La ce performanțe în afaceri a ajuns campionul olimpic Ivan Patzaichin

Multiplul campion olimpic Ivan Patzaichin și-a transformat gloria într-un restaurant pescăresc ale cărui venituri se îndreaptă spre milionul de euro.

 Acest articol a apărut în numărul 54 (3 – 16 decembrie) al revistei NewMoney

Ornitologii spun că acolo unde trăiește pescărașul albastru (Alcedo atthis) apa este limpede, iar vegetația și fauna sunt sănătoase. În limbaj popular, pescărașul albastru este numit și Ivan Pescarul, iar în unele zone din Delta Dunării, Vaniușa Pescarul, în timp ce americanii îi spun kingfisher. De câțiva ani, numele său a fost împrumutat și de un business, mai precis de un restaurant cu specific pescăresc, Ivan Pescar, principala afacere în care este implicat Ivan Patzaichin, fostul campion olimpic și mondial la canoe. Și cum Ivan Pescarul pescuiește în ape limpezi, tot în ape limpezi continuă să „vâslească“ și Ivan Patzaichin (69 de ani). Și nu de unul singur. Îl are aproape pe arhitectul Teodor Frolu (53 de ani), căruia prietenii îi spun Doru, alături de care este implicat în mai multe afaceri, în mare parte cu un pronunțat ca­racter social.

Prietenia dintre Frolu – care este și cofondator al agenției de comunicare și relații publice DC Communication, alături de asociata sa Crenguța Roșu – și Patzaichin a început în 2010. Și cum altfel dacă nu la un borș de pește? „Eu eram membru în juriu la un festival gastronomic, la Uzlina, iar Doru mi-a povestit de pasiunea lui pentru Deltă“, își amintește Ivan Patzaichin. Teodor Frolu i-a povestit atunci despre o experiență pe care a trăit-o de-a lungul Deltei împreună cu un prieten care lo­­cu­­iește în Germania, o aventură de șapte zile în care singurul lor mijloc de transport a fost nu o șalupă rapidă, ci o canoe. Atunci i-a mărturisit Ivan Patzaichin lui Frolu că ar vrea să reînvie spiritul tra­­dițional al Deltei.

Scrumbia și macroul. Ivan Pescar a însemnat în prima sa fază un restaurant deschis la Tulcea, în 2015, în urma unei investiții de aproximativ 100.000 de euro, o afacere intregrată în programele derulate de Ivan Patzaichin și Teodor Frolu de promovare a Deltei Dunării prin compania Rowmania.

„A fost o nebunie de-a mea când am văzut că ditamai Tulcea nu are un restaurant cu specific pescăresc“, spune Ivan Patzaichin, intrigat la acea vreme că la intrarea în Deltă nu era nimeni care să îi servească pe turiști cu preparatele din pește specifice zonei. Așa că a început să caute parteneri care să asigure peștele necesar unui restaurant. Astfel au ajuns să se implice în business și Sorin Zaharia și Dan Buhai, fondatori ai asociației Ro-Pescador.

„Ideea asocierii cu Ivan a venit in timpul unei colaborări de la festivalul Rowmania–Ivan Patzaichin, ocazie în care noi am fost solicitați să furnizăm servicii de alimentație publică cu specific pescăresc“, povestește Dan Buhai despre momentul în care a intrat în parteneriat cu Ivan Patzaichin.

Odată deschis, restaurantul Ivan Pescar a creat piața și pentru alți antreprenori care au deschis localuri cu specific pescăresc. „Intrarea altora pe piață a condus la creșterea afacerii noastre“, spune Teodor Frolu.

Cum balta are suficient pește, Patzaichin și Frolu au decis să deschidă un restaurant cu specific pescăresc și în București. Iar asta și pentru că cei mai mulți clienți în vârful de sezon din restaurantul din Tulcea erau bucureșteni care sim­­țeau nevoia unui local cu tradiții din Deltă și în Capitală. Astfel, la începutul lui 2018, într-o zonă istorică a Bucu­­reș­­tiului, la intersecțiile dintre străzile Rahova și Uranus, în fostul sediu al Bursei de Mărfuri, a fost inaugurat restaurantul Ivan Pescar & Scrumbia Bar, o investiție de aproximativ 120.000 de euro, care are și o secțiune pentru gus­­tări ușoare din specia­­lități de pește, asortate cu o colecție de vinuri dobroge­­ne.

„Probabil că suntem singurul restaurant din București de genul from water to table (din apă di­­rect pe masă)“, spune Teodor Frolu, punând accentul pe colaborarea cu partenerii din Tulcea. Bucătăresele sunt la rândul lor lipovence și au adus cu ele meniurile și rețetele tradiționale din zona Deltei.

În doar opt luni de funcționare, localul din Bucu­­rești a reușit să intre într-un top cinci restaurante nou-înființate, realizat în vederea decernării premiilor ediției de anul acesta a HoReCa Awards, cea mai veche gală de premiere a acestei industrii din România.

Frolu recunoaște însă că restaurantul se mai ba­­zea­­­ză și pe o specie de pește care nu provine din Deltă și este importată: macroul. Cu precizarea că această specie de pește a fost asimilată de obiceiurile culinare tulcene. Și există și o explicație, spune antreprenorul. Până în 1990, Tulcea a găz­duit sediul flotei de pescuit oceanic a Ro­­mâ­­niei. Și cum macroul era în cantități mari, bucătăria din Deltă, în special în zona orașului Tulcea, a importat rețetele cu pește oceanic.

Nu e un secret că macroul este și una dintre cele mai importate specii de pește din România. „Ma­croul ocupă circa 35-40% din importurile de pește“, explică Marian Cuzdrioreanu, președinte Ro-Fish, asociație a procesatorilor, importatorilor și comer­­cian­­ților de pește din România. În momen­tul de față, mai spune acesta, România produce doar 10% din consumul total de pește la nivel local, res­­tul provenind din import.

Una dintre atracțiile restaurantului din București este insula destinată antreurilor și preparatelor din pește. Principalul produs este scrumbia afu­­ma­­tă, cea pentru care Ro-Pescador a obținut recent de la Comisia Europeană certificarea Indicație Geogra­­fică Protejată (IGP).

De altfel, ambianța restaurantului din București aduce în prim-plan tradiția lipoveană. Nu lipsesc gardurile vopsite în albastru, ceaunele cu borș de pește, plasele pescărești vechi sau lotcile folosite de pescari în secolul trecut. După cum nu lipsește nici pagaia ruptă care i-a dat emoții lui Ivan Pa­­tzaichin în calificările Olimpiadei de la München din 1972, unde în final și-a adjudecat titlul de campion.

Pentru anul în curs, cei doi estimează pentru cele două restaurante o cifră de afaceri de aproximativ patru milioane de lei (860.000 de euro).

Pe canalele deltei. Cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 și 1984, de opt ori campion mondial și cu un titlu european, Ivan Patzaichin și-a făcut debutul în antreprenoriat… la vâsle.

După ce s-a întâlnit în 2010 cu Teodor Frolu, cei doi au inițiat un an mai târziu proiectul Rowmania, un festival al bărcilor cu vâsle ajuns între timp la cea de-a opta ediție. Proiectul, derulat în par­­te­­ne­­riat cu Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 are ca scop promovarea tradițiilor din Deltă. „Delta a fost agre­­sată. Am venit cu o alternativă la vapoare și ambar­­ca­­țiuni din plastic“, explică Ivan Patzaichin.

O alternativă care a însemnat un colac de salvare și pentru un atelier din Tulcea specializat în construcția de bărci din lemn, unde a realizat o ambarcațiune care seamănă cu o lotcă, dar este mult mai ușoară. Așa a ajuns la canotcă, o invenție proprie pe care Patzaichin o vede ca pe o bici­­cletă a apelor.

Constructorul este Paul Vasiliu, unul dintre ultimii marangozi din Tulcea. Firma acestuia, Ge­neza, a început producția bărcilor pe care Patzai­chin și Frolu le utilizează la festivaluri, dar le și vând celor care vor să facă turism ecologic în Deltă ori pur și simplu își doresc o astfel de am­bar­cațiune. „În aceas­­tă companie suntem parteneri cu 30%“, dez­­văluie Frolu structura acționaria­tului, cu precizarea că în scurt timp intenționează deschiderea unui atelier-școală pentru marangozi, meserie aproape uitată în Delta Dunării, proiect pentru care încearcă să obțină fonduri europene.

Scopul tuturor acestor proiecte antreprenoriale cu caracter social este de a crea o piață a turismu­­lui ecologic în zona Deltei, de care ar putea beneficia mai mulți antreprenori, spune Frolu. În 2012, de exemplu, au inițiat împreună cu antropologul Vin­­ti­­lă Mihăilescu un studiu pentru cunoașterea gastronomiei Deltei, studiu finalizat cu lucrarea „La masă cu oamenii Deltei: gastronomia tra­­di­­țională din Delta Dunării“, în care sunt prezentate rețete și obiceiuri tradiționale din localitățile Mila 23, Chilia Veche și Sfântu Gheorghe. Iar demersul a avut și un alt fel de rezultat concret.

În urmă cu patru ani, cinci gospodării lipo­­ve­­nești din Mila 23 au fost incluse într-un traseu culinar care este parte a unui pachet integrat de eco­­turism disponibil în zona Crișan-Caraorman-Mila 23. „Gastronomia locală dispăruse. Nimeni nu mai făcea pârjoale mari ca bunica. Făceau chifte­­lu­­țe, ca la nuntă“, mai spune Ivan Patzaichin.

Odată cu tururile culinare, Patzaichin și Frolu in­­­­tenționează și limpezirea afacerilor din Deltă, ca­­re în mare parte sunt la negru. Odată cu aceste tu­­ruri gastronomice, cei doi antreprenori au adus în Deltă autoritățile sanitar-veterinare și au găsit o modalitate de autorizare a bucătăriilor tra­­di­­țio­­nale, fie ele refugii pescărești, gospodării individuale ori stâne. Așa au fost făcuți și primii pași că­­tre fiscalizarea acestor afaceri. „Companiile care or­­ganizează tururi cer facturi, nu lucrează la negru“, com­­ple­­tea­­ză Fro­­lu. El spune că, astfel, vrea să creeze îm­­pre­­u­­nă cu Ivan Patzaichin o piață care poate fi ex­­ploa­­tată pe viitor de cei care fac turism ecologic.

Cei doi s-au implicat inclusiv în obținerea de fonduri europene pentru îmbunătățirea infrastructurii localităților izolate din Deltă. Proiectul, în valoare de peste un milion de euro, se adresează localnicilor care doresc să se implice în activități turistice. Frolu insistă pe ideea că spațiile de cazare din Deltă nu trebuie extinse, ci doar moder­nizate, pentru a putea găzdui turiști și în ceea ce acum sunt perioa­­de extrasezon. „Nu ai perfor­­man­­țe dacă ai camera ocupată doar 60 de zile pe an. Ești pe plus doar dacă ajungi la un grad de ocupare de cel puțin 150 de zile“, detaliază Frolu.

Lotul de cânepă. Tot la stadiul de proiect este o altă afacere derulată de tandemul Patzaichin – Frolu. În 2012, delegația României la Jocurile Olimpice de la Londra a purtat o ținută marca Patzaikin. Nu, nu e nicio greșeală de scriere! „Nu am vrut să mergem pe varianta cu «ch» pentru a nu se face confuzia cu produsele fabricate în China“, explică Teodor Frolu, cu precizarea că piața este saturată de produse no name de slabă calitate. Colecția Patzaikin este de fapt un brand care se bazează doar pe haine realizate din cânepă și se plasează în zona produselor de calitate.

Sportivii români care au participat la Olimpiada de la Londra au fost și primii care au purtat brandul Patzaikin. Și asta ca urmare a obsesiei pe care o făcuse marele sportiv pentru ținutele tip pe care le-a purtat de-a lungul anilor la olimpiade. „Am vrut o ținută pe care să nu o porți doar la defi­lare“, ex­­plică Ivan Patzaichin, care își amintește că vechile costume de paradă ale sportivilor erau triste și inutile, fiind imposibil de purtat în afara competițiilor sportive.

Țesăturile sunt realizate la Prodin SA, o fabrică ridicată în urmă cu cinci decenii la marginea Capi­talei, în zona Cățelu, iar creatorul hainelor este Olah Gyarfas, un designer din Tușnad, care a început să colaboreze cu Patzaichin și Frolu odată cu crearea ținutei pentru delegația olimpică a României.

Brandul de haine Patzaikin este disponibil în imediata apropiere a restaurantului Ivan Pescar din București, însă intenția celor doi asociați este de a impune brandul pe piețele externe, cu atât mai mult cu cât acest proiect a înghițit deja circa 200.000 de euro.

În prezent sunt discuții avansate ca o parte din colecțiile Patzaikin să intre pe piața din Marea Britanie, unde au avut loc deja mai multe întâlniri cu posibili cumpărători. Discuțiile ar trebui să se finalizeze luna aceasta, colecția Patzaikin urmând să ajungă în magazinele din Marea Britanie începând de anul viitor. Dar Patzaikin nu e doar un business nou, ci și o încercare de a revigora astfel industria producției de cânepă din România, care înainte de 1989 avea performanțe bune la export. „Abia în ultimii doi-trei ani s-a relansat producția de cânepă în România“, spune Teodor Frolu.

În paralel, antreprenorii fac demersuri și pe lângă Ministerul Agriculturii pentru a subvenționa producția de cânepă, astfel încât să existe cât mai mulți fermieri dispuși să crească acest tip de plan­­tă. Ideea lor este să producă integral colecția

Patzaikin, pornind de la sămânța de cânepă până la procesarea și transformarea ei în produs finit. Însă drumul pe care îl au acum în față rămâne destul de lung, așa cum a fost în toate afacerile începute de Patzaichin și Frolu. Până vor ajunge la ca­pă­tul lui, principalul lor business rămâne Ivan Pescar, lotca în care vâslesc împreună pe ape limpezi, așa cum sunt cele în care pescărașul albastru își prinde peștele.

De-ale cherhanalei

Odată cu intrarea modelelor gastronomice mediteraneene, românii au prins și ei gustul preparatelor din pește, însă consumul este deocamdată unul destul de timid.

  • STATISTICI. Consumul de pește din România este de 120.000 de tone pe an. Per capita, românii mănâncă o medie de 5,5 kg de pește pe an.
  • CONSUM. Circa 90% din peștele consumat în România provine din import, în timp ce doar 10% este asigurat din producția internă.
  • DIMENSIUNE. Piața peștelui în România este de circa 350 de milioane de euro pe an. Marjele de câștig sunt de 5-10% pentru comerț angro, de 30% pentru vânzarea în magazine și de 100% la restaurante, potrivit jucătorilor din piață.

FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney