Informații de bază despre domenii

Fiecare server web este identificat printr-un cod numeric unic cunoscut sub numele de adresă IP. Această adresă permite browserelor să comunice cu anumite gazde pentru a accesa conținutul site-ului.

În general, utilizatorii de internet nu văd niciodată aceste secvențe de numere și nici nu trebuie să le vadă: adresele IP, precum 93.184.216.34 nu sunt ușor de reținut și pot fi predispuse la greșeli de scriere. Pentru conectarea la un site web, se utilizează o metodă alfanumerică pentru adresă, adică domeniul.

Ce este un domeniu?

Un domeniu este un nume unic și neambiguu la nivel mondial pentru o secțiune definită logic a internetului; un site web, de exemplu. Domeniile au următoarea formă:

www.example.com

Un domeniu este o parte esențială a unui localizator uniform de resurse (URL – Uniform Resource Locator) și indică unde poate fi găsită o resursă web într-un sistem de nume de domenii (DNS) structurat ierarhic. Serverul de nume este responsabil cu traducerea domeniului într-o adresă IP. Rezolvarea adreselor IP este încredințată apoi unor servere web specializate. Acest proces funcționează în mod similar cu un serviciu de asistență pentru căutare în registre: un utilizator scrie domeniul www.example.com în bara de căutare a browserului, după care este trimisă o interogare la serverul de nume corespunzător. La sosire, www.exemplu.com este preluat din baza de date și adresa IP depusă este transmisă browserului.

Structura domeniului

Un nume de domeniu complet este cunoscut drept un nume de domeniu complet calificat (FQDN). Un FQDN indică poziția exactă a unui anumit computer în cadrul ierarhiei arborelui sistemului de nume de domenii și este alcătuit din două părți: numele gazdei și numele domeniului. Următorul exemplu este FQDN-ul unui server de poștă fictiv:

mailserver.example.com.

„Mailserver” reprezintă numele gazdei, iar example.com indică domeniul în care poate fi găsit computerul specific. Pentru numele gazdei de server responsabile cu operarea site-urilor web, se folosește prefixul tipic „www”:

www.example.com

Rețineți că un nume de domeniu complet calificat este diferit de adresa de internet utilizată în mod obișnuit, deoarece acesta are la sfârșit un punct. Acest lucru se datorează structurii ierarhice a sistemului de nume de domenii și, ca rezultat, domeniile sunt organizate începând de la cel mai înalt nivel și terminând cu eticheta rădăcină.

De la dreapta la stânga, exemplul de structură de domeniu este următor: eticheta rădăcină, domeniul de nivel superior (TLD), domeniul de nivel secundar (SLD) și domeniul de nivelul al treilea. FQND pentru www.example.com. conține chiar 4 secțiuni. În principiu, domeniile pot conține alte subdomenii sub domeniul de nivelul al treilea.

Eticheta rădăcină

Primul nivel al sistemului de nume de domenii se numește etichetă rădăcină sau etichetă nulă. Eticheta rădăcină a unui FQDN este definită ca fiind goală și, în general, nu este vizibilă pentru utilizatorii online. Totuși, intrările de pe serverele de nume și înregistrările de resurse (resourcerecords) trebuie să existe ca FQDN-uri complete, urmate de un punct după domeniul de nivel superior:

www.example.com.

Domeniul de nivel superior (TLD)

Având în vedere că domeniul rădăcină este definit drept gol, domeniile de nivel superior reprezintă cel mai înalt nivel de rezoluție a numelui. TLD-urile sunt administrate de centre de informații de rețea (NIC). Sarcinile pe care trebuie să le îndeplinească un NIC includ operarea serverelor de nume și alocarea domeniilor de nivel secundar de sub TLD. IANA (Internet AssignedNumbersAuthority), un departament al organizației ICANN de administrare centrală a internetului, diferențiază două grupuri principale de domenii de nivel superior:

TLD-uri generice precum .com și .net și TLD-uri specifice țărilor, cum ar fi .ro sau .hu. Unele dintre TLD-urile generice sunt operate ca domenii de nivel superior sponsorizate de grupuri de interese speciale sau companii. Înregistrarea unui astfel de domeniu poate fi asociată cu cerințe sau condiții speciale. Deoarece domeniile de nivel superior apar ca ultima parte a unui domeniu, acestea sunt adesea denumite „terminații de domeniu”. În ceea ce privește domeniul „example”, terminația .com corespunde domeniului de nivel superior.

Domeniul de nivel secundar (SLD)

Un domeniu de nivel secundar este un nume ales liber sub un domeniu de nivel superior. Un exemplu este cuvântul ”example” în adresa com. Alocarea SLD-uri-lor se face întotdeauna în tandem cu TLD-ul superior. În mod normal, pentru alocarea numelui în scopuri comerciale este responsabil un registru din sectorului privat acreditat de NIC.

Domeniul de nivelul al treilea

Domeniile de la al treilea nivel sunt cunoscute, desigur, drept domenii de nivelul al treilea. Într-un FQDN, acestea sunt plasate în fața domeniului de nivel secundar. Prin includerea unui domeniu de nivelul al treilea, puteți defini o sub adresă care separă secțiuni diferite. Proprietarii de domenii au posibilitatea de a furniza alte pagini de destinație, servicii sau servere. Denumirile comune pentru domeniile de nivelul al treilea sunt www pentru servicii web, m pentru servicii mobile, mail, imap sau pop3 pentru servere de poștă electronică, precum și diverse coduri de țară pentru servicii specifice unei limbi. Un exemplu clar este enciclopedia online Wikipedia. Site-ul poate fi oferit în diferite limbi datorită domeniului de nivelul al treilea:

Pagina de pornire în limba română poate fi accesată atunci când este utilizat domeniul de nivelul al treilea „en”. Utilizând „hu” veți fi direcționat către pagina principală în limba maghiară. Un domeniu de nivelul al treilea oferă, de asemenea, companiilor ocazia de a arăta că au sucursale în locații diferite și doresc să ofere un serviciu sau un produs orientat regional pe un site web separat sub același domeniu de nivel secundar (de exemplu, numele companiei).

Domeniile de nivelul al treilea sunt adesea denumite „subdomenii”. Totuși, acest termen nu se limitează doar la domeniile de nivelul al treilea.

Ce este un subdomeniu?

Un subdomeniu este un domeniu localizat sub un alt domeniu în ierarhia DNS, deci fiecare domeniu sub un TLD este un subdomeniu. În timp ce SLD-ul din structura domeniului reprezintă un subdomeniu al unui TLD, domeniul de nivelul al treilea al unui SLD preia rolul de subdomeniu. Un avantaj al subdomeniilor este că acestea pot fi utilizate pentru a clasifica un domeniu într-un mod logic. După cum s-a arătat în exemplul Wikipedia, domeniul de nivelul al treilea are o semnificație specială. Sunt posibile și subdomenii sub nivelul al treilea.