Naționalizarea companiei germane Uniper, mo­mentul Lehman Brothers al Europei

Naționalizarea companiei germane Uniper este considerată de unii drept mo­mentul Lehman Brothers al Europei. Sal­varea in extremis a uneia dintre cele mai mari companii europene de utilități semnalează că sectorul energetic european nu va mai fi niciodată la fel.

Pe 21 septembrie, Germania anunța na­țio­­na­lizarea gigantului Uniper. Momentul scoate la iveală problemele uriașe ale uti­­li­­tă­ților europene de după invazia rusă din Ucraina. Și, cel mai probabil, in­vesti­țiile în sector se vor schimba dramatic, no­tează cotidianul ame­rican The Wall Street Journal (WSJ).

Berlinul a anunțat că va recapitaliza cu 8 miliarde de euro compania, după ce a cumpărat și pachetul majoritar deținut de firma finlandeză de utilități Fortum la aceeași valoare nominală (1,70 euro per acțiune). Tranzacția are loc la două luni după prima tentativă de sprijinire a companiei, care s-a dovedit insuficientă (ac­țiu­nile s-au prăbușit atunci la 1,31 de euro, iar scăderea valorii de anul acesta este de 90%).

Injecția de capital din partea guvernului german duce pachetul total de salvare folosit pentru stabilizarea companiei Uniper la 29 de miliarde de euro, cel mai mare pachet de salvare din istoria țării de la criza financiară din 2008, când guvernul a in­jectat 480 de miliarde de euro în sistemul bancar, amintește cotidianul britanic Financial Times. Și de aici apar ase­mă­­nări cu criza financiară din 2008. Chiar dacă banca Lehman Brothers nu a fost sal­vată, Uniper este cu adevărat prea mare ca să fie lă­sată să moară. Mai mult, oficialii ger­mani avertizează că vor urma și alte bailouturi.

Planuri de salvare

După decenii de li­be­ralizare, există riscuri de contagiune într-o piață a energiei extrem de inter­co­nec­tată, așa cum este cea europeană. Marile companii de utilități precum Uniper au ope­rat anul trecut peste 2,7 miliarde de tran­zacții intercompanii în mai multe state ale Uniunii Europene, potrivit datelor think tankului Bruegel, citate de WSJ.

În iulie, Franța și-a naționalizat și ea campionul energetic EDF, dar acesta a fost dez­no­dământul unui plan îndelung discutat. Până de curând, Uniper era o po­veste de suc­ces. La începutul lui 2022, va­loa­rea ac­țiu­nilor a crescut cu 315% față de 2016, când s-a desprins de E.ON și a ieșit pe piața de capital.

Și mai sunt companii europene de utili­tăți care ar putea fi considerate prea mari pentru a fi lăsate să moară. Cele mai multe au un portofoliu diversificat, ceea ce le face mai puțin expuse. Uniper se află într-o situa­ție diferită, crede Wanda Serwinowska, ana­listă a filialei londoneze a băncii Credit Sui­s­se. Uniper a susținut puternic proiectul Nord Stream și s-a bazat pe aprovizionarea cu gaz rusesc – până a devenit cel mai mare importator de gaz rusesc în Europa.

Reducerea cantităților după începutul răz­boiului din Ucraina a forțat compania să cumpere gaz de pe piața spot la un preț mult mai mare decât ratele de vânzare deja contractate, ceea ce a urcat costurile cu 100 de milioane de euro pe zi, un total de 8,5 mi­liarde de euro cheltuieli suplimentare pentru anul acesta, potrivit datelor furni­zate chiar de conducerea companiei. Cei mai pesimiști specialiști se tem că și acest bailout s-ar putea dovedi insuficient.

Toate acestea sporesc incertitudinea investitorilor. Acționarii minoritari vor ră­mâne cu foarte puțin după bailout. De altfel, investitorii din alte companii de utilități par să fie feriți de riscul de bailout, dar în mod cert se pot baza pe sporirea reglementării, cam la fel cum s-a întâmplat după criza finan­ciară în cazul sistemului bancar.

Cu doar câteva luni în urmă, piața ener­ge­tică europeană părea cât se poate de bine croită, numai că planurile de salvare extrem de scumpe și noua valorizare a se­curității energetice pun descentralizarea pe locul al doilea. Guvernele naționale și Co­mis­ia Europeană sunt prinse într-un vârtej al măsurilor de urgență menite să protejeze afacerile și gospodăriile de creșterea fără precedent a prețurilor la energie. Discuțiile privind o reformă amplă a pieței de pro­fil au accelerat și sunt mari șanse să conducă la o schimbare rapidă a politicii care leagă prețul energiei electrice de cel al gazului. Dintr-un punct de vedere, piața energiei este diferită de sistemul bancar.

Europa își dorește mai mult. Atât timp cât cei mai mulți europeni resping forajele în apropierea caselor lor, singura cale pe ter­men lung către securitate energetică o reprezintă diversificarea importurilor de gaz non-rusesc, în paralel cu producția de ener­gie din surse eoliene și solare.

Există o oarecare consolare pentru investitori. În timp ce Europa ar face orice pentru a trece prin următoarele ierni cu bine, este puțin probabil ca noua reașezare a pieței să lovească profitabilitatea companiilor de uti­li­tăți, așa cum s-a întâmplat după 2008 cu sis­temul bancar, deoarece oficialii sunt con­ș­tienți că trebuie să atragă capital privat important pentru a construi un nou sistem en­ergetic curat.

Alternativa americană

Prețurile mari la gaz împing tot mai multe companii europene – producători de oțel, fertilizatori și de alte materii prime – să-și mute afa­cerile în SUA, unde volatilitatea este mai mică, iar stimulentele pentru energia verde sunt tot mai seducătoare. Ceea ce face ca eco­nomia americană să fie cel mai mare câștigător al crizei energetice din Europa.

Volatilitatea prețurilor și problemele constante pe lanțul de aprovizionare amenință Europa cu ceea ce economiștii avertizează că ar putea fi o nouă eră a dezindustrializării. Autoritățile americane au pus pe masă un set de stimulente pentru com­paniile de pro­ducție și pentru proiec­tele verzi. SUA câș­tigă, așadar, teren în ochii companiilor care pariază pe producția de chi­micale, baterii și alte produse care con­sumă multă energie. „E la mintea cocoșului că, dacă ai acest gen de afacere, mergi și faci business în SUA“, a declarat Ahmed El-Hoshy, chief exe­cutive officer (CEO) al firmei olandeze (din industria chimică) OCI NV, care și-a anunțat recent extinderea activi­tății în Texas.

Chiar dacă economia americană se con­fruntă cu o inflație-record, cu blocaje pe lanțurile de aprovizionare și cu temeri le­gate de o recesiune, a ieșit relativ solidă din perioada pandemică. Asta, în timp ce China impune în continuare lockdownuri, iar Europa este destabilizată de război.

Mai mult, noile bugete de investiții în in­frastructură, proiecte de investiții în energie verde sau în producția de microcipuri anun­țate de Washington au sporit atractivitatea Statelor Unite în materie de business.

Temporar sau permanent?

Europa rămâne o piață im­portantă și dezirabilă pentru producția avan­sată și forța de muncă înalt calificată, numai că explozia prețurilor la energie a determinat companiile să co­mute creșterea costurilor către clienți. Întrebarea este cât timp va dura această pe­ri­oadă a gazului scump.

Pe termen mediu, producătorii de gaz natural din Canada până în SUA și chiar din Qatar se vor chinui să înlocuiască pe deplin Rusia ca furnizor al Europei. Prin urmare, pre­țurile mari ar putea să se mențină și în 2024, ceea ce face ca amenințarea la adresa industriei să fie de durată.

„Cred că ne vom chinui două ierni. Dacă Europa nu va reuși să găsească gaz ieftin sau să mărească masiv producția de energie verde, companiile vor începe să se uite către alte piețe pentru producție“, averti­zează Stefan Borgas, CEO al firmei austriece RHI Magnesita NV, care a investit 8 milioane de euro pentru a-și adapta unele procese de pro­ducție să funcționeze pe combustibil alternativ – cărbune sau țiței. Borgas este op­ti­mist în privința cererii de oțel a pie­ței ameri­cane, unde stimulentele au îmbu­nă­tățit per­spectivele sectorului de energie verde. Producători ca RHI Magnesita consi­deră hi­dro­genul cheia înlocuirii combustibililor fo­sili și a reducerii emisiilor poluante din fabricile europene, dar și americane.

„Rămâne de văzut dacă va fi o schimbare structurală sau una temporară“, a spus pur­tătorul de cuvânt al gigantului german BASF, cea mai mare companie chimică din lume și unul dintre marii consumatori de gaz din Europa, care a anunțat că a re­dus producția în Belgia și în Germania.

„Producătorii europeni s-ar putea să se lupte din greu să rămână competitivi fără prețuri la energie mai scăzute sau fără sti­mu­lentele pentru energie verde oferite acum de SUA“, crede Svein Tore Holsether, CEO al produ­că­­torului norvegian de fertilizatori Yara International ASA. „Drept urmare, este posibil ca unele industrii să se relocheze pentru totdeauna.“

Efecte

Problemele sistemice ale pieței energetice europene scoase la iveală de războiul din Ucraina au un impact major în mai multe direcții.

• REDIMENSIONARE. ArcelorMittal, gigantul cu sediul în Luxemburg, care luna trecută anunța că urmează să reducă producția la două fabrici germane, a raportat rezultate mai bune decât prognozase la o fabrică din Texas, care produce materie primă pentru producția de aluminiu.
• RELOCĂRI. Compania daneză de bijuterii Pandora și producătorul german de autovehicule Volkswagen AG și-au anunțat extinde­rea în Statele Unite la începutul anului. Anul trecut, cotidianul The Wall Street Journal anunța că Tesla și-a suspendat planurile de a produce baterii în Germania și se uită la stimulentele fiscale anunțate în luna august de Administrația Biden, potrivit noii legislații privind reducerea inflației.
• SALVARE & TAXARE. După naționalizarea gigantului Uniper, gospodăriile din Germania vor ajunge să plătească anual aproape 500 de milioane de euro mai mult pentru gaze, după impunerea unei noi taxe, menite să ajute companiile de utilități să acopere costul înlocuirii livrărilor de gaze rusești.

Acest articol a apărut în numărul 149 al revistei NewMoney.

FOTO: Getty