Încălzirea globală schimbă industria vinului. În 2050 unele dintre cele mai bune vinuri vor veni din zone considerate acum reci

Ca urmare a încălzirii globale, harta mondială a vinurilor se modifică. Până în 2050, unele dintre cele mai bune vi­nuri din lume vor veni din locuri considerate până acum prea reci.

Acest articol a apărut în numărul 78 (18 noiembrie  – 1 decembrie 2019) al revistei NewMoney

Când luăm o sticlă de vin de pe raft, avem deja o idee despre cum miroase și ce gust are respectivul vin. Ca gust, există șampanii mai bogate ca aromă și textură și mai echilibrate decât altele, dar toate au ca numitor co­mun strălucirea, gustul mineral, unele chiar de pământ, aciditatea care con­fe­ră pros­pețime și care trezește papi­lele.

În 2019, strugurii au fost foarte copți, dar dat fiind că au fost echilibrați de o aciditate foarte ridicată, stilul cla­sic a dominat anul acesta. Numai că re­colta de struguri nu va fi mereu așa. Creșterea temperaturilor din cauza încălzirii glo­bale scade aciditatea și ri­di­că nivelul de zahăr din struguri, ceea ce mărește con­centrația de alcool în timpul procesului de fermentare. Căldura in­fluen­țează și anumiți com­puși din struguri responsa­bili cu bu­chetul și aroma.

Gaia Gaja, a cărei fa­mi­lie deține o cra­mă cu același nume în regiunea Pie­mont din Italia, indică schimbările cele mai evidente la nivelul gustului vinului de anul acesta. „Vinurile devin tot mai cor­po­lente (mai dense, n.r.), mai alcooli­zate, mai coapte ca buchet.“ Teama ei este că notele subtile, aromele evanescente și delicate care contribuie la succesul unui vin sunt în pericol.

De pildă, încălzirea vremii schimbă buchetul vinului roșu dinspre notele de fructe roșii, precum zmeura sau cireșele, spre cele de pădure, precum murele. La fel, in­fluențează aromele și stră­lucirea răcori­toare care conferă vinu­rilor energie.

Vom avea vinuri din ce în ce mai tari

În Valea Ronului, verile foarte căldu­roase urcă deja gra­dul de alcoolizare al vinurilor spre 16%, o con­centrație pe care o întâlnim, de exemplu, la un sherry. Une­le podgorii, pre­cum Charbonniere, intenționează să amestece în vinurile roșii cantități mici de soiuri albe – bourboulenc și clairette –, pen­tru a le conferi ce­lor roșii mai multă pros­pe­țime atunci când sunt deschise și turnate în pahar.

Tot din cauza încălzirii, strugurii se coc mult mai repede. În multe regiuni, recolta lor ajunge să se facă și cu două săp­tămâni mai devreme ca odinioară. „Scur­tând ci­clul de coacere, există riscul ca ma­tu­ri­za­rea zahărului și a aromelor să nu se sincro­nizeze, astfel încât buchetul să nu-și atingă întregul potențial“, explică Kimberly Nicho­las, conferențiar la Lund University Centre for Sustainability Stu­dies din Suedia. „Va fi tot mai greu de obținut acel punct ideal în care nivelul de zahăr, acidul, culoarea, ta­ni­nul și buche­tul sunt în perfectă armo­nie“, mai spune aceasta.

Partea plină a paharului

Există și o parte bună. Încălzirea globală a făcut ca locurile mai reci, precum Burgundia, să poată produce vinuri excepționale, spune Philippe Drouhin, de la Casa Joseph Drou­hin. „Chiar dacă profilul buchetului se va modifica în vii­tor, nu în­seam­nă că vinurile nu vor mai fi la fel de bune“, ține să spună tot el. Și totuși, pe mă­sură ce temperaturile urcă, Burgundia va cam trebui să spu­nă adio pinot-urilor sale elegante și mă­tă­­soase.

Vor supraviețui în alte regiuni, pre­cum coasta de vest a So­nomei, bătută de vânturile reci ale Pacificului. Climatologul Gregory Jones, profesor la Linfield College din Oregon, spune că temperatura ideală din perioada de coacere a strugu­relui pentru un pinot foarte bun este între 14 și 16 grade Celsius.

Unele schimbări la nivel de gust sunt în mod clar spre bine. Să luăm exemplul so­iu­rilor nemțești de pinot noir, considerate cândva anemice. În majoritatea regiunilor Germaniei era prea frig pentru ca acest soi de struguri să se coacă așa cum trebuie. Acum, vinurile obținute sunt tot mai căr­noase, seducătoare și savuroase.

Har­ta mondială a vinurilor se modifică, iar soiuri cunoscute, plantate în regiuni și în locuri surprinzătoare, oferă diferențe de gust tot mai neobișnuite. Se întâmplă deja în sudul Angliei, cu soiurile albe. Până în 2050, regiuni viticole din Idaho, Norvegia sau Suedia vor da unele dintre cele mai extraordinare vinuri din lume. Între timp, regiuni viticole consacrate pre­cum Bordeaux, Valea Napa (California) și altele caută soiuri din sudul Europei care tole­rează mai bine seceta și păs­trează totuși un nivel ridicat de aciditate. Unele domenii de top, precum Pomerol’s Château Lafleur, renunță la merlot-ul timpuriu, deoarece acest soi de struguri produce vinuri prea alcoolizate.

Schimbări legislative

Vara aceasta, Bordeaux a început să relaxeze regulile privind originea controlată care per­mit doar soiurilor roșii și albe să fie plantate. Mai mulți viticultori au votat pentru a permite plantarea a șapte noi soiuri, printre ele marselan, touriga nacional sau petit man­seng, toate având gusturi total diferi­te. Deocamdată, vor fi folosite doar în vinu­rile de bază din regiunea Bordeaux, nu și de domeniile de top. Autori­zarea fi­nală este așteptată pentru anul viitor.

În Spania, Miguel Torres, un enolog care reînvie soiuri aflate pe cale de dis­pa­riție, dar rezistente într-o climă fierbinte și sece­toasă, a identificat cinci soiuri care oferă un buchet excepțional, cum ar fi forcada, un soi alb cu note persistente de lămâie, ierburi și minerale.

Enologul Dan Petroski, producător la Larkmead, în Calistoga (California), a plantat o parcelă de aproape un hectar și ju­mă­tate cu zinfandel, tempranillo și alte câteva soiuri, pentru ca în viitor să le amestece cu cabernet, pentru a adăuga culoare și densitate și pentru a păstra astfel stilul solar al vi­nu­rilor din Valea Napa. „În cazul vinului, e bine să gândești cu 20 de ani înainte“, spune el.

Multe regiuni au avut o recoltă pro­mi­țătoare în 2019. Așa că schim­bările vor fi subtile sau, în formularea cu care punc­tează Petroski, „declinul cabernet-ului din Napa este încă foarte departe“.

Resetare

În căutarea celor mai bune locuri, producătorii merg mai spre nord în emisfera nordică și mai spre sud în cea sudică sau la altitudini mai mari.

• Schimbări. Pentru cele mai cunoscute soiuri de strugure din lume, printre care pinot noir, chardonnay, nebbiolo și riesling, schim­bă­rile climatice permit combinarea maturității fenolice (coaja este fină, colorată și aromată) cu producții mai mici. Ca urmare a fenome­nului de încălzire globală, regiuni care erau cândva considerate prea reci arată acum că pot produce vinuri bune.
• Bule englezești. Anglia este exemplul perfect. Cu trei decenii în urmă, nimeni nu auzise de vin spumant în Anglia. Pe măsură ce clima s-a încălzit, s-a dezvoltat tot mai puternic o adevărată industrie a vinurilor spu­mante, de renume internațional deja,provenite din podgorii de pe coasta sudică. Astfel, companii care produc șampanii de renume (precum Taittinger sau Vranken-Pommery Monopole) au investit în podgorii din Anglia, pariind pe producțiile obținute aici.
• Mai sus. Vița-de-vie este plantată acum la altitudini considerate odinioară inospitaliere pentru a face vin. Cu cât clima se încălzește, cu atât podgoriile ajung mai sus. Miguel Torres, managerul general al producătorului Familia Torres, din provincia spaniolă Catalonia, a plantat viță-de-vie la altitudini de 900-1.200 de metri, la poalele Pirineilor, scrie The New York Times. „Acum 25 de ani ar fi fost imposibil“, a spus Miguel Torres.