Nici Trump nu știe ce va face Trump
[vc_row][vc_column][vc_column_text]
Pentru prima dată de la victoria lui Dwight Eisenhower din 1952, un președinte republican preia mandatul cu o majoritate atât în Senat, cât și în Camera Reprezentanților. După două luni de miere, martie 2017 ar putea aduce prima ciocnire cu realitatea economică pentru noul locatar de la Casa Albă.
A doua mare surpriză produsă de alegerile din 8 noiembrie a fost primirea caldă de care Donald Trump, președintele ales, s-a bucurat din partea comunității de business, deși înainte de scrutin exista un consens larg că o victorie a republicanului ar afecta puternic bursele. Nu a fost așa: bursele au crescut, dolarul la fel, iar câțiva economiști au făcut prognoze optimiste de creștere economică pentru 2017 și 2018.
Pe 15 noiembrie, Ray Dalio, fondatorul Bridgewater Associates, cel mai mare fond de hedging din lume, scria pe rețeaua profesională LinkedIn: „Sunt multe șanse ca factorul de «nebunie» să joace un rol mult mai mic în deciziile de la Casa Albă. O primă evaluare arată că, pe frontul economic, evoluțiile sunt în mare măsură pozitive și, cel mai probabil, nu vor da cu economia de gard“, scria Dalio.
Niciunii dintre cei mai înfocați opozanți ai lui Trump nu mai susțin acum sus și tare că alegerea acestuia la Casa Albă echivalează cu o nenorocire. În editorialul din 14 noiembrie, economistul Paul Krugman, laureat al premiului Nobel, scria că „nu ar trebui să ne surprindă dacă în următorii doi ani vom fi martorii unei creșteri economice mai accelerate“, deși crede în continuare că victoria lui Trump a fost o gravă eroare.
Oamenii de afaceri, sătui de blocajele de la Washington, se arată optimiști. Pentru prima dată de la Dwight Eisenhower, un președinte republican începe mandatul având majoritate atât în Senat, cât și în Camera Reprezentanților.
Întrebarea pe care și-o pune toată lumea: cât va dura luna de miere? Pentru elita de business americană, într-un scenariu optimist, Trump va numi oameni experimentați în echipa sa și-și va concentra o mare parte din energie pentru atingerea obiectivelor de creștere de pe agenda sa politică. Într-un scenariu negativ, va redeveni un instigator, așa cum a arătat că poate fi în postările de pe Twitter.
Deocamdată însă, toată lumea se uită la partea plină a paharului, așa cum face și articolul de față. În discursul susținut după anunțarea victoriei, Trump s-a dovedit la fel de liberal. A continuat să vorbească despre reduceri de taxe, investiții în infrastructură și relaxare legislativă.
L-a numit pe Reince Priebus, un pacifist și un republican tipic, în funcția de șef de Cabinet și nu a blocat o nouă candidatură a lui Paul Ryan ca președinte al Camerei Reprezentanților. La bursa zvonurilor, se vorbește că l-ar putea numi ca șef al Trezoreriei pe Steven Mnuchin, fost partener în cadrul Goldman Sachs și fost responsabil financiar peste afacerile lui Trump. Zidul cu Mexicul va fi cel mult un gard, iar deportarea străinilor fără documente a dispărut complet din discurs.
OPTIMISMUL PIEȚELOR. Acțiunile companiilor incluse în indicele bursier S&P 500 au crescut cu 11% în prima săptămână după alegeri, investitorii așteptându-se ca Trump să abroge legea Dodd-Frank (prevede reforma sistemului financiar și un control mult mai strict al acestuia, n.r.). Companiile industriale listate au avut și ele o creștere a acțiunilor de șase procente, iar o posibilă scădere a impozitului pe profit a stimulat, la fel, un salt al cotațiilor bursiere.
Creșterea indicelui S&P 500 este percepută de Trump drept o ovație la scenă deschisă venită din partea comunității de pe Wall Street. S-ar putea să îi placă și să mai vrea aplauze de la finanțiști, ceea ce l-ar putea determina să adopte politici foarte pro-business.
Trebuie spus că, în ciuda faptului că este miliardar, Trump nu a fost niciodată iubit de elita financiară. La mijlocul lunii octombrie, avea doar un singur donator din rândul companiilor din indicele S&P 100 – David Farr, director executiv al Emerson Electric. Hillary Clinton avea opt donatori de această talie, printre ei Tim Cook, de la Apple, Lowell McAdam de la Verizon sau Muhtar Kent de la Coca Cola.
Cu un nou președinte la Casa Albă, comunitatea de business și lobbiștii încearcă să se acomodeze cu noua realitate de la Washington și să aplaneze eventualele diferențe pe teme precum imigrația, fiscalitatea sau schimburile comerciale. „Pentru noi, cel mai important este ca întreaga națiune să fie unită în jurul unui efort menit să consolideze economia, nu doar pentru oamenii de afaceri, ci și pentru muncitori și pentru toți americanii“, spune Myron Brilliant, vicepreședinte executiv al Camerei Americane de Comerț într-un interviu acordat la o zi după alegeri.
Partea pozitivă a președinției lui Trump este că o scădere a fiscalității va stimula consistent investițiile în echipamente, IT, real estate. La aproape o săptămână după alegeri, economistul șef al sucursalei americane a Deutsche Bank, Joseph LaVorgna, anticipa că rata de creștere va fi accelerată în 2017 – de la 2% în primul trimestru până la 4% în ultimul – înainte să reînceapă să scadă gradual în 2018.
Nu este exclus ca președinția lui Trump să fie un dezastru pentru economie. Unul dintre secretele murdare ale macroeconomiei este că, în primul său an de mandat, unui președinte îi este relativ ușor să crească PIB-ul grație creșterii consumului și scăderii taxelor, după cum admite și Krugman în editorialul său.
În materie de fiscalitate, problema pe care o arată cu degetul mai mereu conservatorii este aceea că o creștere a PIB-ului obținută astfel trebuie compensată ulterior prin creșterea fiscalității, ceea ce, pe viitor, afectează dezvoltarea economică. Dacă Trump se va ține de programul anunțat, măsurile vor duce la creșterea datoriei federale de la 77% din PIB, cât este astăzi, la 105% în următorii zece ani, avertizează Comisia pentru Responsabilitate Bugetară (o entitate transpartinică).
SPERANȚĂ VS. REALITATE. Acum, că republicanii au ajuns la putere, creșterea randamentelor pe care le oferă titlurile Trezoreriei americane indică faptul că piețele anticipează o creștere a inflației generată de creșterea economică robustă. Dar economia ar putea stagna din nou dacă investitorii și consumatorii își pierd încrederea că saltul economic nu este sustenabil.
În realitate, principalii beneficiari ar putea fi tocmai elitele financiare și de business, nicidecum masele. Entuziasmul bursei americane îi îmbogățește tot pe deținătorii de acțiuni din clasa medie superioară, în timp ce creșterea ratei dobânzii este resimțită de cei care se împrumută pentru a-și lua o mașină cu care să meargă la muncă.
Trump a câștigat alegerile făcând promisiuni extravagante. S-a angajat să reformeze armata, sistemul de sănătate (renunțând la Obamacare), să scadă datoria publică etc., toate acestea reducând drastic fiscalitatea. Pe rând, oricare dintre cele patru promisiuni poate fi livrată, dar toate patru în același timp ar sfida logica. Noul locatar de la Casa Albă a promis o creștere a PIB-ului de până la cinci, chiar șase procente, doar că forța de muncă se micșorează pe măsură ce generația baby-boomers iese la pensie. Iar productivitatea depinde de investiții și de avansul tehnologic, ambele insuficiente până acum.
O politică fiscală blândă ar putea ajuta. Totuși, nu există în Biroul Oval vreun buton pe care să scrie „apăsați aici pentru creștere economică“. Doar că electoratul lui Trump nu e pregătit să audă toate acestea. Potrivit unui sondaj Gallup, procentajul republicanilor care cred că economia se îmbunătățește s-a triplat în intervalul dinaintea scrutinului și imediat după 8 noiembrie.
Foarte probabil, coliziunea dintre speranță și realitate se va produce în martie – este data după care limitarea datoriei publice nu va mai fi suspendată (în 2015, republicanii din Congres au fixat pragul de sus al valorii împrumuturilor pe care guvernul american le poate face, n.r.).
Salena Zito, de la The Atlantic, observa bine: presa ia ad litteram ce spune Trump, dar nu îl ia în serios. Cei care-l susțin îl iau în serios, dar nu se uită ad litteram la vorbele lui. Pentru a-l lua în serios, dar nu ad litteram, comunitatea de afaceri va trebui să creadă în promisiunile realiste care au sens pentru ea și să ignore exagerările.
[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Trump liberalul” color=”juicy_pink” border_width=”2″][vc_column_text css=”.vc_custom_1481616006244{background-color: #ffe8e8 !important;}”]Noul președinte american vorbește de reduceri de taxe, investiții în infrastructură, relaxare legislativă și o fiscalitate blândă. Cât va putea să rămână însă atât de liberal?[/vc_column_text][vc_column_text]
- OPTIMISM. S-a triplat procentajul republicanilor care cred că economia se îmbunătățește.
- CREȘTERE. Trump a promis o creștere a PIB-ului, de până la cinci, chiar șase procente.
- ÎNDATORARE. Măsurile din programul economic cresc datoria federală de la 77% din PIB, cât este astăzi, la 105%.
- RELAXARE. Investitorii așteaptă abrogarea legii Dodd-Frank (prevede reformarea sistemului financiar american).
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
Articol preluat din BloombergBusinessweek
de Peter Coy; adaptare de Mimi Noel
FOTO: Președintelui ales, Donald Trump, îi va fi ușor să crească PIB-ul în primul an de mandat. Sursa foto: Guliver / Getty Images
