INTERVIU Fostul campion mondial la șah, Garry Kasparov, unul dintre cei mai vocali critici ai regimului Putin, spune că Al Treilea Război Mondial a început deja

Garry Kasparov, campion mondial la șah timp de 15 ani și unul dintre cei mai vocali critici ai regimului Putin, spune într-un interviu exclusiv pentru NewMoney că Al Treilea Război Mondial a început deja.

Cel mai mare șahist din toate timpurile, Garry Kas­pa­rov, expert în securitate cibernetică și inteligență arti­fi­cială (AI), autor de cărți și de editoriale în presa mare internațională, activist pentru drepturile omului, este omniprezent în mass-media internațională de la în­ce­perea războiului din Ucraina. Are o istorie de două de­cenii de opoziție fără menajamente la adresa președin­telui rus Vladimir Putin și a regimului acestuia, averti­zând cu pri­vire la pe­ricolul major pe care-l reprezintă pentru lumea liberă.

În a 33-a zi a celui mai grav conflict militar din Europa de după terminarea celui de-Al Doilea Război Mon­dial, Kasparov a avut o discuție de o jumătate de oră cu NewMoney în care a reluat pentru publicul din Ro­mânia ideile sale puternice și fără niciun pic de nuanță – după ororile din Bucea, Kasparov continuă să critice dur ezitările Occidentului și etichetează drept complicitate orice scuză, orice așteptare a unei acțiuni în forță. Prețul plătit a crescut deja, așa cum a avertizat, Occidentul fiind norocos că deocamdată plătește în bani, gaz, nu cu sânge, ca ucrainenii.

Când miza este imensă – cum va arăta lumea timp de o generație sau mai mult, cel mai bine este ca liderii lumii să ia în calcul cel mai pesimist scenariu. Ad­mi­rator deschis al curajului dovedit în Al Doilea Război Mondial de premierul britanic Winston Churchill, Kas­pa­rov subliniază că inamicul nu este mai puternic, ci doar voința și hotărârea lumii libere sunt mai slabe. Occidentul pierde prin apatie, negare, autosuficiență. Are puterea de a-l opri pe Putin și, nefăcând-o, îi dă undă verde acestuia să continue măcelul civililor.

Retras din șah în martie 2005, renumit pentru stilul agresiv de joc, Kasparov pledează și acum pentru o abor­dare în forță, în baza singurei strategii câști­gă­toare împotriva lui Putin – victoria Ucrainei și nimic mai puțin.

„Dictatorii nu se opresc“

NewMoney: Suntem în război. Cum va arăta lumea du­pă acest război și de ce va depinde recâști­garea păcii?

Garry Kasparov: Este foarte important că ați spus că NOI toți suntem în război, pentru că exact asta nu recu­nosc mulți. Unii nu vor să recunoască. Întrebarea nu este dacă riscăm Al Treilea Război Mondial, pentru că suntem în mijlocul lui, chiar dacă deocamdată, da, nu avem o confruntare directă între forțele NATO și cele rusești. Vladimir Putin a fost cât se poate de explicit cu privire la obiectivele lui și nu doar legat de acest răz­boi. Și ne putem întoarce la toate declarațiile lui anterioare, cea mai importantă fiind lamentarea deja ce­le­bră că pră­bușirea Uniunii Sovietice a fost cea mai mare catas­trofă geopolitică a secolului XX. Și dacă nu vrem să îi analizăm crimele de la începutul mandatului – al doilea război din Cecenia sau asasinarea opozan­ților politici –, să ne amintim de Conferința de Securitate de la Mün­chen din 2007, când și-a expus foarte clar in­tențiile de a redesena harta geopolitică a Europei. A folosit atunci o frază cât se poate de explicită, care fă­cea trimitere direct la Pactul Ribbentrop-Molotov. Și nu au fost simple declarații. În 2008, la un an după Mün­chen, a inva­dat Georgia, care încerca să adere la NATO.

La fel a fost și cu Hitler în anii ’30. Nimeni nu l-a luat în serios, până când deja era prea târziu. Îmi amintesc cât de mult am fost criticat când am încercat să fac această paralelă. Pot număra interviurile în care am com­parat Olimpiada de la Soci din 2014 cu cea de la Berlin din 1936. Vă recomand să citiți ziarele canadiene din anii aceia. În 1936, Hitler era un politician respectat, nu neapărat un democrat, dar nimeni nu ar fi zis că este monstrul pe care urma să îl vedem că este. De fapt, Hitler nu era un monstru în 1936. În 2013, Putin avea mult mai mult sânge pe mâini decât Hitler în 1936. Ce vreau să spun, dictatorii nu devin monștri peste noapte, e nevoie de timp, tatonează, să vadă ce pot face și ce nu, se tem de un răspuns. Dacă văd că nu există nicio reacție, nicio consecință, merg mai departe și mai departe. Dictatorii nu întreabă niciodată de ce, ci de ce nu. Și nu se opresc până când nu sunt opriți.

Ei bine, Putin a învățat din lipsa de reacție a Occidentului. A văzut că efectiv poate să facă el ce vrea. A văzut ce reacție a avut lumea liberă după anexarea Crimeei. Au fost impuse niște sancțiuni, OK, dar la ce bun dacă Germania și alte țări europene și-au mărit cantitățile de gaz importate din Rusia?! Din punctul de vedere al lui Pu­tin, reacția lumii libere a fost slabă, ineficientă. Am știut când am scris cartea „Winter Is Coming“ că Vladi­mir Putin trebuie oprit. Pentru mine, agresiunile lui vii­toare nu erau o chestiune de dacă, ci de când.

„Singurul obiectiv – Victoria Ucrainei“

– Ce se va întâmpla economic cu Rusia de acum?

– Cred că trebuie să împărțim întrebarea în două – vorbim de viitorul Rusiei sau de viitorul regimului Putin? Pentru că pentru mine sunt două chestiuni separate. Vii­torul Rusiei depinde de căderea regimului Putin. Iar că­derea regimului Putin depinde de războiul din Ucra­ina. De aceea sunt profund mâhnit că lumea liberă, con­dusă de America, nu reușește să stabilească niște obiective strategice în contextul acestui război. Singurul obiectiv pe care trebuie să-l setăm și să-l atingem este victoria Ucrainei. Nimic altceva. Nu să supravie­țuiască, nu o pace de compromis, nu. Victoria și nimic mai puțin. Asta înseamnă refacerea integrității teritoriale înainte de anexarea Crimeii, inclusiv estul țării, cu Donbas. Dacă acesta este obiectivul setat, atunci s-ar putea să avem o șansă, mai ales dacă Ucraina învinge militar Rusia, ceea ce nu este imposibil – se descurcă admirabil, chiar și cu sprijin limitat din partea Occidentului. Cu arme mai sofisticate și cu intelligence americano-britanic, armata ucraineană poate câștiga. Aceasta este prima condiție pentru căderea lui Putin.

Știm din istorie, și Rusia de azi nu face excepție, înfrângerea militară, care înseamnă și o înfrângere geo­po­litică, conduce automat la o criză politică. Sancțiunile sugrumă economia rusă, situația se deteriorează pe zi ce trece. Prin urmare, înfrângerea militară și instabilitatea economică și socială pot duce la revolte, la lo­vi­tură de stat și la căderea lui Putin. Nu putem ști ce ur­mează prăbușirii lui Putin, evident, dar Rusia are șansa de a porni de la zero. De aceea este foarte important ca Rusia să fie înfrântă în Ucraina și, odată cu această înfrângere, să renunțe pentru totdeauna la ambițiile imperialiste care până acum au împiedicat-o să-și cana­lizeze energiile către propria prosperitate.

– Este singura șansă?

– Da, absolut. Cu fiecare zi în care Putin este încă la pu­tere, Rusia se îndepărtează de șansa aceasta de a se reabilita. Este tot mai nebun, cheltuie tot ce are, sa­crifică resurse și vieți. Ca rus, mi-e rușine că țara mea ucide ucraineni nevinovați. Dar nu pot fi acuzat că i-am dat vreodată credit lui Putin. L-am criticat din prima zi de mandat, primul meu articol în care spuneam că este o amenințare pentru omenire datează din 2001 („The Russian President Trades on Fear“, publicat în The Wall Street Journal, n.r.). Chiar și așa, mi-este rușine. Vorbesc cu ucraineni zilnic, cu televiziunile ucrainene, este de datoria mea să încurajez și să aduc alinare, adunăm bani pentru a-i sprijini. Dar tot este greu.

Ce face Putin acum este să distrugă nu doar imagi­nea Rusiei, ci și cultura și limba ruse, iar asta, nu doar în Ucraina, ci în toată lumea. Cu toții vom plăti prețul pen­tru ce face Putin acum. De aceea spun, cu cât cade mai repede, cu atât va fi mai bine pentru toată lumea, inclusiv pentru Rusia. Dar prăbușirea lui nu se poate în­tâmpla fără înfrângere militară în Ucraina.

No-Fly Zone, „alegerea corectă“

– Pledați pentru o intervenție a NATO sau pentru declararea unei zone de excludere a zborurilor?

Atenție, este un truc tipic folosit de putiniști, care în­­cearcă să amestece lucrurile pentru a crea confuzie. Nimeni nu vorbește de trupe NATO în Ucraina, cererea a fost de la bun început pentru declararea unei zone de excludere a zborurilor (no-fly zone). Poate că pentru unii no-fly zone înseamnă confruntare. Părerea mea este că trebuie să-l lăsăm pe Putin să decidă asta. Acum ucid din aer civili, da? Dacă este declarată no-fly zone, dacă piloții ruși vor să devină kamikaze, vom vedea. Dar sunt foarte curios câți ar muri ca să ducă la îndeplinire orbește ordinele lui Putin. Înțeleg că e dificil pentru NATO să ia o decizie, dar să stăm să ne gândim puțin. Eu cred că este alegerea corectă.

Apoi, pe lângă no-fly zone, mai poți face ceva – rachete sol-aer. De ce să nu îi înarmezi cu astfel de rachete, care pot doborî avioanele rusești? Cele mai mari pagube au fost făcute de rachetele lansate de pe navele de război, de ce ucrainenii nu au încă rachete care pot distruge rachetele lansate de pe navele de război? De ce nu au rachete cu rază lungă de acțiune cu care să lovească bazele rusești din Crimeea, care este teritoriu ucrainean? Așadar, e o listă lungă de lucruri pe care NATO le poate face pentru a ajuta Ucraina să scadă capacita­tea de luptă a Rusiei fără să implice trupe.

Dar, repet, înainte de a face ceva, trebuie să știi exact care este obiectivul tău strategic. Până acum, nu l-am auzit. Tot aud că Occidentul este unit. Sunteți siguri? Nu prea cred, este cumva Ungaria pe aceeași pagină cu Ger­mania, sunt balticele pe aceeași pagină cu Portugalia? Nu. Este foarte clar că există clivaje în NATO și încă nu putem vorbi de leadership adevărat al Statelor Unite ale Americii. Biden face o declarație, apoi Administrația o retractează, nu există o linie clară de genul „suntem împreună alături de Ucraina pentru a câștiga. Nu dăm un pas înapoi până când ultimul rus iese din Ucraina“. Nu o aud eu, nu o aud nici Putin și nici generalii lui, totul e ambiguu. E OK ambiguitatea în jurul planului pe care îl ai, cum se va implica NATO, de pildă, dar nu poți fi ambiguu când vine vorba de strategie. Strategia în­seamnă putere. În acest moment, NATO nu are o strate­gie, asta mă neliniștește.

„Negocierile sunt complet inutile“

– Cum vedeți o eventuală întâlnire față în față între Putin și Zelenski, pe care acesta din urmă o tot solicită?

– Să fim realiști și să evităm capcanele. Zelenski este președintele unei țări care încearcă să supraviețuiască. Zilnic este martorul crimelor soldaților ruși împotriva femeilor și copiilor ucraineni, trebuie să facă totul pentru a încerca să-și protejeze concetățenii. Știe că întâlnirea cu Putin nu se va întâmpla, pentru că nu au nimic să-și spună la acest moment.

Obiectivul lui Putin este să cucerească Ucraina, o tot spune, mai glisează și spune că doar anumite teritorii, dar de fapt el nu crede că Ucraina merită să fie un stat independent. O spune de ani la rând. Propaganda rusească o spune și ea în buclă – Ucraina este Rusia. Prin urmare, negocierile sunt complet inutile, de aceea nici delegațiile nu reu­șesc să ajungă la un compromis, pentru că Ucraina nu va accepta nicio­dată să cedeze teritorii și să devină va­salul Rusiei. Iar Putin doar asta cere, vrea ca Ucraina să devină un stat-satelit, iar acest lucru nu se va întâmpla.

„Putin s-a întors la logica lui de gangster“

– Cu alte cuvinte, nu vrea pace?

– Atenție, orice invadator va spune că vrea pace, dar în termenii lui. Să ne amintim de Carl von Clausewitz, care spunea că orice invadator este iubitor de pace. Problema e că, atunci când invadează o țară, localnicii se apără. Putin, când a intrat în Ucraina, a vorbit de eliberarea de neonazism, ceea ce este ridicol. De aceea, în primele patru zile, nici nu au fost uciși civili, era clar că acesta era ordinul, pentru că voiau să proiecteze această imagine de eliberatori. Acum, este cu totul altceva, Putin s-a întors la logica lui de gangster – pentru a cuceri o țară, trebuie să o distrugi. Asistăm la bombardarea deliberată a civililor. Este o tactică brutală pentru a-i determina să capituleze. Ce vrea să transmită ucrainenilor și nouă, tuturor – „da, pot omorî oameni, nu mă puteți opri să o fac“.

Este o mare problemă pentru toate democrațiile lumii – toți liderii brutali și autoritari ai lumii urmăresc atent și ce văd? Că lumea liberă nu este pregătită să-și apere valorile, iar cea mai importantă valoare este viața umană. Da, NATO nu este obligată să apere Ucraina. Dar dacă tot e așa panicată de o confruntare cu Rusia, cum are de gând să apere țările de la frontiera ei estică – dacă Putin se decide să atace Polonia, Lituania sau România, începând cu Republica Moldova?

Pentru mine este foarte clar: confruntarea are deja loc, chiar dacă nu militar, pentru că sancțiunile sunt un război economic. Încercăm să evităm inevitabilul și să câștigăm astfel războiul.

– Credeți că un conflict direct este inevitabil?

– Economic, suntem deja în război și, da, cel mai proba­bil, da. Deocamdată, ceea ce fac ucrainenii este extraordinar. Un lucru trebuie știut clar – nu vom avea pace cât Putin este la putere. Punct. Strategia trebuie con­struită cu acest gând. Chiar dacă nu vrem con­fruntare directă, trebuie să fim pregătiți pentru ea. Dis­perat, Putin s-ar putea să meargă mai departe, iar Occi­dentul cum va răspunde? Să spunem că folosește arme chimice în Ucraina. Ar trebui să se implice NATO? Dacă va lovi undeva aproape de frontiera cu Polonia, vor fi afec­tați în mod sigur și polonezii. Dar vor fi unii care vor spune, „uită-te pe hartă, nu a lovit în teritoriul NATO“.

NATO trebuie să facă o declarație fermă că, dacă o rachetă cu focos nuclear sau chimic este lansată, va primi răspuns imediat. Fiecare general, fiecare amiral rus trebuie să știe că va muri la cinci mi­nute după ce lansează acea rachetă. Dacă NATO nu face asta, riscurile cresc. Cred că fermitatea ne poate ajuta să reducem riscul ca Putin să folosească acest gen de arme. Orice slăbi­ciune îi dă curaj să meargă mai departe. Știm asta din istorie – slăbiciunea le-a dat curaj mereu dictatorilor, doar forța și hotărârea îi pot opri.

– Ne lipsesc liderii curajoși capabili să readucă pacea?

– Avem un lider curajos, Volodimir Zelenski. Trăim în vre­muri când mulți politicieni sunt niște clovni, iar un co­mediant a devenit erou. Este o sursă neașteptată de eroism, dar iată că Zelenski este acum liderul lumii libere. În cealaltă parte, vezi oameni care sunt doar simpli manageri, incapabili să ia decizii istorice, pentru că nu sunt pregătiți să le ia. Biden are instinctele corecte, dar e prea bătrân, iar administrația lui nu e dispusă să joace acest rol global crucial, nu este Administrația Tru­man, J.F. Kennedy sau Reagan. Este o administrație preocupată să rezolve problemele americane, este pa­ra­lizată de teama că Ucraina câștigă, Putin cade și… ce urmează?

Să ne uităm și la liderii europeni – Macron este de tot râsul, sunându-l întruna pe Putin, pe motiv că trebuie păstrate deschise canalele diplomatice. Nu, este exact ce-l încurajează pe Putin. A expirat timpul, ăsta e mesajul. Doar forța dă mesajul corect – dacă nu lui Putin, generalilor lui. Singurul lider la acest moment în Europa este Olaf Scholz. Nu este construit să fie lider, este un birocrat din Hamburg, dar știe că poporul său a vrut ca Germa­nia să schimbe foaia. Este de-a dreptul ironic că este așa, pentru că omul nu are pic de cha­rismă, nu se com­pară cu (Gerhard, n.r.) Schröder sau cu (Angela, n.r.) Merkel, dar iată că peste noapte aproape a reușit să schimbe politica germană și pe cea europeană, pentru că a ținut cont de voința poporului.

Vedem și latura cealaltă. Viktor Orbán, care trădează memoria victimelor maghiare ale Holocaustului, blo­când tranzitul armelor către Ucraina. De fapt, războiul ne arată adevăratele fețe – știam că mulți politicieni europeni sunt reprezentanți ai lui Putin în Europa, acum îi și putem identifica. Repet, vedem și lucruri sur­prin­zătoare – Germania, am spus, surprinzător, și Italia e mai OK decât Franța. Nu urmăresc îndeaproape poli­tica din România, dar guvernul adoptă o atitudine fermă față de Rusia, pentru că aveți o istorie tristă cu Rusia, nu trebuie să citiți cărți pentru a ști ce înseamnă un regim autoritar rusesc.

Drapelul Rusiei, fără roșu

– Cum vă afectează personal acest război?

– Viața mea personală a rămas aceeași. Locuiesc în New York, doar că acum aloc foarte mult timp prezen­ței în presa americană și europeană, ucraineană, care este prioritară pentru mine. Caut zilnic soluții cu colegii și cu prietenii mei să-i ajutăm pe ucraineni, fie că e vorba de sprijin politic, financiar, mediatic.

În același timp, mă gândesc la viitor. Vedeți în spatele meu drapelul ucrainean și pe cel rusesc, pe cel rusesc cum ar trebui să fie în viitor, fără roșu, arborat deja în orașele lumii de pacifiști și antiputiniști. Credem că vii­torul drapel al Rusiei nu mai trebuie să aibă niciun pic de roșu (any color of blood on it) pe el. De aceea, alături de ruși care gândesc ca mine, acum mă implic în direc­ția creării unei repre­zen­tări alternative a Rusiei în lume.

Este foarte important să spunem că Rusia nu este Putin. Sunt milioane de ruși în dias­poră și este important să ne unim și să arătăm că Rusia merită un loc în rândul țărilor civilizate. Nu știm ce se va întâmpla când re­­gi­mul lui Putin se va prăbuși – și am spus când, nu dacă. Vom face tot ce putem pentru a apăra numele țării noastre, care a fost groaznic pătat de Putin și ai săi. De aceea în­depărtarea ori­că­rei urme de sânge de pe steagul nostru este obligatorie.

„Ambasadorul“ șahului

Garry Kasparov revine la începutul lunii mai la Bucu­rești pentru a participa la ceremonia de deschidere a ediției 2022 a Grand Chess Tour (GCT).

  • CONCEPTUL. Circuitul inter­na­țional de șah Grand Chess Tour (GCT), fondat acum 14 ani de Garry Kasparov împreună cu mogulul american al șa­hului, miliardarul Rex Sinquefield, a fost gândit drept alternativa americană la turneele organizate de FIDE, orga­nizație dominată de Rusia. Cuprinde cinci etape desfă­șurate în orașe diferite din Europa și SUA.
  • ÎN ROMÂNIA. Din 2019, turneul este adus în România prin implicarea Fundației Superbet, de anul acesta organizatorul etapei de la București, Var­șovia și Zagreb. Este cel mai important eveniment șahistic organizat vreodată în România, aducând an de an la București cei mai buni zece șahiști ai lumii.

Interviu realizat de Mimi Noel și Ionuț Ancuțescu

Acest articol a apărut în numărul 137 al revistei NewMoney.

FOTO: Laszlo Raduly