Parteneriat media WeLoveSport.ro: CE înseamnă Jocurile Olimpice și un turneu de fotbal pentru țări ca Franța și Germania

Ce înseamnă Jocurile Olimpice și un turneu european de fotbal pentru țări ca Franța și Germania, dar și experiența unui om obișnuit.  

Articol de Lucian Lipovan (WeLoveSport.ro)

Inima Europei a fost în vară gazda a două evenimente sportive majore, două dintre primele trei ca importanță ale lumii. Germania a organizat Euro 2024 la fotbal, în timp ce Jocurile Olimpice 2024 au avut loc în Franța, în principal în capitală, Paris. Dincolo de componenta sportivă, ambele evenimente, fiind întreceri majore, au scos în evidență și lucruri ce țin de latura socioeconomică.

Am fost martor la ambele. Mai întâi, ca jurnalist sportiv în Ger­mania, iar apoi am experimentat Jocurile Olimpice ca spectator. Rândurile ce urmează reprezintă în special expe­riența personală, completată, acolo unde este cazul, cu infor­mații din presa internațională.

Înainte de toate însă, îmi permit să recomand tuturor, în măsura posibilităților, să trăiască un meci de fotbal de la un tur­­neu final, european sau mondial, și câteva zile de Jocuri Olimpice. Este un sentiment unic, mai ales atunci când spor­tivii țării tale sunt la înălțime. Prin natura profesiei, am fost la multe evenimente, mai ales sportive, în toată lumea. Puține lucruri în viață se compară cu emoția simțită la victoria Ro­mâ­niei cu Ucraina la Euro 2024, la medalia de aur a lui David Popovici la 100 de metri sau la victoria bărcii de 8+1 la canotaj. Am avut privilegiul să le trăiesc pe viu.

Și, evident, nu doar eu. Au fost milioane de fani prezenți la cele două competiții, din toate colțurile lumii și, mai ales, ale Europei. 8,6 milioane de bilete se vânduseră încă dinaintea startului. Iar prima concluzie poate începe de aici: găzduirea competițiilor în centrul Bătrânului Continent, în țări dezvoltate, cu infrastructură excelentă deja existentă, le-a ușurat mul­tora prezența. Sigur că, în cazul Jocurilor Olimpice, fie­care țară e avantajată când competiția e măcar pe propriul con­ti­nent. În principiu însă, în centrul Europei se ajunge astăzi relativ ușor de oriunde.

Mai departe, costurile organizării în țări dezvoltate, care au deja infrastructura necesară, au fost evident mult mai mici. Ger­mania n-a construit niciun stadion pentru Euro 2024, ba chiar „și-a permis“ să găzduiască meciuri pe cinci stadioane de ligă secundă, din totalul de zece necesare, pentru că înde­plineau condițiile impuse de UEFA. Parisul a construit doar două baze noi permanente pentru Jocurile Olimpice: un bazin în Saint-Denis și o structură pentru probele de cățărare – un contrast vizibil față de „elefanții albi“ care au rămas în Atena în urma Jocurilor din 2004 și care au dus țara în faliment, practic.

La fel, și în ceea ce privește infrastructura conexă, mai ales de transport. Cu toate criticile la adresa căilor ferate germane, în general lucrurile au funcționat fără a fi necesare mari investiții noi. În Germania am văzut cum nemții și-au permis să nici nu oprească lucrările obișnuite la autostrăzi sau în orașe. În Paris, metroul a circulat la intervale de două-trei mi­nute aproape oricând-oriunde. Ieșirea a 75.000 de spec­tatori de pe Stade de France a fost foarte rapidă, la fel cum plecarea de la baza de canotaj, situată la 30 de kilometri de Paris, s-a fă­cut foarte ușor cu zeci de autocare care aștep­tau, ordonate, să ducă oamenii la gară, apoi cu trenul spre metrou. În țările în care transportul în comun funcționează zi de zi, a fost mult mai ușor să funcționeze și în zilele speciale de competiție majoră.

Sigur că experiența de jurnalist sau de spectator este total diferită de cea experimentată de localnici. Adesea, ei se opun organizării unor astfel de competiții – din cauza costurilor lor, dar și a bătăilor de cap pe care presupun că le vor avea. Germania și Franța n-au fost o excepție.

MARELE CÂȘTIG NU E NEAPĂRAT FINANCIAR

Germania a câștigat organizarea turneului final Euro 2024 în 2018, la concurență cu Turcia, care oferise numeroase facilități fiscale și utilizarea gratuită a stadioanelor. Pentru a câștiga, Germa­nia a fost obligată să ofere, de asemenea, facilități fiscale. Aces­tea n-au fost făcute publice, fiind incluse de autorități în categoria „se­cret fiscal“, dar este clar că UEFA a beneficiat, spre exem­plu, de 0% taxă pe vânzările oficiale de produse în zonele oficiale. Ceea ce face ca un potențial beneficiu al econo­miei locale să dispară. La fel cum încasările mari – de ordinul miliardelor – din drepturile TV sau biletele vândute merg către UEFA, care le distribuie apoi, parțial, către țările participante.

În anii cu turneu final de Campionat European, UEFA își crește veniturile cu cel puțin 2 miliarde de euro față de anii prece­denți. În 2023-2024 a raportat venituri de 6,7 miliarde de euro, față de 4,3 miliarde de euro în anul precedent. Costurile declarate de UEFA pentru organizare au fost de 637 de mili­oane de euro. Restul a rămas în „grija“ gazdelor, care însă au avut mai puține oportunități.

Cu taxele pe vânzări anulate, au mai rămas banii încasați de pe urma celor 2,7 milioane de fani așteptați la meciuri. Compa­niile din HoReCa susțin însă că efectul a fost minim, in­flu­ențat inclusiv de vremea nefavorabilă – multe ploi în perioada turneului final. La fel, hotelurile au raportat mai degrabă puțin impact.

„Dacă două milioane dintre vizitatori petrec o noapte sau două la un hotel, asta reprezintă poate 1% din toate cază­rile din Germania“, explică Alexander Hodeck, profesor de interna­tional sports management la International School of Ma­nage­ment, Germania, pentru Euronews. DEHOGA, o aso­ciație ger­mană a companiilor din HoReCa, a făcut un sondaj în luna iulie la care au răspuns peste 2.700 de companii din domeniu. 88% au raportat că nu au avut niciun efect pozitiv de pe urma tur­neului final, iar doar 8,1% au răs­puns în favoa­rea unui impuls pozitiv.

Beneficiul este mai degrabă altul pentru gazde, ceva mai greu de cuantificat. Competiția a punctat în primul rând la mândria națională. A contribuit la creșterea entuziasmului populației. Și, nu în ultimul rând, a adus în atenție lucruri im­por­tante – spre exemplu, nevoia de modernizare a infrastructurii feroviare a ieșit în evidență mai bine decât în orice dezbatere politică.

NICI FRANCEZII N-AU MAI GĂSIT DE CE SĂ SE PLÂNGĂ

Situația este oarecum similară și la Paris, cu Jocurile Olimpice. Înaintea competiției, așteptările erau mai degrabă sumbre. Parizienii urmau să părăsească orașul, eventual lăsând spre închiriere apartamentele. Orașul e oricum suprapopulat vara cu turiști – cea mai importantă competiție sportivă din lume mai lipsea. Cercuri agățate pe Turnul Eiffel? Înot în poluata Senă? Entuziasm public? Vai, ce oroare, scria sarcastic The Wall Street Journal, care a dat și titlul meu preferat apoi: „Marea surpriză a Jocurilor Olimpice de la Paris: nici măcar fran­cezii nu au nimic de ce să se plângă!“. În iulie, doar 12% dintre fran­cezi se declarau „entuziaști“ de perspectiva competiției. Apoi, parizienii au revenit acasă precipitat și mai degrabă au căutat bilete să vină la compe­tiții. Greu de găsit, inclusiv tradiționalii „bișnițari“, clasici sau online, fiind în majoritate stopați.

Oroarea localnicilor nu a durat mai mult de o zi. Festivitatea de deschidere deja a declanșat un entuziasm greu de po­vestit sau de explicat în rândul francezilor. Când l-au văzut pe Zidane aducând torța olimpică, au explodat în urale, parcă uitând de toate problemele, inclusiv de ploaia torențială care a lovit evenimentul desfășurat în premieră în afara unui stadion. 300.000 de spectatori au asistat la festivitate – 200.000 fiind rezidenți locali care au primit invitație gratuită, iar 100.000, plătitori de bilete de la 500 de euro!

Zi de zi, toate arenele au fost, practic, pline. Peste tot, stea­guri ale Franței. Urale inclusiv când era prezentat un arbitru francez. Iar Léon Marchand, înotătorul cu patru titluri olimpice, erou național. Terase pline, toate, cu televizoare pe orice competiție sportivă avea loc. Fan zone cu mii de oameni ur­mă­­rind orice întrecere cu potențial de loc 8 pentru un francez. Tradiționalele greve de la metrou transformate în zeci de anga­jați cu zâmbetul pe buze, care dirijau oamenii spre arene. „Ne considerăm o națiune care se plânge permanent. Ne-am trezit într-o țară de fani ai sportului, care nu se pot opri din cântat“, remarca la festivitatea de închidere și Tony Estanguet, șeful comitetului de organizare și fost campion olimpic la canoe.

Oxford Economics anticipa un impact economic al Jocurilor Olimpice pentru Franța de 10,7 miliarde de euro și 247.000 de locuri de muncă. Din suma respectivă, între 1,4 și 3,5 miliarde de euro proveneau din sectorul turistic. Autoritățile estimează 9 mi­liarde de euro impact în următorii 15 ani.

Prețurile hotelurilor au crescut cu 41-64% la cazări de 3, 4 și 5 stele, conform Lighthouse. Inițial, rezervările au fost sub aș­teptări, dar în cele din urmă turiștii au sosit. Rata de ocupare a fost de 84% în centrul Parisului. Unii turiști au anulat re­zer­vările inițiale cu prețuri umflate și au făcut apoi altele, la prețuri mai mici. Totuși, creșterea de prețuri la hoteluri a fost sub edițiile Londra 2012 și Beijing 2008. MKG a estimat ve­nituri de 291 de milioane de euro pentru hotelurile din zona Parisului, în iunie.

La fața locului am remarcat o scădere clară a turiștilor obiș­nuiți ai Parisului – chiar dacă obiective ca Luvrul erau pline –, raportându-se o scădere de 22% a vânzărilor de bilete. Însă, în zonele olimpice, totul a fost plin sau foarte plin. Pe lângă fran­cezi, americanii au dominat clar numeric. Tot Oxford Econo­mics aștepta o creștere cu 14% a turiștilor față de anul 2019 în Paris, respectiv cu 11% în Franța, principala des­tinație turistică a Europei (101 milioane de turiști în 2024).

Jocurile Olimpice au fost, până la urmă, un triumf pentru francezi. Nu în ultimul rând, un triumf din punctul de vedere al securității. Poate principala temere înaintea începerii s-a dovedit, până la urmă, unul dintre succese. Parisul a fost liniș­tit, sigur, ferit de incidente, și asta nu e puțin lucru astăzi. 45.000 de polițiști, 10.000 de soldați și 20.000 de forțe de ordine private au avut grijă de acest lucru. Uneori, foarte vizi­bil, în toate locurile publice, în toate stațiile de metrou, la toate intră­rile pe arenele sportive. Alteori, cu siguranță, în spatele scenei.

Entuziasmul trăit de parizienii care au rămas în localitate și de vizitatori este confirmat și de publicul de la depărtare. NBC, principala plătitoare a drepturilor TV, a raportat o creș­tere semnificativă a audienței, până la 30 de milioane de tele­s­pectatori pe sesiune. Sigur că a contribuit și Snoop Dogg, rapperul „convocat“ de NBC la Paris și plătit, se spune, cu 500.000 de dolari pe zi ca să facă show – a dus torța olimpică, a fost la Luvru, la gimnastică, la baschet, la echitație. Dar, până la urmă, chiar și umbrite adesea de scandaluri de corupție, dopaj sau politică, Jocurile Olimpice au rămas în primul rând despre ei – sportivii de top ai Planetei. Iar faptul că Lumea găsește în continuare resurse să-i aducă în prim-plan măcar o dată la patru ani merită, probabil, toate eforturile.

Și, deja, întrebarea este dacă Mondialul american din 2026 și Jocurile Olimpice Los Angeles 2028 vor reuși să ducă mai departe povestea la același nivel. După ce am experimentat și metroul parizian, dar și superautostrăzile californiene, am ceva dileme; dar, ne-a arătat Tom Cruise și la Paris acum, nu există, de fapt, misiune imposibilă.