În ce țară preferă să-și pregătească terenul de „joacă” spionii ruși cu identități false

America Latină rămâne terenul preferat de joacă pentru informatori ruși și locul propice din care tot apar noi spioni.

În ultimele 18 luni, indivizi suspectați a fi spioni ruși au fost devoalați în mai multe lo­curi din Europa, Olanda și Norvegia până în Suedia și Slovenia. Mulți dintre ei au ceva în comun – America de Sud. Așa cum se întâmpla și în perioada Războiului Rece, America Latină rămâne o bună tram­bulină pentru spionii ruși, care ajung să spioneze în Statele Unite și în Europa, re­marcă un articol din publicația britanică The Economist.

Un exemplu este Victor Muller Ferreira, un brazilian care a ajuns la Haga în aprilie 2022 pentru un stagiu la Curtea Penală In­ter­națională. A fost expulzat imediat, după ce identitatea sa reală a fost expusă – Serghei Vladimirovici Cerkasov, un ofițer de in­formații al GRU, serviciul de informații militare al Rusiei.

Tot anul trecut au fost devoalați și alți spioni ruși. Norvegia l-a arestat pe José Assis Giammaria, un brazilian care absolvise o uni­versitate canadiană în octombrie. Era vorba, de fapt, despre Mihail Mikușin, la fel, ofițer GRU. În decem­brie, Slovenia a arestat un cuplu argenti­nian, Maria Mayer și Ludwig Gisch, în rea­litate membri ai SVR, agenția de spionaj extern a Rusiei. În ianuarie, Gerhard Daniel Campos Wittich, un cetățean austriaco-bra­zilian care locuia în Rio de Janeiro, a dis­părut. Era, de fapt, Șmi­rev și era căsă­torit în secret cu Irina Șmirev, un alt ofițer GRU, care se prezenta drept Maria Tsalla, o mexicancă stabilită în Atena.

Refugiile

De decenii, pentru ofițerii sub acoperire ruși, America (de Sud și de Nord) a fost locul propice pentru a-și construi o identitate falsă. Între 1953 și 1961, Konon Mo­lodi a avut o carieră de succes în spionaj în Marea Britanie, sub numele fals de Gordon Lonsdale, aparent un om de afa­ceri ca­nadian. Când în 2010 Statele Unite au iden­tificat peste zece agenți ilegali, unul pre­tindea că este un peruan născut în Uruguay, iar alți patru pretindeau că sunt canadieni.

„Ani la rând, Canada era locul unde mergeai pentru a obține un pașaport“, spune Kevin Riehle, de la Universitatea Brunel din Londra, care și-a petrecut cea mai mare parte a carierei sale ca analist de con­tra­in­formații în cadrul FBI. Pașaportul ca­nadian nu era doar ușor de obținut, ci per­mitea și călătorii facile către Statele Unite și Europa. Mai mult, Canada nu avea nici registru centralizat al cetățenilor, ex­plică Ste­pha­nie Carvin, de la Universitatea Carle­ton, din Ottawa, ceea ce făcea ușor de pre­luat de pildă identitatea bebelușilor ca­na­dieni care decedau.

Ulterior însă, Canada a luat măsuri pentru a-și spori securitatea pașapoartelor – a devenit mai dificil să obții identități false, astfel că Rusia a fost cumva împinsă spre sud, explică Riehle. Acesta este probabil motivul pentru care „vedem atât de mulți spioni din America Latină acum“.

În plus, nivelul mai ridicat de corupție din America Latină îi crește atractivitatea din acest punct de vedere. Spre exemplu, Cerkasov se lăuda că a mituit un funcționar brazilian cu un colier de 400 de dolari pentru a obține cetățenia, un certificat de naș­tere și un permis de conducere – fără a fur­niza niciun document de identificare.

America Latină este, de asemenea, atrac­tivă pentru spionii găzduiți chiar de sediile ambasadelor ruse – numite „rezidentura“ (rezidență) în jargonul spionajului. Toată zona este plină de cetățeni și oficiali ameri­cani despre care rușii vor să știe ce fac. „Există acolo o gamă bogată de ținte“, spune Duyane Norman, fost șef al operațiunilor CIA în America Latină.

Anul trecut, generalul Glen VanHerck, șe­ful Comandamentului Nord-American al Statelor Unite, ținea să remarce că Mexicul are mai mulți spioni GRU decât orice altă țară străină. De altfel, potrivit unui articol publicat în iulie de The Wall Street Journal, Nikolai Patrușev, secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei și unul dintre cei mai apropiați confidenți ai lui Vladimir Putin, este și cel care conduce rețeaua de spionaj globală care caută să submineze oriunde interesele Statelor Unite. Iar Mexicul este o țintă deosebit de valoroasă, remarcă și The Wall Street Journal.

Breșele

De asemenea, zona mai are un avantaj – ofițerii de informații ruși pot opera într-un mediu mai puțin vigilent decât Europa sau Statele Unite. Cu 10-20 de ani în urmă, spune Norman, acest lucru se datora în mare măsură faptului că serviciile locale de informații, cu câteva excepții, erau prost echipate și lipsite de sofisticare. Astăzi, tehnologia le-a făcut mai capabile – chiar și serviciile mai mici și mai sărace, spune același Norman, pot utiliza instrumente ieftine sau disponibile public pentru a efectua „operațiuni de contrainfor­mații destul de sofisticate“.

Problema este alta – s-ar putea să nu le folosească, de fapt, pentru a-i depista pe spionii ruși. Multe dintre serviciile din Ame­rica Latină au rămas într-o atitudine de neglijență benignă față de manevrele rusești. Poliția din Brazilia a investigat, în cele din urmă, activitățile lui Cerkasov și a cooperat cu Statele Unite, predând echipamentul electronic al acestuia. Cu toate acestea, guvernul a refuzat o cerere ameri­cană de extrădare a rusului și i-a redus sen­tința de la 15 la 5 ani.

De asemenea, serviciile de informații din Argentina și Brazilia sunt politizate, cu ofițeri de informații de rang înalt adesea înlocuiți odată cu preluarea puterii de către un nou guvern. Atât din motive practice, cât și ideologice, niciuna dintre aceste țări nu vrea să se certe cu Kremlinul. De exemplu, Brazilia importă din Rusia aproxi­mativ o cincime din necesarul de îngrășă­minte, iar Argentina, cam o zecime.

Multe guverne din America Latină nu îm­părtășesc punctul de vedere al Statelor Unite, care consideră Rusia un „răufăcător geopolitic“. Luiz Inácio Lula da Silva, pre­ședintele Braziliei, l-a acuzat pe Volodimir Zelenski, președintele Ucrainei, că este „la fel de responsabil ca Putin pentru răz­boiul din Ucraina“.

Toate cele de mai sus ar putea deveni și mai grave. După ce anul trecut peste 600 de presupuși ofițeri de informații ruși au fost expulzați din ambasadele din Europa, mulți dintre ei apar deja stabiliți în Ame­rica Latină.

Planul

Secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolai Patrușev (72 de ani), are sarcina de a acționa global pentru a reprima revoluțiile colorate, a influența alegeri și a con­testa sistemul multilateral unipolar.

• TANDEM. ­­Dacă steaua lui Putin apune, avanposturile construite de Patrușev în Cuba, Venezuela, Columbia, Nicaragua și, evident, Mexic ar putea fi în pericol. Invers, rezistența lui Putin asigură continuitatea acțiunilor lui Patrușev.
• SUCCESORUL. ­­Putin și Patrușev au o rela­ție care datează din anii 1970, când amândoi erau agenți KGB. Între 1999 și 2008, Patru­șev a condus FSB, KGB-ul restructurat. Este creditat cu aducerea lui Putin la putere și a fost considerat cel mai probabil succesor, în cazul în care acesta se retrage sau dispare de pe scena politică rusă.

Acest articol a apărut în numărul 172 al revistei NewMoney

FOTO: Getty