Miza Schengen: Ce ar avea de câștigat economia României dacă ar fi admisă în zona de circulație liberă în Europa

Admiterea României în zona de liberă circulație a Europei ar fluidiza transportul, comerțul și turismul. În plus, ar putea crește cu miliarde de euro investițiile, bugetul de stat și produsul intern brut.

Când era semnat tratatul Schengen, în 1985, de numai cinci state ale Uniunii Europene, Franța era con­dusă de François Mitterrand, zidul Berlinului încă separa, fizic, Vestul de Estul Europei, iar Cortina de Fier dintre Occident și zona de influență a Uniunii Sovietice erau bine-mersi. Aproape 38 de ani mai târziu, statele euro­pene care nu fac parte din zona de li­beră circulație se uită cu jind după avantajele la care nu au acces. Iar cele cinci state fondatoare, Franța, Germania, Belgia, Olanda și Luxemburg, au printre cele mai ridicate PIB-uri din toată Europa.

Cozile de camioane de zeci de kilometri de la gra­nițe, care apar regulat în programele de știri de la te­­le­vizor, le amintesc constant românilor că, spre deo­sebire de cetățenii altor 22 de țări UE (dintr-un total de 27), ei tot trebuie să stea la coadă, la verificat de pașapoarte, atunci când călătoresc.

Pentru unii dintre români e vorba doar de nervi și de timp pierdut. Pentru cei care lucrează ori au afa­ceri în domeniul transporturilor, e vorba și de bani. „O mașină, care e făcută să se miște, costă mai mult dacă stă: de la asigurări până la productivitatea șo­ferului, consumul de carburant, toate astea ajung să se traducă printr-un cost mai mare de transport și, până la urmă, prin ineficiența afacerii“, spune Ion Li­xandru, proprietar al companiilor Camion Logistic și Romtrailer.

Faptul că suntem membri ai Uniunii Europene ne dă, teoretic, libertatea circulației mărfurilor, a persoanelor, serviciilor și capitalului. „Nu e chiar așa. Dacă nu suntem în Schengen, marfa mea nu se miș­că liber, nici personalul, ceea ce înseamnă că nici la nivel de concurență nu plec de pe poziții egale cu cei care se află în zona reală de liberă cir­cu­lație“, explică Li­xandru.

GREU SĂ FII „LA TIMP“

Radu Burnete, directorul Confederației Patronale Concordia, din care fac parte „mii de companii românești și străine“, spune că, fără Schengen, greutățile din transporturi duc la probleme și mai mari, la investiții ratate. „În industria automotive, de exemplu, modelul de producție se numește just in time. Asta înseamnă că piesele trebuie să ajungă în 48-72 de ore de la comandă, ni­meni nu mai face stocuri. Iar dacă noi avem camioane la graniță care, în loc să stea două ore să treacă, stau câte 16 ore sau 24 de ore e o problemă, că din 48 de ore, termen de livrare, e cam mult dacă pierzi 24 doar în vamă. Iar asta face ca fabricile noas­tre să fie mai puțin competitive față de cele din țările vecine“, explică Burnete. În context, situația produ­că­torilor din România e și mai dificilă. „Dacă ai cinci fabrici care pot face același lucru în cinci țări din aceeași zonă, te uiți cu atenție care sunt diferențele de costuri. Dacă mereu îți întârzie piese, se încurcă linia de lucru, iar asta contează“, exemplifică Burnete.

Orice analiză și-ar face un investitor, privind costul unui transport din punctul A în punctul B, sta­țio­narea e un cost imprevizibil, spune Ion Lixandru. El propune Ungaria ca termen de comparație. „Investi­torii au preferat un stat Schengen, iar creșterea in­ves­ti­țiilor de acolo e fără istoric.“ Antreprenorul atrage atenția: „Dacă transportul staționează, și economia staționează. Și nu e vorba doar de transportul rutier, ci și de cel pe apă, feroviar. Camioanele le vedem, dar zecile sau sutele de vagoane care stau pe șine, trase undeva pe o linie secundară, nu se văd. Sau barjele pline de containere care stau și ele în vămi“.

CREȘTERE MAI MICĂ

Din toată marea infrastruc­tură de transport din România, portul Constanța ar fi câștigat, probabil, cel mai mult de pe urma intrării Ro­mâniei în Schengen. „Ar însemna, în primul rând, reducerea timpilor de așteptare pentru transportatorii de mărfuri, prin eliminarea verificărilor la gra­nițe. Ar fi fost o economie de timp și de bani, s-ar fi redus costurile de export ale firmelor din România“, spune directorul general al portului, Florin Vizan.

Pasul următor, logic vorbind, ar fi fost ca investitorii să se implice în extinderea parcurilor logistice din apropierea granițelor, deci și a portului Con­stanța. „Asta ar fi însemnat creșterea nivelului inves­tițiilor străine directe, dezvoltarea întregii economii, a pro­ducției, logisticii și, implicit, a transporturilor“, spune directorul. „Fără acest statut, România are pierderi de timp de tranzit, bani și un decalaj față de celelalte state membre ale Uniunii Europene. Lipsa Schengen afectează România pe zona de flux și efi­ciență în tran­sport“, precizează Vizan.

Portul Constanța a crescut oricum, și în acest an, cu 10% față de anul anterior, traficul total de mărfuri fiind de 63,25 milioane de tone în primele zece luni ale anu­­lui. Cea mai mare pondere, dintre toate mărfu­rile, au avut-o cerealele, 30%, iar Constanța a devenit în acest an cel mai important port cerealier din Europa. Greu să nu te întrebi, în aceste condiții, cum s-ar dezv­olta dacă România ar face parte din Schengen. Și poate comparațiile cu Rotterdam și cu Anvers nu ar mai fi așa nepotrivite.

BĂTĂI LA UȘI ÎNCHISE

România se tot luptă să intre în clubul țărilor care au eliminat granițele dintre ele încă din 2011. Diverse scandaluri politice de corupție sau privind independența justiției au păs­trat țara doar la periferia Occidentului. Câți bani s-au pierdut în acest timp? Nimeni nu știe cu sigu­ranță. Nici guvernul, nici patronatele, și nici măcar vreo organizație ne­guvernamentală (ONG) curioasă nu a făcut vreo­dată un studiu. La scurt timp după ratarea aderării la Schengen, ministrul de interne, Lucian Bode, es­tima pierderile României la cel puțin 25 de miliarde de euro, în ultimii 11 ani. Adevărul este că o sumă exactă ar fi greu de calculat.

Potrivit profesorului de economie Bogdan Glăvan, de la Universitatea Româno-Americană, economiile de costuri pe care le-ar face antreprenorii devin sem­nificative abia după o perioadă. „Impactul pe ter­men lung este cel care contează. Pe de altă parte, e greu de estimat cât ar fi contribuit apartenența la Schengen la atragerea investițiilor străine. Sau a tu­riștilor străini“, spune Glăvan. Aderarea repre­zintă, în orice caz, spune el, „un obiectiv politic pe care trebuie să-l urmărim. Orice politică ce poate crește valoarea PIB e o idee bună“. „Am văzut esti­mări că valoarea PIB ar crește, după aderare, cu 0,5% sau cu 1%, dar eu cred că sunt mai curând spe­culative. Încă o dată, efectele se vor vedea în timp, peste noapte nu se schimbă mare brânză“, explică profesorul de economie.

Un studiu realizat de Ifo Institute (Information und Forschung) din Germania privind eventuala reintroducere a controalelor la graniță arată însă că efectul imediat ar fi creșterea timpului de traversare a gra­ni­ței, cu 20 de minute pentru fiecare persoană, reduce­rea schimburilor de mărfuri cu aproximativ 2,7% per trecere, iar PIB-ul real al Germaniei ar scădea cu zeci de miliarde de euro pe an.

ALȚI BANI PIERDUȚI

Ce s-a schimbat treptat, în cei 11 ani de când România tot bate la ușa Schengen, e că migrația forței de muncă s-a transformat dintr-o excepție, la începutul deceniului trecut, într-un fe­nomen de nestăvilit în ultimii ani. Doar în transporturi, „firmele internaționale vorbesc de un deficit de 60.000-70.000 de șoferi în clipa de față“, spune Radu Burnete. „Iar dacă șoferii știu că trebuie să aștepte cu orele ca să treacă o vamă, pentru că firma e din Ro­mânia, adică din afara Spațiului Schengen, asta nu face decât să accentueze deficitul“, explică re­pre­­zen­tantul Concordia.

Ion Lixandru are alt calcul. „S-au pierdut zeci de miliarde de euro, dacă luăm în calcul investitorii care au ales alte țări în care să meargă“, spune antre­prenorul, care merge cu raționamentul mai departe. „Dacă veneau aici, nu mai aveam exod de forță de muncă. Sunt probabil cinci mili­oane de persoane cali­ficate care lucrează în afara României. Or, dacă măcar 20% nu plecau, adică 800.000 de oameni, Ro­mânia avea azi alte repere economice. Gândiți-vă doar cât s-ar fi încasat în plus la bugetul de stat. În zece ani am fi avut opt mi­lioane de contribuții suplimentare“, spune Lixandru. Spre comparație, numă­rul total de angajați din România este de 5.700.000, cu tot cu cei de la stat.

DEZVOLTARE ÎN AȘTEPTARE

Alte domenii care ar avea doar de câștigat dacă România ar face parte din Schengen sunt turismul și retailul online. România nu are nici pe departe pe cât de mulți vizitatori străini și-ar dori, iar comerțul transfrontalier e destul de li­mitat, chiar dacă mai multe platforme își pro­puseseră să se extindă în regiune. Potrivit lui Cristian Pelivan, directorul executiv al Asociației Ro­mâne a Magazi­nelor Online, intrarea în Spațiul Schen­gen ar fi ajutat companiile românești să-și trimită produ­sele mai rapid și la un cost mai mic spre sutele de mi­lioane de potențiali clienți din Uniunea Europeană. Indiferent când va avea loc, aderarea României la Schengen va avea „un impact pozitiv asupra cifrei de afaceri a sectorului de comerț electronic din Ro­mânia, asupra creșterii economiei digitale, cu poten­țialul de a echili­bra inclusiv balanța comercială a țării“, apreciază Pelivan.

Cât despre turism, „fluidizarea granițelor nu poate decât să ajute. Mai ales că, dacă ai o experiență proastă într-un an și stai mult la vamă, probabil că a doua oară te vei mai gândi dacă vrei să repeți expe­ri­ența“, spune reprezentantul Concordia, Radu Burnete.

BOICOTĂM, DAR PÂNĂ UNDE?

Până una-alta, votul Vienei contra intrării României în Schengen pare greu de uitat. După apelul ministrului turismului, Con­stantin-Daniel Cadariu, ca românii să meargă la schi în Franța sau Italia în loc de Austria, ideea unui boicot al firmelor austriece s-a răspândit ca focul printre români. Unii au aruncat energizantele din frigider, alții au schimbat benzinăria la care își fac plinul ori și-au mutat cardul de salariu la alte bănci.

„Multe dintre reacțiile astea sunt la nervi“, spune Radu Burnete, potrivit căruia ar fi „o gre­șeală de ne­iertat ca statul român să reac­ționeze împotriva acestor companii, care nu au vreo putere de decizie“. „Guvernele sunt tre­că­toare. Companiile au o viață puțin mai lungă. Nici noi nu ne-am dori ca unele companii să fie pedepsite pentru modul în care iau deciziile guvernele de la București“, spune directorul Concordia. El amintește că România își dorește în continuare investitori și că de aici au mai plecat companii umilite de statul ro­mân, precum Exxon.

Bogdan Glăvan analizează ideea în stil aca­demic. Inițiativa pare să fi pornit de la această intenție în care comer­țul ar fi „un joc cu sumă nulă“, în care cineva câștigă și altcineva pierde, estimează profesorul. „În realitate, schimburile co­mer­ciale sunt un joc cu sumă po­zitivă. Ambele părți au de câștigat atunci când schimbul comercial are loc și ambele părți au de pier­­dut atunci când comerțul nu se mai în­tâmplă“, spune Glăvan.

Pe de altă parte, românii își datorează în parte ni­velul de trai actual și celor 12 miliarde de euro in­­ves­tite aici de companii austriece. E mai mult de o ze­ci­me din totalul capitalului străin intrat în țară, ex­plică profesorul de la Universitatea Româno- Ame­ri­cană. „În absența acestor investiții, noi nu am fi avut salariile de astăzi, consumul de astăzi, nivelul eco­nomic de astăzi. Concluzia e că interesul nostru ar trebui să fie să mărim capitalul străin atras în Ro­mânia, nu să-l îndepărtăm.“

Nu e greu de înțeles de ce un stat devine mai puțin prietenos cu alt stat, ca parte a unei strategii de negociere. Important e, atrage Glăvan atenția, ca „acest boicot să nu se confunde cu o alocare discre­ționară a banului public. Una este să muți contul de la o bancă austriacă, alta e să decizi în mod netransparent unde duci banii. Una e să refuzi un contract unei firme din Austria, alta e să acorzi același contract unei firme clientelă de partid“.

CE SPUN AUSTRIECII DIN ROMÂNIA

Cât despre oa­menii de afaceri austrieci din România, și ei par la fel de bulversați ca restul lumii de tot ceea ce se în­tâmplă. Johannes Becker, partener la compania de consultanță financiară TPA România, spune că în­țe­lege frustrarea românilor și de ce nu ar mai dori să cum­pere de la companii austriece, să lucreze cu ele sau să plece în vacanță în Austria. „Fără excepție, companiile austriece din România sunt în favoarea aderării României la Schengen“, iar austriecii care tră­iesc aici „sunt la fel de șocați ca românii“. Becker măr­turisește, într-un interviu pentru NewMoney, că simte personal efectele deciziei „câtorva politicieni provinciali austrieci“. „Colegii mei, clienții mei, prie­tenii mă întreabă cum s-a întâmplat asta și nici eu nu pot da un răspuns satisfăcător.“

Afacerea de consultanță la care este partener nu ar avea un beneficiu direct din aderarea la Schengen, spune omul de afaceri. „Dar clienții noștri vor beneficia de timpi mai scurți de așteptare pentru camioa­nele lor la granițe, de programarea mai puțin com­plicată a fluxului lor de mărfuri și de costuri mai mici. Și dacă clienții noștri beneficiază, beneficiem și noi“, precizează Becker. El se întreabă dacă nu cumva, printr-o decizie neinspirată, liderii țării sale nu au di­na­mitat încrederea în Austria la nivel inter­na­țional.

CU DOUĂ FEȚE

Schengen rămâne, deocamdată, pen­tru români, la fel de înșelător ca zeul Ianus, din mi­­to­logia europeană, cel cu două fețe: una care zâm­bește, spre interior, și alta care rânjește, în afară. Zeul începuturilor, care a dat numele lunii ianuarie, dar și al porților sau pasajelor care deschid căi prin ziduri aparent de netrecut.

Acest articol a apărut în numărul 154 al revistei NewMoney

FOTO: Getty