Interviu cu Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal: Eu văd inflația din România depășind 7% la finele acestui an

România va avea, la sfârșitul lui 2021, cea mai ridicată inflație anuală din ulti­mii 13 ani. Acestea sunt așteptările pre­șe­dintelui Consiliului Fiscal, Daniel Dă­ianu (69 de ani). Economistul avertizează că marele risc este ca inflația ridicată să devină obiș­nuința, nu excepția, în urmă­torii ani.

NewMoney: Inflația ridicată pare a fi cea mai mare problemă din a doua parte a anu­lui. Care ar fi o prognoză actualizată, din punctul dumneavoastră de vedere, pentru finalul lui 2021?

Daniel Dăianu: Eu văd inflația din România, mă refer la IPC – indicele prețurilor de consum –, depășind 7% la finele acestui an. Surpriza nu este că inflația crește în acest an, dacă avem în vedere revenirea econo­mică în lume, explozia prețurilor la energie, per­tur­bările din lanțurile de aprovizionare. Însă magnitudinea puseului inflaționist este o preocupare majoră, mai ales dacă nivelurile înalte ar rămâne prezente pentru mai mult timp.

Persistența inflației mai înalte poate afecta așteptările inflaționiste și ceea ce numim inflația de bază, ce nu include pre­­țuri foarte volatile, cum sunt cele pentru alimente, și prețurile administrate. Este de remarcat că partea cea mai mare a inflației considerabil crescute derivă din puseul ge­ne­rat de prețurile la energie, adică de șocul apărut pe partea ofertei. Acest șoc nu poate fi contracarat de BNR (Banca Națională a României, n.r.), așa cum reclamă unele voci. A crește ratele de dobândă în mod brutal ar lovi în revenirea economică, cu daune mari.

Iarnă foarte grea

– Ținând cont că mare parte din inflație e cau­zată de creșterea excepțională a prețu­rilor energiei și combustibililor, ce poate face Guvernul? Există soluții să tempereze aceste creșteri?

– Poate tempera unele creșteri dacă va încerca să limiteze abuzurile de poziție domi­nantă pe piață, mai ales că piața energiei nu este una veritabil concurențială. Este și o piață cu un design defectuos, arhitectura acestei piețe în toată Uniunea Europeană are hibe mari. Impunerea unor limite pentru o perioadă scurtă de timp, așa cum fac deja unele țări precum Marea Britanie, Franța, Spania, reprezintă o cale.

Este ade­vă­rat că plafonarea nu trebuie să fie o re­gulă și că schimbările climatice, ce reclamă descurajarea emisiilor de carbon, implică o creștere a prețului relativ al energiei „mur­dare“, provenită din combustibili fosili. Pentru situația excepțională din această iarnă, cu Europa prinsă nepregătită de șocul ener­getic, măsurile excepționale au sens. Se poate încerca și descurajarea conduitei spe­culative a unor producători, aici pot interveni Consiliul Concurenței și ANRE (Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, n.r.).

În fine, contează ce fac autoritățile europene. Se vorbește despre constituirea unor rezerve strategice la nivelul UE, dar e greu să mai faci ceva pe ter­men imediat. O decuplare a prețului elec­tricității de cel al gazului natural e de exa­minat, nu de respins ab initio (de la început, n.r.), cum fac unele state din UE. Și nu îmi este clar dacă UE poate fi mai con­vin­­gă­toare acum în dialogul cu cei care livrează gaz natural și țiței pentru a detensiona si­tu­a­ția. Va fi o iarnă foarte dificilă.

– Guvernul a acceptat creșterea sa­lariului mi­nim pe eco­nomie de la 1 ianua­rie. Cum evi­tăm o spirală a inflației salarii-prețuri?

– Salariul minim are sens să crească, dacă vrem să atenuăm migrația, pentru a scoate eco­nomia subterană la suprafață, pentru transparență și chiar din punct de vedere etic. Există cercuri de afaceri care înțeleg că este nevoie de un salariu minim mai înalt. Argumentul că sunt prea mari contribuțiile sociale și de sănătate nu este convingător într-o analiză de ansamblu.

O spirală salarii-prețuri ar fi determinată de șocul prețurilor la energie, care ar lovi în puterea de cum­pă­rare a salariaților și în marjele de profit ale firmelor. Ca să se evite o spirală prețuri-salarii este nevoie de dialog între patronate și sindicate, pentru o distribuire cât de cât su­­portabilă, de ambele părți, a șocurilor care lovesc câștiguri ale capitalului și ale muncii. Așa cum se încearcă, de exemplu, în Germania.

– Potrivit Legii finanțelor publice, proiectul de buget ar fi trebuit să fie deja depus la Parlament până la 15 octombrie. E drept că acest termen nu a fost niciodată respectat. Guvernul în exercițiu, demis de Parlament, nici nu are dreptul să facă politici publice. Ne va în­curca asta cu ceva la începutul anului viitor?

– Da, dar nu este ceva fatal. Important este să reușim să avem un guvern care să aibă susținere parlamentară pentru a trece Legea bugetului. Un buget care să aloce re­surse pentru continuarea luptei cu pande­mia, să susțină economia în zonele nevralgice și care să înceapă corecția fiscală propriu-zisă în 2022.

Optimism rezervat

– Standard & Poor’s a menținut ratingul de țară al Româ­niei la stabil, iar Moody’s l-a îm­bunătățit de la negativ la stabil, în ciuda crizei sanitare și a crizei politice. E justificat acest optimism?

– În esență, evaluările arată că agențiile de rating mizează că actuala criză politică se va sfârși nu peste mult timp, că o corecție fis­cal-bugetară va fi vizibilă în 2022 și în anii ce vin, că România va beneficia și de re­surse europene considerabile ce pot favo­riza o creștere economică robustă.

– România așteaptă pentru următoarea peri­oadă și încasarea primelor tranșe din Planul Național de Redresare și Reziliență. Când se vor vedea primele rezultate ale celor 30 de miliarde de euro așteptate să intre în țară?

– Prefinanțarea ar trebui să intre până la finele acestui an. Cel mai mult vor conta pro­iectele concrete și reformele realizate în mod ferm, care să aducă resurse în țară și să ajute transformarea economiei româ­nești, „înverzirea“, digitalizarea, pregătirea pentru o lume altfel.

Dobândă cheie și mai mare

– BNR a ridicat recent dobânda-cheie la 1,75%. Care sunt perspectivele, pot urma și alte creșteri?

– Înăs­prirea va continua, fiindcă BNR nu poate să fie impasibilă când inflația crește iute și avem deficit bugetar mare, deficite externe supărătoare. Dar, repet, BNR nu poate să potolească singură cererea în exces, dacă nu se va face corecția fiscal-bugetară nece­sară. Și este de notat totodată că deficitul bugetar explică în largă măsură și deficitul extern, de cont curent.

FOTO: Vali Ivan