Hățișul gospodăresc, între haos și revoluție. Ce spun experții

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Revoluția fiscală propusă de Finanțe ar putea crea un haos atât în finanțele gospodăriilor, cât și în cele ale statului, în condițiile în care este incert în acest moment care sunt beneficiile noului sis­tem de impozitare a veniturilor anali­zat de Guvern.

După ce în presă au apărut tot mai multe informații legate de o regândire a impozitului pe venit, Ministerul Finanțelor a pu­blicat, într-un gest prea rar de transpa­rență, documentul de lucru. „Un nou concept de administrare a impozitului pe venit, prin globalizare, este în analiza unui grup de experți“, se arată în mesajul transmis de Finanțe.

Proiectul a ridicat însă și mai multe semne de întrebare în rândul experților, care nu înțeleg care este obiectivul schim­bărilor, cine câștigă de pe urma lor și cum anume are de gând Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) să implementeze noul sistem, unul extrem de complicat și de birocratic.

MULTE ÎNTREBĂRI, PUȚINE RĂSPUN­SURI. Întâi, câteva explicații. Dacă pro­iectul devine lege, impozitul pe venit de 16%, așa-numita cotă unică, va fi înlocuit din 2018 cu impozitul pe venitul gospodă­riei. Toate veniturile unei familii urmează să fie adunate (de la salarii la chirii sau dividende), iar din total se vor putea deduce anumite cheltuieli (educa­ția copii­lor, asigurările private de sănă­tate, abonamentele la sală). Diferența va fi impozitată cu 10% pentru cei cu venituri lunare de peste 2.000 de lei. Cei sub acest prag vor scăpa de impozit. Evident, se va ține cont și de nu­mă­rul de membri din gospodăria fiscală (din care pot face parte membri cu adrese diferite în buletin), iar dacă veniturile sunt mai mici decât cheltuielile, familia care are în întreținere copii minori va primi „sprijin financiar în sumă de 1.600 de lei pe an pentru fiecare copil“.

„Nu am văzut o explicație logică, arti­culată, în care să se spună care este obiectivul inițiativei. Care este scopul modi­ficării de filosofie?“, este nelămurirea lui Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal. De altfel, la multe dintre întrebările NewMoney, comentariile și răspunsurile experților s-au conturat tot sub forma unor întrebări, fie ele și retorice.

Impozitarea gospodăriilor ar fi fost inspirată din modelul american. Paradoxul este că, în timp ce Finanțele își do­resc o preluare a acestuia, americanii discută de trecerea la cota unică. De mai bine de un deceniu, bătălia se duce pe scena politică, în condițiile în care calculele economiștilor sunt clare. „Dacă în America a reieșit că ar fi mai bine pentru majoritatea contribuabililor și pentru stat, noi de ce să ne întoarcem la un sistem care presupune foarte multă birocrație, foarte multă muncă și care, la sfârșit, după părerea mea, nu are un câștigător?“, se întreabă – cum altfel decât retoric? – și Gabriel Sincu, director executiv al departamentului de asistență fiscală și juridică în cadrul E&Y.

De altfel, deși în primă fază presupune o reducere a impozitelor datorate, temerea analiștilor este că, odată ce cota unică va dispărea, Guvernul va putea, cu foarte mare ușurință, să redeschidă capitolul legat de nivelul impozitului și să-l majo­reze pentru cei cu venituri mai mari.

În situația în care va fi aplicat, noul sis­tem va avea un impact însemnat și asupra bugetului de anul viitor. Impozitarea cu 10% a venitului global al gospodăriilor ar putea duce la scăderea cu 4% a veniturilor din PIB în 2018, estimează Coaliția pentru Dezvoltarea României (CDR). Asta pentru că impozitul pe anul viitor ar urma să fie plătit abia în 2019, când contribuabilii trebuie să își calculeze, cu ajutorul unor consultanți fiscali, impozitele datorate.

DIN FLOAREA BIROCRAȚIEI. Mai exact, angajatorul îi transmite consultantului toate adeverințele de venit și toate chi­tan­țele pentru cheltuielile pe care vrea să și le deducă, iar acesta, într-un termen extrem de strâns potrivit proiectului aflat în dezbatere, îi completează declarația de venit global și îl informează cât are de plătit. Din acel moment, contribuabilul are la dispoziție 60 de zile pentru a plăti impozitele aferente unui întreg an fiscal.

Problema este că ar fi nevoie de circa 30.000 de consultanți fiscali, iar în România există la ora actuală în jur de 4.100. „Dacă Fiscul nostru nu poate să gestio­neze câteva sute de mii de PFA-uri, cum o să gestioneze câteva milioane de decla­rații fiscale?“, se întreabă Gabriel Sincu.

În sistemul actual, impozitele salaria­ților sunt reținute de angajatori, care le virează, în numele lor, statului. Cel puțin în primul an de aplicare a noului sistem, statul va avea așadar o problemă de cash-flow, avertizează Ionuț Dumitru, pentru că impozitele vor fi plătite abia anul următor. Dacă vor fi plătite. Chiar Fiscul a stabilit că o astfel de abordare a impozitării veniturile produce pagube la buget.

România se află printre singurele trei state din lume, alături de Brazilia și China, care îi obligă pe muncitorii străini detașați în țară să își declare și să își plătească veniturile lunar, la fel ca orice alt angajat din România. „De mai mult de zece ani de zile suntem în discuții cu autoritățile fiscale să intrăm și noi în rândul lumii“, spune Claudia Sofianu, partener și liderul diviziei de impozit pe venit și contribuții sociale din E&Y.

Propunerea consultanților de a declara și impozita veniturile străinilor anual a fost respinsă de autoritățile fiscale, motivul principal fiind colectarea taxelor. „Din calculele făcute de autoritățile fiscale a reieșit că ar fi o problemă cu încasarea defa­zată anul viitor versus încasarea lu­nară, și acum tot autoritatea fiscală româ­nească vrea să impună regimul acesta pentru toată lumea?“, se întreabă ea.

Un lucru pozitiv, punctat de Ionuț Dumitru, este introducerea deductibilităților care „stimulează niște comportamente de economisire pe termen lung“. Pe de altă parte, nivelul acestora este foarte redus. „Deducerea este foarte mică și nu va scoate din economia neagră sumele care acum nu sunt fiscalizate“, punctează Angela Roșca, partener Taxhouse. Mai mult, atrage ea atenția, proiectul elimină deduc­tibilitatea de până la 400 de euro pentru asigurările private de sănătate și pentru pensiile private.

Prin urmare, o familie cu doi copii își poate deduce pensii, asigurări, meditații, abonamente la săli de sport și altele până în limita a 5.000 de lei pe an. Un plafon care s-ar putea dovedi insuficient pentru multe gospodării și care este cu mult inferior deducerilor de care beneficiau până acum.

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Filosofia bunului contribuabil” color=”juicy_pink”][vc_column_text]Doi cercetători americani, Ernst Fehr și Simon Gachter, au realizat un experiment pentru a afla cum și de ce unii cetățeni aleg să își plătească taxele, iar alții nu.[/vc_column_text][vc_column_text]

  • JOCUL. Cu ajutorul unui joc de licitație (cu cât licitează mai mulți participanți, cu atât câștigul colectiv este mai mare), cei doi au stabilit că oamenii se împart în trei categorii. Mai exact, egoiștii – care nu contribuie niciodată, altruiștii, care contribuie indiferent de situație, și așa-numiții contribuabili condiționați. Ei contribuie inițial, apoi, văzând că ceilalți profită de ei, încep să depună din ce în ce mai puțini bani, în defavoarea tuturor participanților la jocul de licitație.
  • SOLUȚII. Cei doi cercetători au ajuns la concluzia că pentru a se crea un „cerc virtuos“, în care cât mai mulți oameni să aleagă să plătească e nevoie de trei lucruri: ei trebuie să aibă încredere că și alții plătesc, trebuie să aibă încredere în calitatea statului de a cheltui eficient banii colectați, precum și în capacitatea acestuia de a-i identifica și pedepsi pe rău-platnici.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *