Mezalianța pentru patrie

Nimănui nu i se poate interzice dreptul de-a se face de râs. Și nimeni nu trebuie combătut dacă vrea să rescrie medicina. Fenomenul se întâmplă în prezentul fierbinte și propune o formă de aventurism la care nu se gândise nimeni până acum: transfuzia între cadavre. Savanții care supraveghează operațiu­nea sunt două personaje care în mod normal n-ar putea să stea la aceeași masă: Aurelian Pavelescu și Liviu Dragnea.

Primul este „president“ (nu „preșe­dinte“, ci „president“, așa scrie pe pagina lui de Face­book) al Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat. Al doilea conduce Alianța Pentru Patrie. O face din umbră, fiindcă legile le interzic condam­naților penal să ocupe funcții publice și politice. Lui Liviu Dragnea îi ține locul în organigramă o altă ca­ria­tidă a spiritului carpatin: Codrin Ștefănescu, întemeietorul pentrucăputismului românesc și agent pa­togen trecut cu bune rezultate prin școala de măs­cări a lui Corneliu Vadim Tudor.

Însă la discuții și la fotografii rezerva se retrage pe bancă și-i face loc ti­tularului. Iar titularul își reocupă locul și luptă, îm­pre­ună cu Aurelian Pavelescu, pentru o Românie suveranistă. Ce înseamnă asta? Ce este suveranismul la care aspiră tandemul Pavelescu-Dragnea? Nimic altceva decât o țară lăsată pe cont propriu și decu­plată de la mecanismele europene la care s-a chinuit din greu să ajungă. O Românie la discreția propriului ei geniu creator, despre care aflăm zilnic ce poate face în materie de corupție, fraudă și ticăloșie. O Românie care nu trebuie să se conformeze unor cri­terii europene minimale și care poate astfel „să-și ia soarta în propriile mâini“. Să susții așa ceva în 2022, cu Rusia la câțiva pași de tine, denotă fie ima­turi­tate, fie o agendă comună a nemerniciei.

UN GEAMĂT NOSTALGIC. „Nu voi, stimabile, să știu de Europa dumitale, eu voi să știu de România mea și numai de România.“ Contemporaneitatea lui Caragiale a fost evocată insistent în ultimele trei decenii. Nae Cațavencu a trăit și trăiește prin zeci sau sute de „buni români“ care întorc spatele lumii și mor de dragul țării. De la Radu Ceontea la Ioan Gavra și de la Mircea Chelaru la Gheorghe Funar, cu trecere obligatorie prin Dan Puric, a mustit și mustește România de patrioți gata să ia Europa în baionetă. Euroscepticismul e un termen mult prea elegant pentru ei. În realitate, gargara lor patriotardă e lucrată tot în orizontul interesului personal.

Gheorghe Funar și Ioan Stoica au construit uriașa escrocherie Caritas, cu sprijinul Securității și al postului public de televiziune, unde funcționa pe atunci Mihai Tatulici, într-o vreme când integrarea euro­peană era o himeră. FNI, Safi, Gerald și celelalte scheme de escrocare au apărut în aceleași condiții. Suveranismul românesc întreținut acum de Pavelescu și Dragnea e de fapt un geamăt nostalgic în amintirea acelor vremuri. (Chiar așa, oare când o fi început Liviu Dragnea demersurile pentru transformarea Belinei în proprietate personală?)

Fotografia în care fericita pereche de suveraniști zâmbește cu mâinile împerecheate liric e o capodoperă de negare a istoriei. Și în același timp un triumf al răului, fie el și în variantă parodică. Alianța Pentru Patrie e o amibă politică născută din frustrarea liderului de facto. PNȚCD a obținut, cu sprijinul lui Aurelian Pavelescu, statutul de umbră ridicolă. Predecesorii lui Liviu Dragnea au umplut închisorile cu predece­sorii lui Aurelian Pavelescu. Fuziunea suveranistă pe care o proclamă acum cei doi așa-ziși șefi de așa-zise partide e un afront la adresa istoriei, a suferinței și a patriotismului autentic. Din fericire, Corneliu Coposu este, cum se spune în filmele de serie B, safely dead.

A LUAT PREA MULTE“. Nunta politică dintre PNȚCD și APP a fost pecet­luită de o declarație la auzul căreia niciun om serios nu rămâne serios. Ea îi aparține lui Aurelian Pavelescu și sună astfel: „Pe Liviu Dragnea l-au trimis la pușcărie cei care stau în spatele celor de la Eurovision, tot pentru voturi, pentru că a luat prea multe“. Ceva-ceva știe domnul Pavelescu; Liviu Dragnea chiar a luat prea multe – dar nu voturi.

Sigur, astea sunt amănunte care nu pot umbri mezalianța pentru patrie. Mai trebuie reglate doar câteva detalii metaconjugale. Nu de alta, dar exact în luna în care se sărbătorește Ziua Europei, antieuropenii din PNȚCD declanșează carnavalul excluderilor. Aurelian Pavelescu îi dă afară din partid pe Cristian Terheș și Dan Dăncuș. La rândul lor, domnii amintiți îl dau afară din partid pe Aurelian Pavelescu.

Și nu oricum, ci în cadrul unei ședințe care se ține pe trotuar, în fața sediului PNȚCD din Piața Rosetti, fiindcă accesul în clădire le este interzis și ușa încuiată. Doza de grotesc din comportamentul acestui rudiment de partid istoric e colosală. Mel Brooks ar face o comedie care ar bate recordurile de înca­sări. Apostrofări, insulte, distorsionări ale adevărului – nu lipsește nimic din scenariul degradării unei for­mațiuni politice pe care țărăniștii de astăzi reușesc s-o avarieze aproape la fel de mult cum au făcut-o comuniștii.

Sigur, fără detenție, tortură și condam­nări. În schimb, cu un comportament infantil până la nevroză. Interesant este că fiecare tabără din acest PNȚCD carica­tural o acuză pe cealaltă de impostură. La fel de interesant este că ambele au dreptate.