Moștenirea lui Shinzo Abe. Povestea din spatele celui mai longeviv premier al Japoniei

Pentru a-i da cezarului ce-i al cezarului, trebuie spus că moștenirea premierului nipon Shinzo Abe este mai consistentă decât lasă să se creadă exitul său discret. A fost un lider care a arătat lumii o Japonie ce poate fi un model de raționalitate într-un moment de disfuncționalitate glo­bală.

La final de august, cel mai longeviv premier din istoria Japoniei, Shinzo Abe, își anunța demisia, cu mai bine de un an înainte de ter­men. Pentru neașteptata sa decizie, Abe a dat vina pe o problemă medicală, însă mulți spun că plecarea sa este, de fapt, acceptarea înfrângerii. Economia pe care s-a chinuit să o revigoreze după decenii de apa­tie este din nou în declin din cauza pandemiei, campania sa de a revizui Constituția pacifistă a eșuat, iar cântecul de lebădă pe care îl avea în plan, Jocurile Olimpice de la Tokyo, a fost amânat pentru 2021.

Este un moment destul de gri. Pe fondul ravagiilor economice făcute de pandemie, al agresivității tot mai mari a Chinei și al îmbătrânirii populației Japoniei, succesorul lui Abe va avea o misiune extrem de dificilă în perioada ce urmează. Totuși, în cei opt ani de mandat, prin măsu­rile luate, Abe a făcut ca toate aceste pro­bleme să fie mai ușor de gestionat.

Moștenirea lui Shinzo Abe

Înainte de declanșarea pan­de­miei, politicile fiscale botezate „Abeno­mics“ reușiseră, chiar dacă lent, să resusci­teze economia niponă. „Abenomics“ aveau scopul să scape economia niponă de defla­ție și să impulsioneze creșterea prin consum masiv, politici monetare radicale și reforme structurale. Abe nu și-a atins niciodată ambițioasa țintă de a duce inflația la 2% pe an, dar cel puțin a reușit să o ducă peste zero.

Înainte să preia mandatul, prețurile scă­deau de patru ani consecutiv. Cu el premier, au crescut în șapte din cei opt ani de mandat. Economia s-a bucurat de creștere 71 de luni în mandatul lui, în doar două luni înre­gistrând căderi-record. În plus, productivitatea a crescut în ritm mai alert comparativ cu SUA, de pildă.

Pentru a pune economia în mișcare, Abe a adoptat politici considerate anterior imposibile cultural sau prea politizate. În ca­drul Parteneriatului TransPacific (TPP), un acord comercial regional, Shinzo Abe a acceptat să reducă masiv tarifele și să crească cotele de import pentru mărfurile agricole, chiar dacă fermierii formează componenta cea mai loială a partidului său.

Tot mai multe femei au început să mun­cească, impulsionate de subvențiile acordate pentru îngrijirea copiilor și de gratui­tăți la creșe și la grădinițe. Forța de muncă aproape s-a dublat comparativ cu momentul în care Abe a preluat mandatul de premier, în ciuda presupusei fobii naționale cu privire la imigrare.

Și guvernanța corporatistă s-a îmbună­tățit spectaculos. Aproape toate marile companii listate au cel puțin un director independent, comparativ cu sub 40% în 2012, schimbare ce a crescut atractivitatea Japoniei în ochii investitorilor străini. Recent, magnatul american Warren Buffett a devenit acționar în mai multe conglomerate nipone. Totodată, principalul index bursier nipon s-a dublat în mandatul lui Abe și a înregistrat fluctuații minore comparativ cu deceniile anterioare.

Abe, diplomatul

Au fost și greșeli, cea mai no­tabilă fiind decizia de a dubla taxa pe vân­zări de două ori la rând, decizie care a tri­mis economia direct în recesiune. Aver­tis­mentele sumbre ale criticilor – că rata de împrumuturi guvernamentale va duce la o creștere a ratei dobânzii ce nu va putea fi plătită sau că adoptarea de către banca centrală a unei rate negative a dobânzii va da o lovitură letală marilor bănci – s-au dovedit însă eronate.

Abe a derutat așteptările și mai mult cu stilul său diplomatic extrem de abil. Nepot al unuia dintre arhitecții mașinii de război imperiale a Japoniei, mulți se așteptau să iște și să riște scandaluri periculoase cu China și să-i îndepărteze pe aliații Japoniei.

Pe de altă parte, este adevărat că s-a blo­cat într-o controversă istorică inutilă cu Co­reea de Sud. Dar, în cea mai mare parte, a reușit să alinieze guvernele regionale cu o abordare similară și să contracareze hegemonia militară și economică a Chinei fără să provoace Beijingul.

După retragerea SUA din TPP, premierul nipon a fost cel care a reușit să mențină funcțional parteneriatul regional (a creat o regiune de liber schimb care include 11 țări și un parteneriat care acoperă nu doar politicile tarifare, ci și drepturile de proprie­tate intelectuală, drepturile muncitorilor și protecția mediului). A făcut eforturi și pentru finalizarea unor negocieri aparent fără sfârșit cu Uniunea Europeană în vede­rea creării celui mai mare pact comercial de li­ber schimb din lume, notează și Foreign Policy la capitolul performanțe.

De asemenea, a consolidat cooperarea militară cu Australia și cu India și a păstrat o relație bună cu președintele american, Donald Trump, dar și, în mod remarcabil, cu omologul chinez al acestuia, Xi Jinping, care în aprilie ar fi trebuit să facă o vizită oficială în Japonia, anulată însă de pandemie, observă The Economist.

Și chiar dacă va rămâne nemodificată Constituția postbelică, Abe a reușit să facă Japonia o forță cre­dibilă pe scena globală. Lasă în urmă nume­roase probleme – scă­derea populației, progrese mărunte în materie de adoptare a ener­giei verzi în mixul energetic al țării etc. Dar chiar dacă rămân multe lucruri neterminate, Abe îi lasă succesorului instrumentele necesare pentru a le duce la bun sfâr­șit. Cel mai important – faptul că Japonia este azi mai guvernabilă, conchide The Economist.

Cel mai tânăr premier nipon

Shinzo Abe (65 de ani) a fost ales șef al gu­ver­nului pentru prima oară în 2006, deve­nind la 52 de ani cel mai tânăr premier al Japoniei după al Doilea Război Mondial.

• Rădăcinile. Bunicul său, Kan Abe, a fost politician, iar tatăl său, Shintaro, a fost ministru de externe. Nobusuke Kishi, unchiul său, a fost prim-ministru între 1957 și 1960.
• Plecarea. 58% din japonezi sunt dezamă­giți de măsurile guvernamentale în contextul coro­na­crizei, deși rata șomajului este de sub 3%, iar rata de mortalitate din cauza COVID-19 este de doar 1,8%.
• Investiții. Berkshire Hathaway, vehiculul de investiții controlat de Warren Buffett, a investit șase miliarde de dolari în cinci conglomerate nipone.

Acest articol a aparut în numărul 99 al revistei NewMoney

FOTO: Getty