Mesajele lui Daniel Dines pe care nu le știm

La o gală aniversară organizată de o publicație finan­ciară, Daniel Dines, cel mai în vogă și cel mai de succes om de afaceri român, a transmis un mesaj către antreprenori. Un mesaj care sună destul de simplu și de mobilizator, în sensul că Dines îi îndeamnă pe antreprenorii români „să aibă curaj, să rămână cu picioarele pe pământ și să muncească din greu“.

Nu este nimic extraordinar în acest îndemn, dar, desigur, nici nimic criticabil. Ce mesaj ar fi putut să le transmită cel mai bogat român antreprenorilor la o gală aniversară? Evident, ceva de felul celor spuse. Semnificația cuvintelor lui Daniel Dines este dată chiar de faptul că sunt spuse de el. Dacă ar fi venit de la un funcționar, de la un profesor, de la un cer­cetător, adică de la oameni care nu au făcut în viața lor un business, vorbele nu ar fi însemnat prea mult. Atunci când, însă, le spune Daniel Dines, sunt șanse ca ideile să ajungă la inima unui antreprenor aspirant care să se simtă mobilizat și inspirat.

SFATURI. Se întâmplă ca, în ultimii ani, prin natura profesiei, să fi vorbit des cu antreprenori mai mici sau mai mari. Ba chiar i-am rugat de multe ori pe oamenii de afaceri să le ofere un sfat antrepre­norilor tineri. Răspunsurile sunt din registrul următor: an­tre­pre­norii au nevoie de răbdare, de încredere, de optimism (totdeauna), de putere să revină după micile eșecuri. De asemenea, li se recomandă să învețe din biografiile marilor oameni de business, să creadă în echipă și să construiască echipe ș.a.m.d. În ceea ce privește banii pe care îi pot găsi antrepre­norii aflați la început drum, lucrurile sunt simple. Toată lumea dă același răspuns: banii pot veni de la „cei trei F“, în engleză, family, friends and fools, adică, familia, prietenii și alți „fraieri“.

Sunt, fără îndoială, programe interesante dedicate încurajării antreprenoriatului, sunt emisiuni în mass-media pe această temă și există o clasă de antrepre­nori care, spre lauda lor, și-au luat în serios ro­lul de mentori. Ei participă la diverse proiecte care au ca obiectiv îndrumarea tinerilor antrepre­nori. Foarte bine. Numai că, în ultimă instanță, efortul și inspi­rația aparțin tot antreprenorului. El trebuie să gă­sească resorturile și ideile care să îl ducă mai departe și care să îi dezvolte afacerea.

CAZUL MUSK. Iată un exemplu din viața reală. Postul de televiziune CNBC a publicat unul dintre e-mai­lurile pe care Elon Musk le-a trimis echipei sale de manageri. În esență, acesta le cere managerilor ca după un e-mail al său să facă unul din cele trei lucruri pe care le cere în corespondență. Fie să explice într-un e-mail ce este incorect din ceea ce cere Musk (dacă este cazul), fie să solicite clarificări, dacă în e-mail este ambiguu, fie să execute indicațiile. Și după aceste cerințe urmează lucrul cel mai tranșant. Elon Musk transmite că dacă managerul nu execută niciuna din cele trei cerințe, atunci i se va cere să demi­sioneze imediat. Cam așa funcționează lucrurile într-o companie imensă, cotată la bursa din New York, care, însă, își păstrează amprenta antreprenorială.

Să fiu corect înțeles. Nu neg că evenimentele, emi­siunile TV, consultanța din fonduri publice sau private, mentoratul, programele pentru lansarea unor companii antreprenoriale au gradul lor de utilitate. Dar efectele sunt limitate. Dincolo de un anumit prag, decizia este la antreprenor.

De fapt, viața unui antreprenor pursânge este, în multe cazuri, solitară. O bună parte din eșecuri sau din reușite sunt urmări ale unor decizii individuale. Un antreprenor simte de multe ori singurătatea aler­gătorului de cursă lungă. Pentru că o afacere de succes nu este un sprint, ci un maraton (iarăși o vorbă inteligentă care s-a transformat în­tr-un loc comun). Desigur, de-a lungul celor 42 de kilometri, antreprenorul are ajutoare (manageri sau angajați), dar în cazul majorității companiilor seco­lului al XXI-lea, cel care a făcut saltul către infinit a fost antreprenorul.

De altfel, e-mailul lui Elon Musk vine să confirme acest lucru. Antreprenorul se poate sfătui, poate să corecteze o idee, poate chiar să schimbe o pistă gre­șită, dar decizia finală se află la el. El decide și el cu­lege roadele sau suportă eșecurile.

Desigur, există și excepții. Dar antreprenorii tineri nu ar trebui să mizeze pe ele. Oricâte sfaturi ar primi de la mentori, oricâte biografii ar citi, oricât de mult i-ar asculta pe oamenii de afaceri pe care îi admiră, vine un moment în care, în singurătatea biroului, după ce a încheiat toate conversațiile telefo­nice cu echipa sa sau cu sfătuitorii, antreprenorul va lua decizia. Este momentul de grație sau de dizgrație care poate propulsa o companie sau o poate con­damna la mediocritate. Antreprenorul trebuie să știe că, în fața marilor decizii, va fi de foarte multe ori singur. De aceea, ar fi foarte interesant să aflăm câteva e-mailuri ale lui Daniel Dines către echipa sa mana­ge­rială. Acolo vom vedea realitatea nefardată de la o gală.