În ciuda sancțiunilor, există breșe care le permit comercianților de pietre prețioase să vândă nestingheriți diamante rusești chiar în SUA, cu condiția să fie prelucrate în țări terțe

În ciuda sancțiunilor, există breșe care le permit comercianților de pietre prețioase să vândă nestingheriți diamante rusești chiar în SUA, cu condiția să fie prelucrate în țări terțe. Israel, India și Emiratele Arabe Unite sunt implicate direct în lanțul care finanțează mașina de luptă a Rusiei în Ucraina.

După cum remarca recent pe Twitter fostul campion mondial la șah Garry Kasparov, președintele Rusiei, Vladimir Putin, nu a separat niciodată afa­ce­rile de politică. La fel ca în ca­zul Chinei, ambele se reduc la un singur lucru – puterea. În Europa, Ger­ma­nia a fost cea care a dat tonul (fals) că ar pu­tea fi separate.

La final de martie, președintele Ucrainei, Volo­di­mir Zelenski, se adresa parlamentului belgian. Date fiind interesele în industria de diamante, Uniunea Europeană nu a impus restricții importului de diamante din Rusia. „Ne luptăm cu tirania care vrea să dis­­trugă Europa și să sacrifice libertatea, dar sunt indivizi pentru care diamantele brute vândute ade­sea în Anvers sunt mai importante“, a atras atenția Ze­lenski în videoconferința cu pricina.

SUA și Marea Britanie au blocat importul de diamante din Rusia, dar Uniunea Europeană încă anali­zează. În Israel, care în vremuri normale importă cam 10% din exporturile Rusiei de diamante brute, nici nu a fost deschisă discuția privind o posibilă sanc­ționare a acestor importuri.

În practică, cel puțin până la jumătatea lunii martie, câțiva dealeri israelieni de pietre prețioase au con­ti­nuat să importe diamante brute de la Alrosa, companie con­­trolată de guvernul rus. Din acel moment, au început să se lovească de piedici, în special din partea băncilor, care ezită să facă transfe­ruri către Rusia. Însă legislația nu îi împiedică deloc să continue co­mer­țul cu Rusia, injectând astfel indi­rect bani în ma­șina de război a Kremlinului, comen­tează publi­cația israeliană Haaretz.

Și cei de la Al Jazeera au dedicat mai multe articole anomaliei, remarcând de data aceasta cazul In­diei. Nouă din zece diamante ale lumii trec prin India, mai exact prin Surat, pe coasta Mării Arabiei, locul unde sunt tăiate și prelucrate. India, cel mai mare exportator de diamante al lumii, are așadar un cuvânt decisiv de spus în contextul sancțiunilor occidentale impuse prețioaselor pietre extrase de Alrosa. New Delhi ar avea foarte mult de pierdut ca ve­nituri și locuri de muncă dacă India aplică planul de pedepsire a Moscovei.

Rusia produce o treime din toate diamantele brute ale lumii, iar Statele Unite, care acoperă cam jumătate din cerere, au impus din martie sanc­țiuni asupra importului pietrelor care provin din Ru­sia. În aprilie, autoritățile americane au introdus sanc­țiuni suplimentare pentru Alrosa, menite să blocheze efectiv orice tranzacție finan­ciară între compania rusească și entități americane. La fel, branduri de bijuterii de lux precum Signet sau Tiffany and Co au interzis fo­losirea diamantelor rusești în produsele lor. Numai că legislația care se­tează sanc­țiunile include o breșă, o clauză ce per­mite importul de bunuri care sunt „sub­stanțial tran­sformate“ într-o țară terță, remarcă Al Jazeera.

Iar industria diamantelor nu este o excepție. Isra­e­lul, de pildă, nu a impus nicio sancțiune președin­telui Putin, afacerilor care îi susțin regimul sau oligarhilor din orbita acestuia, notează Haaretz. Când vine vorba de diamante, neutralitatea Israelului are însă o în­sem­nătate unică, afectând eficacitatea sancțiu­nilor americane. Breșa din legislația Statelor Unite i-ar pu­tea transforma pe dealerii israelieni într-un canal de evitare a sancțiunilor și o cale sigură de a duce legal diamante de producție ru­sească direct în SUA.

Diamantele și elita de la Kremlin

Alrosa de­ține monopolul exporturilor de diamante din Rusia, fiind și cel mai mare furnizor global de diamante brute. Potrivit cifrelor Rezervei Federale a Sta­telor Unite, la momentul primelor sancțiuni (impuse în februarie), Alrosa reprezenta 90% din exporturile de diamante ale Rusiei și 28% din piața globală de diamante brute, citează Haaretz. Concu­rentul global al acesteia este De Beers, cu o cotă de 23% din piața mon­dială.

Cum e cazul tuturor companiilor rusești care ex­portă mărfuri-cheie din Rusia, Alrosa este contro­lată de Kremlin. Cam o treime din acțiuni sunt deți­nute de guvern, iar o altă treime, de Republica Ia­cuția, din estul rusesc îndepărtat și înghețat, dar foarte bogat în diamante. Restul acțiunilor sunt deți­nute de angajați și ac­țio­­nari privați și sunt lis­tate pe piața de capital ru­sească.

Mâna de fier în companie din 2017 încoace este CEO-ul Serghei Sergheevici Ivanov, numit în fruntea com­paniei pe când avea 37 de ani. Ivanov este fiul lui Serghei Borisovici Ivanov, un confident al lui Putin – este consilier special al președintelui pe chestiuni de mediu și transport și este și membru al Con­siliului de Securitate al Rusiei. În trecut, Serghei Borisovici Ivanov a fost mi­nistru al apărării și vice­premier, după ce a lucrat din 1975 până în 2000 pentru KGB, unde a dobândit gradul de general-colonel.

Cei doi Ivanovi se află pe lista neagră a SUA din fe­bruarie, alături de Alrosa. Serghei Sergheevici Ivanov este unul dintre cei cinci oligarhi vizați de prima rundă de sanc­­țiuni impuse de SUA. Alrosa este, de fapt, compania de casă a Kremlinului, sume uriașe ajung în cuferele Rusiei sub formă de dividende și taxe an de an, scrie și Euractiv.

Vânzările companiei s-au ridicat la circa 4,2 miliarde de dolari anul trecut (4 miliarde din vânzarea de diamante brute, restul – din cele prelucrate), po­tri­vit cifrelor companiei, citate de Haaretz.

Ca și De Beers, Alrosa nu vinde în retail și nici pe bur­sele globale de diamante, ci printr-o listă limitată de câteva zeci de clienți constanți, „sightholderi“ – cei care au dreptul să vadă (nu negociază niciodată prețul, cantitatea sau calitatea) –, cum sunt numiți în industria de profil. Acestora li se garantează livra­rea unei cantități anuale de diamante brute în va­loa­re de zeci de milioane de dolari, uneori mai mult. Pot prelucra diamantele sau le pot vinde tot brute mai departe.

Cei cinci

În ajunul impunerii primului set de sanc­țiuni împotriva companiei Alrosa, site-ul acesteia a făcut o listă cu 51 de astfel de clienți speciali, membri ai așa-numitei Alianțe Alrosa. Altfel spus, cei 51 de sightholderi pentru perioada 2022-2024.

Lista a fost scoasă de pe site după impunerea sanc­­țiunilor, dar poate fi ușor reconstituită. Printre cei 51 se află și cinci sightholderi israelieni – Dalumi Diamonds (controlată de Meir Dalumi și de Rafi Yeru­shalmi); Sahar Atid, controlată de Yair Sahar, care a fost și președintele bursei de valori din Israel între 2011 și 2013; Leo Schachter Diamonds, una dintre cele mai mari companii din Israel, deținută de antrepreno­rul Elliot Tannenbaum; Niru Diamonds, deți­nută de Ranjeet Barmecha, un comerciant in­dian stabilit în Israel acum câ­teva decenii și un jucător im­portant pe bursa de diamante; Y. Dvash Diamonds, care închide lista, este de­ți­nută de Yoram Dvash, fost președinte al bursei la final de 2020 (a primit statut de sightholder al com­paniei Alrosa după ce s-a văzut chiar cu CEO-ul acesteia).

Potrivit biroului na­țional de sta­tistică din Israel, va­loarea importurilor de diamante din Rusia a ajuns în 2021 la 413 milioane de dolari și a avut o pon­dere de 60% în volumul total al importurilor Isra­e­lului din Rusia (iar exporturile Alrosa către Israel au o pondere de 10% în exporturile globale ale companiei rusești). Cea mai mare parte a celor 413 mili­oane de dolari se împart între cei cinci sightholderi.

Pare mult, dacă ne gândim la dimensiunile economiei israeliene și ale țării, dar în realitate cifra dove­dește declinul continuu al bursei de diamante din Ramat Gan, cândva epicentrul pieței globale de diamante brute și prelucrate, statut pierdut în favoarea Indiei, devenită hubul prelucrării pietrelor prețioase. Un alt rival în continuă ascensiune – Emiratele Arabe Unite (EAU).

Lobbyul diamantelor

Cea mai importantă des­tinație europeană pentru exportul de diamante ru­sești este Anvers. Aici, belgieni de etnie evreiască joacă un rol important, iar unele companii operează pe ambele burse – cea de la Anvers și cea de la Ramat Gan –, cum este cazul firmei Taché Diamonds, un alt sightholder al Alrosa.

În ultimele săptămâni, mass-media a publicat ra­poarte privind activitatea de lobby a comercianților de diamante din Anvers în încercarea de a împiedica includerea diamantelor brute pe lista de sancțiuni a Uniunii Europene. Până acum, eforturile lor par să fi dat roade. Cum am spus, UE, spre deosebire de SUA și de Marea Britanie, încă nu a pus Alrosa pe lista de sancțiuni.

Avocatul și activistul pentru drepturile omului Eitay Mack a depus un memoriu la final de martie la Ministerul Economiei din Israel în care a cerut revocarea licenței comer­cianților israelieni de dia­­mante care continuă să facă business cu Rusia. Autoritatea de reglementare a pieței de profil din cadrul mi­nis­te­rului se supune po­liticii externe a Israelului și, cum acesta nu a aderat la sancțiunile Occidentului împotriva Krem­­li­nu­lui, nu are mijloace le­gale să împie­dice co­mer­țul cu Rusia.

De altfel, o sursă fami­liară cu cifrele industriei spune că, de la începutul războiului din Ucraina, vo­lumele de diamante brute au intrat în Israel fără nicio piedică. După aproape o lună de răz­boi, SUA au extins sanc­țiunile, iar băncile, companiile de transport și cele de asigurări care cola­borează cu industria au îngreunat și situația sightholderilor de pe lista Alrosa. Efectul a fost înce­ta­rea importurilor, dar ar putea fi doar ceva temporar, atrage atenția Haaretz.

Dacă însă războiul se prelungește, Alrosa va deveni o sursă importantă de oxigen pentru Moscova. Iar industria israeliană va contribui și ea la acest sprijin, dat fiind că breșa legislativă americană (prelucrarea într-o țară terță) permite diamantelor de la Alrosa să ajungă pe piața americană după ce au trecut prin Israel și sunt exportate ca produs israelian.

Sistemul bancar israelian nu se supune regimului de sancțiuni occidentale impuse Rusiei. Se supune unor reglementări mult mai stricte, iar scandalurile de spălare de bani care au implicat bănci precum Hapoalim, Leumi și Discount i-au costat pe acționari amenzi de miliarde de șekeli (1 euro = 3,5 șekeli). Un comerciant important pe axa israeliano-rusă spune că băncile israeliene nu se vor atinge de nicio plată către Rusia acum, chiar dacă ar fi legal. Este po­litica lor de management al riscului, a explicat el.

„Business as usual“

În comerțul Alrosa cu India și Dubai, piețe mult mai mari pentru compania rusă, afacerile continuă ca până acum. Ba chiar este foarte posibil ca sightholderii israelieni să-și mute activitatea în India. „Prelucrarea în India este și mai ieftină de­cât în Israel și există un flux conti­nuu fără re­stric­ții. Cineva ca Elliot Tannenbaum nu are nicio pro­blemă să primească marfa în India și de acolo să o tri­­mită în SUA“, spune o sursă apro­piată industriei. Avocatul lui Tannenbaum, Amir Altshuler, a ținut să precizeze că acesta a încetat să mai facă afaceri cu Al­rosa sau cu altă companie ru­sească după inva­darea Ucrainei.

Mulți însă nu cred că schimburile comerciale cu Rusia s-au oprit ori s-au diminuat semnificativ din motive de dificultăți privind plățile. „Nu sunt fraieri, au găsit sigur deja modalități prin care să plătească, dacă nu din Israel, dintr-un cont în Dubai, dacă nu acum, prin garanții de plată ulterioară, când sanc­țiu­nile vor fi ridicate. Ideea este că nu văd că marfa ru­sească ar lipsi de pe piață“, mai comentează sursa.

Industria de diamante nu a avut niciodată o ima­gine prea bună, asta și din cauza așa-numitelor dia­mante „pătate de sânge”, extrase din mine aflate în țări răvășite de foamete, corupție și conflicte sân­geroase (vezi Angola, la finalul secolului XX). Schema Procesului de Certificare Kimberley din 2003 a încercat să atenueze fenomenul, având drept scop înre­gistrarea și documentarea istoricului diamantelor brute. Astfel, se încearcă stoparea finan­țării milițiilor bru­tale, a exploatării minorilor și a altor ilegalități prin diamante obținute din mine care nu funcțio­nează cu licență legală.

Breșa prevederilor Kimberley este că definește drept diamante de conflict doar acea marfă care finan­țează organizații militare neguvernamentale. Prin urmare, indiferent de ce atrocități comite armata rusă în Ucraina, diaman­tele Alrosa nu vor fi în­cadrate ca diamante de con­flict („pătate de sânge“), explică Edahn Golan, unul dintre analiștii consacrați ai industriei de profil.

Tot ce poate face Procesul Kimberley este să ajute la identificarea diamantelor ca provenind din Rusia. În ultimele săptămâni, mai mulți producători impor­tanți de bijuterii – precum Tiffany, Pandora sau Car­tier – s-au angajat să nu mai cumpere diamante extrase din minele Alrosa. Anunțul va fi însă greu de pus în practică. Din momentul în care diamantele sunt prelucrate, sunt exportate fără certifi­carea Kimberley. Prin urmare, producătorii de biju­terii nu au acces la certificare înainte de achiziție. Iar la achi­ziție nu știu de unde anume a fost extras diamantul brut.

Un comerciant de diamante care deține mai multe mine în Africa susține că marii producători de bijuterii se mulțumesc cu o declarație a comer­cianților care le vând marfa. „Să nu ne amăgim. Aceste decla­rații făcute de marii producători de bijuterii sunt doar PR. Nicio companie de bijuterii nu știe exact de unde a fost extras diamantul. Pot spune că este din Botswana, deși e din Rusia. Iar ei trebuie să mă creadă pe cuvânt“, dezvăluie comerciantul, citat de ziarul israelian Haaretz.

Mai mult, cei de la Tiffany sunt și clienți direcți ai Alrosa (printr-o subsidiară) și figurează pe lista ofi­cială de clienți ai companiei ruse, remarcă și Nurit Rothman, fost director al Asociației Producătorilor de Diamante. „Declarațiile celor de la Tiffany trebuie citite ca fiind o amânare a comerțului cu rușii, nu ca o închidere a relației. Cuvintele sunt alese cu grijă pentru a nu-și periclita relația cu un furnizor major. Nu au niciun interes să piardă contractul. În câteva săptămâni, mă aștept să revină la business as usual“, adaugă Rothman.

India poate fi cheia

Spre deosebire de teme­rile industriei, deciziile Statelor Unite și ale Marii Britanii împotriva Alrosa nu au dus la o creștere a prețurilor dia­mantelor. Dimpotrivă, cotațiile celor prelucrate au scăzut ușor. Unii spun că motivul ține mai de­grabă de COVID-19 decât de războiul din Ucraina, în parte pentru că au fost amânate multe nunți de la în­ceputul pandemiei. Este posibil însă ca și sancțiu­nile impuse să afecteze afacerile cu dia­mante, deși e greu de estimat în ce măsură.

„Dacă India ar impune sancțiuni similare celor impuse de SUA, abia atunci ar avea impact asupra cere­rii de diamante. Dacă India ar interzice importul de dia­mante de origine rusească, lanțul de apro­vizio­nare chiar ar fi afectat“, spune analistul Paul Zimnisky, citat de Al Jazeera.

În ciuda optimismului lui Nanubhai Vekariya, pre­șe­dintele Surat Diamond Association, care nu crede că sancțiunile occidentale îi vor afecta afacerile, nu înseamnă că acestea vor fi chiar ineficiente, cred ex­perții. Sancțiunile nu afectează doar piața de diamante, ci amenință și lanțul de plăți. Chiar dacă New Delhi nu a condamnat oficial invadarea Ucrai­nei, cele mai multe bănci indiene au încetat să mai facă tran­zacții cu cele rusești.

Dacă însă India nu schimbă nimic, Rusia poate vinde din stocurile de diamante pentru a genera în continuare bani publici și valută, sectorul fiind printre puținele rămase neafectate de sancțiuni, re­marcă și Euractiv. Doar sancțiunile Statelor Unite nu pot face mare lucru, dată fiind natura fragmentată și com­plexă a lanțului global al pieței de profil.

Comoară și armă

Rusia exportă o treime din producția globală de diamante.

• BREȘE. Patru pachete de sancțiuni au fost impuse de Occident Rusiei de la inva­darea Ucrainei. Sancțiunile acoperă sectoare diverse și au afectat vânzarea de produse de lux – precum caviarul, băuturile alcoolice, țigările, diamantele din Rusia. Dar când e vorba de diamante, sancțiunile afectează doar exportul lor din UE spre Rusia, nu și importurile masive din Rusia ale UE.
• EXPLOATĂRI. Minele rusești – majoritatea situate pe teritoriul Iakuției – aparțin în majoritate companiei Alrosa (în număr de 27) și asi­gură cam 90% din producția de diamante a Rusiei. Alrosa deține și 41% din mina Catoca din Angola, a patra ca mărime din lume, dar este implicată și în exploatări din Zimbabwe și din Republica Democrată Congo.

Acest articol a apărut în numărul 139 al revistei NewMoney.

FOTO: Getty