricții similare urmează să fie impuse și în Australia.

Experții în impactul tehnologiilor digitale avertizează însă că este puțin probabil ca interzicerea smartphone-urilor și a rețelelor sociale să fie panaceul problemelor cu care se confruntă tinerii. Mai mult, explică aceștia, legislațiile restrictive ar putea sfârși prin a-i împiedica pe copii să profite de potențialele beneficii ale smartphone-urilor, sugerând că, în schimb, ar trebui să se pună mai multă presiune asupra companiilor de social media pentru a proiecta lumi digitale mai bune pentru cei mai tineri dintre utilizatori.

Departamentul pentru Educație al Marii Britanii a cerut deja școlilor să introducă restricții de folosire a telefoanelor mobile, nu doar la ore, ci și în timpul pauzelor. Potrivit unui sondaj al think tankului Policy Exchange, 99% dintre școlile secundare – în care învață copii cu vârste între 11 și 16 ani – au implementat deja o anumită formă de interzicere a telefonului, însă doar 11% le-au cerut elevilor fie să-și lase smartphone-ul acasă, fie să-l predea la începutul zilei. Alte țări, precum Grecia și Franța, au reglementări similare.

„Nu există o cauză unică pentru ca lucrurile să se înrăutățească sau să se îmbunătățească“

Despre impactul interzicerii smartphone-urilor în școli „știm surprinzător de puține lucruri“, spune Sonia Livingstone, profesor la London School of Economics, care studiază modul în care tehnologiile digitale afectează tinerii. Există relativ puține studii în acest domeniu, iar rezultatele lor indică adesea direcții contradictorii. Sunt, de exemplu, suficiente dovezi pentru a sugera că împiedicarea copiilor să-și acceseze telefoanele îmbunătățește concentrarea, explică Livingstone, dar este mult mai greu de spus dacă interzicerea lor reduce bullyingul online sau, dimpotrivă, îl transpune și îl accentuează în viața reală, de exemplu.

Noua lege ar urma să crească de la 13 la 16 ani vârsta de la care utilizatorii își pot da acordul pentru a permite companiilor de social media să folosească datele colectate de la ei. „Dacă putem crea versiuni ale smartphone-urilor și ale aplicațiilor social media adaptate pentru copiii sub 16 ani, le va fi mai ușor să se «dezlipească» de ele și să participe la activități din lumea reală“, spune unul dintre inițiatorii proiectului, Josh MacAlister.

Marea Britanie a adoptat deja o lege în 2023 – Legea privind siguranța online – care ar trebui să-i protejeze pe copii de anumite tipuri de conținut considerat nociv, dar majoritatea prevederilor ei încă nu au intrat în vigoare.

„Mai degrabă decât să se concentreze pe interdicții, legiuitorii ar trebui să tragă la răspundere companiile care le dezvoltă și să se gândească mai mult la cum să îi învețe pe copii să dezvolte relații mai sănătoase cu noile tehnologii“, spune Pete Etchells, profesor la Universitatea Bath Spa și autor al cărții „Unlocked: The Real Science of Screen Time“, adăugând că „trebuie să ne gândim cum să proiectăm mai bine tehnologiile digitale și să sprijinim oamenii să înțeleagă cum să le folosească“.

Iar pentru a ajunge acolo, potrivit lui Etchells, e nevoie să renunțăm la abordările simpliste, cum ar fi presupunerea că restricționarea timpului petrecut în fața ecranelor va duce la mai multă joacă în aer liber. În acest sens, el amintește o lege din Coreea de Sud care le interzicea copiilor să joace jocuri online între miezul nopții și ora șase dimineața. A fost anulată după patru ani în care interdicția nu a făcut nicio diferență semnificativă în ceea ce privește utilizarea internetului sau orele de somn.

„Dacă vorbești cu orice profesionist în domeniul sănătății mintale, îți va spune că nu există o cauză unică pentru ca lucrurile să se înrăutățească sau să se îmbunătățească“, mai explică acesta. Iar a vedea în restricționarea smartphone-urilor răspunsul principal la problemele cu care se confruntă tinerii s-ar putea dovedi să fie mai degrabă răspunsul ușor, nu cel corect.

Telefoanele mobile, o extensie a sinelui

Statisticile arată că suntem tot mai atașați de telefoanele mobile și că nomofobia (no – fără, mo – mobil, phobia – frică), spaima de a rămâne fără telefonul mobil, îi afectează pe tot mai mulți dintre noi. 53% dintre posesorii de telefoane mobile inteligente din Marea Britanie și 50% dintre cei americani trec prin diverse forme de anxietate când nu au telefonul la ei, rămân fără credit sau baterie ori intră în zone fără semnal. Nomosimptomele includ senzații de panică, concentrare și productivitate diminuate. Cercetări recente indică inclusiv schimbări de ordin fiziologic, cum ar fi creșteri ale tensiunii arteriale și ale frecvenței bătăilor cardiace, dar și modificarea echilibrului chimic al creierului.

„Ai putea să-i îndepărtezi (pe adolescenți, n.r.) doar chirurgical de telefoanele lor, deoarece întreaga lor viață este prinsă în ele.“ – Mark Griffiths, psiholog

Un raport realizat de Common Sense Media, un grup independent de cercetare care studiază modul în care este folosită tehnologia, arăta că mai bine de jumătate dintre adolescenții americani stau zilnic cel puțin patru ore pe un dispozitiv mobil, iar un sfert, mai mult de opt ore. Vârsta medie la care au primit un telefon mobil este de 10 ani, trei din patru dețin un iPhone, iar jumătate dintre ei recunosc că se simt dependenți de telefoanele lor mobile.

În Marea Britanie, un adult petrece o medie de opt ore și 41 de minute în fața unui ecran (televizoarele și monitoarele de calculator sunt și ele incluse), iar un copil, șase ore și jumătate. În Germania, arată Institutul Federal pentru Medicamente și Instrumente Medicale (BfArM), 600.000 de copii prezintă semne de dependență de telefoane inteligente, în timp ce alți 2,5 milioane au deviații de comportament. Potrivit aceleași surse, 70% dintre copii de vârsta grădiniței se joacă mai mult de o jumătate de oră pe telefoanele mobile ale părinților și doar 10% dintre ei sunt supravegheați de un adult în acest timp.

Unii cercetători sunt de părere că nomofobia nu este atât o dependendență de telefonul în sine, cât de conțintul acestuia, de aplicațiile folosite și de informația stocată în el. „Utilizatorii cu probleme de nomofobie își percep telefoanele ca o extensie a sinelui, iar cei mai afectați sunt cei care le folosesc pentru a stoca, partaja și accesa amintiri personale“, explică dr. Ki Joon Kim, profesor la City University of Hong Kong, pentru The Guardian.

Cât despre adolescenți, spune și psihologul Mark Griffiths, director la International Gaming Research Unit din cadrul Nottingham Trent University, „ai putea să-i îndepărtezi doar chirurgical de telefoanele lor, deoarece întreaga lor viață este prinsă în ele“.