Interviu Ionuț Dumitru. Care sunt variantele României de a ieși din criză?

Scenariul economic în V, cu o revenire rapidă dacă nu se prelungește criza pro­vo­cată de pandemie, e cel mai plauzibil, apreciază Ionuț Dumitru (40 de ani), eco­nomist-șef la Raiffeisen Bank România, profesor la Academia de Studii Econo­mice (ASE) din București. Există însă și scenarii mult mai pesimiste.

NewMoney: Deficit de 6,7% din PIB, o con­tracție economică prognozată la 1,9%. Cum priviți dumneavoastră cifrele de la rectificarea bugetară aprobată recent de guvern?

Ionuț Dumitru: Pe partea de creștere eco­nomică, cifrele sunt optimiste, dacă ținem cont că am asistat la un șoc foarte puternic în economie. Să încheiem anul la minus 1,9% ar fi un scenariu extrem de optimist. Mă aștept, dimpotrivă, să avem o con­tracție economică semnificativ mai mare.

Noi (Raiffeisen Bank, n.r.) avem o prog­noză de minus 6% și, personal, cred că și aceasta este optimistă. Totul depinde de durata măsurilor de distanțare socială. În final, contracția economică poate să fie semnificativ mai mare. Iar dacă scenariul privind contracția economică este optimist, atunci și cel privind deficitul bugetar e la fel. Scăderea economică este mai de­grabă subestimată.

„Scădere de 15% în trimestrul II“

– Ministrul economiei, Virgil Popescu, vorbea de o scădere a economiei de 30-40%. Cum se explică această diferență între date?

– Dacă ne uităm la lunile martie, aprilie, mai, putem vorbi și de o scădere atât de pro­nunțată. Un sondaj realizat recent de Institutul Național de Statistică arată că scă­derea cifrei de afaceri la nivelul lunilor martie-aprilie este, pentru multe companii, în acest interval. Dar la nivelul PIB și la nivel anual, cifrele nu vor arăta pro­babil chiar atât de rău decât într-un sce­nariu extrem de negativ, în care măsu­rile acestea, de distanțare socială, se vor prelungi mult.

În scenariul pe baza căruia lucrăm, în care economia este în­chisă pentru apro­xi­mativ două luni, după care în­cepe o repornire graduală a eco­nomiei din mai-iu­nie, vedem o scă­dere de aproximativ 15% în trimestrul II, ceea ce ar însemna o scă­dere anuală de 6%, adică ne așteptăm ca în trimestrele III și IV să vedem o revenire destul de rapidă. Dacă măsurile restrictive se prelungesc, evident că vom discuta de un cu totul alt scenariu.

– Șomajul tehnic pentru bugetari, un pro­iect anunțat de premier, până la urmă nu s-a mai concretizat. Cum vedeți aceste dis­cre­panțe între modul în care este privit sec­torul privat și cel finanțat de stat?

Decizia privind trimi­terea personalului în șomaj tehnic aparține angajatorului, în acest caz, statului. Sigur că nu ar trebui să vedem diferențe de tra­ta­­ment, dar trebuie să ținem cont și de spe­­cificul fiecărui sector. Și în sectorul public sunt zone în care acti­­vitatea nu a încetat, fie că se lucrează de acasă ori se vine în continuare la servi­ciu. Sunt zone în care nivelul de activitate a ră­mas același și altele, precum sectorul sa­nitar, în care volumul de lucru a crescut mult. În ace­lași timp, sunt sectoare în care volumul de activitate este mult mai mic sau chiar a dis­părut cu totul. E clar că aco­lo lucrurile trebuie tratate separat. Nu cred într-o măsură de ti­pul „trimitem în șomaj tehnic pe toată lu­mea“, nici nu cred că este posibil.

Dar sunt într-adevăr sectoare de activitate în care volumul de lucru este mult mai mic și atunci probabil că s-ar justifica o astfel de mă­sură de tipul șomaj tehnic sau plată parțială. În Germa­nia se discută despre așa-nu­mi­tul Kurzarbeit, în care se plătește un sa­la­riu diminuat de către stat și angajator, iar angajatul are un nivel de activitate mai mic. În sectorul bugetar, o măsură de tipul șomajului teh­nic probabil că și-ar justifica existența, dar nu oriunde… Mai degrabă ar fi de preferat sistemul acesta în care angajatului îi ră­mân de făcut unele sarcini mini­male, cu schimburi (în prima parte a săp­tă­mânii lucrează o parte a personalului, în a doua parte a săptămânii, ceilalți anga­jați), cu norme reduse, care să fie plătite cores­pun­zător.

– Planurile de repornire a economiei sunt des­tul de schematice. Sunt ele de natură să dea încredere mediului de afaceri?

– Incertitudinea e mare, nimeni nu poate să spună sigur în acest moment cum va fi posibil să relaxăm aceste măsuri de distan­țare socială. Nici măcar epidemiologii nu au un consens cu privire la momentul în care ar trebui să relaxăm măsurile acestea stricte. Ca economist, părerea mea este că economia ar trebui repornită cât de repede este posibil. Nu putem să ți­nem în­chisă economia o perioadă lungă, pentru că efectele vor fi dezastruoase. Trebuie găsit cumva un echilibru între nevoia de a diminua impactul acestui coronavirus asupra vieților omenești și sistemului sani­tar și repornirea graduală a vieții econo­mice. O astfel de decizie trebuie luată însă numai cu avizul specialiștilor epidemiologi care să ne spună: în primul rând, când ar putea fi luată o astfel de decizie și, în al doi­lea rând, cum se poate face, în ce zonă a țării, în ce zonă a economiei, care sunt condițiile în care ar putea fi relaxate res­tric­țiile și așa mai departe. Dar cred că este absolută nevoie de o repornire gra­duală a economiei.

– Care credeți că vor fi sectoarele care vor avea cel mai mult de suferit?

Cele în care măsurile de distanțare so­cială au avut efectul cel mai puternic: hoteluri, restaurante, turism, transporturi. În aceste sectoare, activitatea s-a redus dramatic, chiar spre zero. Evident, acolo unde s-a putut munci de acasă, activitatea s-a re­­dus, dar nu chiar atât de mult. Dar să știți că sunt și zone ale economiei în care activitatea a crescut, și chiar destul de mult, și mă gândesc aici la retaileri.

„Toate scenariile sunt pe masă“

– Amânarea ratelor a început să producă efecte în sectorul bancar? Este o măsură care să ajute cu adevărat oamenii aflați acum în dificultate din cauza pandemiei?

Măsurile gândite să ajute mediul de afa­ceri sau pe cei care se află în dificultate tre­­­buie țintite foarte bine. Nu putem gene­raliza, ca toată lumea să nu-și mai plă­tească ratele sau ca toată lumea să nu-și mai plătească taxele și impozitele. Cei care pot să o facă trebuie să o facă. E nevoie ca infrastructura critică a economiei să func­ționeze. Mă gândesc în primul rând la bu­ge­­tul statului, care are nevoie de resurse ca de aer!

Cei care își pot plăti taxele și im­­pozitele trebuie să o facă. Sectorul financiar face parte, de asemenea, din infrastructura critică a statului. Și atunci, cei care pot plăti ratele să o facă. Iar cei care nu își pot plăti datoriile trebuie aju­tați. Dar ajutorul acesta trebuie foarte bine gândit și foarte bine țintit către cei care au cu ade­vărat ne­voie. Nu cred că e util nici din perspectiva debitorului, dacă nu a fost in­fluențat prea mult sau deloc de această criză, să amâne plata ratelor, achitarea datoriilor.

Băncile au întins o mână de ajutor chiar înainte ca statul să vină cu măsurile sale de protejare a debitorilor, erau deja bănci care ofereau sus­pendarea ratelor pentru o anumită peri­oadă. Nu trebuie exa­gerat nici aici și vă spun asta luând în considerare anumite inițiative politice, ca ra­tele să fie suspen­date până la 18 luni, ceea ce e extrem de mult și cu un impact greu de cuantificat. Evident, totul depinde de momentul în care va fi repornită economia. Dacă vorbim doar de o pauză de două-trei luni, ceea ce ar presupune repor­nirea economiei în mai sau în iunie, șocul ar fi mai ușor absorbit.

– Se tot vorbește despre o criză în V sau în W. La ce vă așteptați dumneavoastră?

– Toate scenariile sunt pe masă în momentul de față. Aș spune că scenariul cel mai probabil, cel pe care și noi îl avem în vedere, este cel în V. Adică economia se con­tractă puternic în trimestrul II și începe să-și revină rapid începând cu trimestrul III, condiționat de repornirea economiei și ridicarea restricțiilor. Evident că, dacă res­tricțiile se mențin pentru o perioadă mai lungă putem vorbi de un scenariu în formă de U sau – Doamne-ferește! – în L. Și chiar dacă am vorbi de un scenariu în V, e foarte posibil ca partea din dreapta să aibă vârful mai jos, adică să vedem o revenire a eco­no­miei, dar la un nivel mai scăzut decât cel de dinainte de criză. Să vedem că această criză plasează trendul economiei la un nivel mai coborât.

Ne putem aștepta ca unele sectoare să fie influențate post-criză pe o perioadă mai lungă. Istoria ne ara­tă că pandemiile au efecte pentru peri­oade lungi, uneori pentru decenii. De ce? Pentru că se schimbă mult comportamentele consumatorilor, iar mediul de afaceri va trebui să se adapteze. Ca să vă dau un exemplu: mulți consumatori s-ar pu­tea teme să mai meargă în concedii, restaurante, săli de ci­nema. Probabil, unele afaceri vor trebui să se reinventeze și să gă­sească soluții pe mă­sura unei noi normalități, care nu mai seamănă cu ce știam.

„Curs de 4,98 la finalul anului“

– Cum s-a modificat prognoza de curs valutar pentru finalul anului?

– Noi avem un curs în depreciere, ne aș­tep­tam de altfel, ținând cont de fundamentele fragile ale economiei, deficitele bugetare foarte mari de dinainte de criză, peste 4%, și tocmai de aceea nu avem nici instrumente, nici spațiu de manevră fiscal-bugetar. În plus, am tot avut deficite mari de vreo trei-patru ani. Presiunea de depreciere se va men­ține, dar nu ne așteptăm la ceva major, ci la o depreciere graduală și relativ limitată, până la un curs de 4,98 (lei pentru un euro, n.r.) la finalul anului.


Acest articol a apărut în numărul 89 al revistei NewMoney

Citește ultimul număr al revistei NewMoney în format e-paper