Hardul de 800 de milioane de dolari aruncat la gunoi, pierdut definitiv?

Hard pierdut în gunoi. Foto: Imagine generată pentru NewMoney de ChatGPT
Hard pierdut în gunoi. Foto: Imagine generată pentru NewMoney de ChatGPT

Cum te simți după ce ai pierdut 8.000 de bitcoini? James Howells știe. Și, tehnic vorbind, știe și unde sunt criptomonedele lui: sub câteva sute de tone de pământ și deșeuri menajere strânse de-a lungul a peste un deceniu în groapa de gunoi din Newport, Țara Galilor.

Prin vara lui 2010, James Howells, un inginer galez de sistem, și-a distrus laptopul, un Dell M1710, după ce a vărsat din greșeală limonadă pe el. I-a demontat hardul, l-a pus într-un sertar al biroului și a uitat apoi de el. Trei ani mai târziu a hotărât că a venit vremea să arunce toate componentele de calculator și cablurile pe care le adunase între timp, în ideea că îi vor folosi la ceva la un moment dat. Le-a pus pe toate într-un sac negru din polietilenă, hotărât să le ducă a doua zi direct la groapa de deșeuri a orașului.

Înainte de a adormi, și-a amintit și de vechiul său hard și s-a gândit că poate ar fi mai bine să nu îl arunce. „Sunt inginer de sistem. Nu am aruncat niciodată un hard-disk la coș. Nu este o idee bună“, mărturisea el pentru The New Yorker. A adormit spunându-și să nu uite să îl scoată dimineața din sac. A uitat.

Când și-a amintit de el, câteva săptămâni mai târziu, și-a amintit și că avea pe el cheia privată pentru 8.000 de bitcoini (BTC) pe care îi „minase“ în 2009. Era însă prea târziu. Astăzi, 28 ianuarie 2025, hardul său valorează 824 de milioane de dolari.

O cheie privată este un șir unic de caractere (generat criptografic) care permite deținătorului acesteia să acceseze și să controleze fondurile asociate unei anumite adrese bitcoin. În esență, o cheie privată este ca o parolă care îți oferă acces exclusiv la fondurile tale și îți permite să semnezi tranzacții. Ce înseamnă asta? Cei 8.000 de bitcoini nu sunt efectiv stocați pe hardul aruncat de Howells. Bitcoinul în sine, ca monedă digitală, există pe blockchain – un registru distribuit public, care ține evidența tuturor tranzacțiilor.

Cheia privată este ceea ce îți permite să demonstrezi că tu deții controlul bitcoinilor stocați la o anumită adresă. Gândiți-vă la blockchain ca la un seif public cu milioane de compartimente, fiecare identificat printr-o adresă unică. Cheia privată e cheia ta personală, care îți permite să deschizi un anumit compartiment și să accesezi fondurile din el. Fără această cheie, nimeni nu poate accesa criptomonedele.

Howells și-a generat rezerva de bitcoini la începutul lui 2009, când moneda era cunoscută doar în cercuri restrânse de programatori. În acel moment, la câteva luni după lansare, era relativ ușor să „minezi“ moneda digitală. Pentru a „mina“ cele 8.000 de criptomonede, Howells a rulat vreme de doar o săptămână un program de calcul pe laptopul său. În zilele noastre, a face același lucru ar presupune o putere de calcul enormă și costuri pe măsură. Howells s-a oprit din „minerit“ deoarece prietena lui de atunci s-a plâns că laptopul devine prea zgomotos și fierbinte în timp ce rezolva problemele matematice complexe necesare pentru a crea noi bitcoini.

O vreme nu s-a mai gândit deloc la criptomonedă. „Nu am mai ținut pasul cu bitcoinul. M-au distras alte lucruri. Am avut trei copii de atunci, mi-am făcut o casă și am uitat complet. Până când a apărut din nou la știri“, mărturisea el. Citise atunci pe BBC o poveste asemănătoare cu a sa, despre un alt inginer de sistem, un norvegian pe nume Kristoffer Koch, care în 2009 cumpărase 5.000 de bitcoini, pentru care plătise atunci echivalentul a 27 de dolari. A uitat și acesta, dar a reușit să recupereze cheia, iar apoi și-a vândut întregul depozit cu aproape 850.000 de dolari.

Căutătorii hardului pierdut: o misiune (im)posibilă?

Căutarea unui hard-disk printre mii de tone de gunoi poate părea o nebunie de proporții sisifice, condamnată din start la eșec. Numai că Howells este convins că ar putea avea succes recurgând la o echipă mixtă de oameni care sortează, câini roboți și o mașină animată de inteligență artificială, antrenată să identifice hard-diskuri în deșeurile aduse pentru sortare pe o bandă transportoare. Conform estimărilor sale, o căutare extinsă ar putea dura trei ani și ar presupune costuri de 11 milioane de dolari. Are însă și o estimare optimistă – 18 luni, la costuri de șase milioane de dolari.

Mai mult, a și alcătuit o echipă de opt experți specializați în domenii precum sortarea cu ajutorul inteligenței artificiale, excavarea gropilor de gunoi, gestionarea deșeurilor și recuperarea datelor. Printre ei se află inclusiv un consilier care a lucrat pentru o companie care a recuperat datele din cutia neagră a navetei spațiale Columbia, care a explodat deasupra Texasului în 1 februarie 2003, în timpul reintrării în atmosfera Pământului. Totodată, a găsit inclusiv doi investitori dispuși să-i finanțeze aventura, Hanspeter Jaberg și Karl Wendeborn, în schimbul a 30% din valoarea la zi a criptomonedelor recuperate.

Dar va mai funcționa hardul lui Howells, chiar dacă va fi găsit? Răspunsul depinde de o componentă-cheie a sa numită platan – un disc din sticlă sau metal, cu o grosime de aproximativ un milimetru, pe care sunt stocate datele. Specialiștii spun că, atât timp cât acesta nu este spart, există până la 90% șanse ca datele să fie recuperate. Dacă este spart, procentul scade considerabil spre zero.

De-a lungul anilor, Howells a cerut de mai multe ori consiliului local din Newport să-i permită să sape în groapa de gunoi, dar a fost refuzat de fiecare dată. Inclusiv atunci când a oferit municipalității un procent de 10% din fondurile recuperate. În opinia autorităților, excavările ar permite scurgerea substanțelor nocive în mediu, punându-i pe rezidenți în fața unor „riscuri grave, care ridică probleme de sănătate publică și de mediu“.

„Costul săpăturilor, al depozitării și al tratării deșeurilor s-ar putea ridica la milioane de lire sterline, în condițiile în care nu există nicio garanție că hardul va fi într-adevăr găsit sau că ar mai putea fi în stare de funcționare“, au mai motivat autoritățile, adăugând că, indiferent de argumentele pe care le-ar (mai) putea aduce Howells, „Consiliul nu își va da niciodată acordul“.

Pus în fața unei poziții atât de radicale, Howells a dat în judecată municipalitatea din Newport la sfârșitul anului trecut, solicitând instanței să o oblige să-i permită începerea săpăturilor. Decizia a venit rapid, luna aceasta. Judecătorul Keyser KC i-a respins solicitarea, motivând că aceasta „nu prezintă niciun motiv rezonabil pentru a-i da curs și a se ajunge la un proces“. Totodată, acesta a mai subliniat că, potrivit legislației în vigoare, hard-diskul pierdut a devenit proprietatea municipalității din momentul în care a ajuns în depozitul de gunoi.

„Sunt dezamăgit că nu am ajuns la proces. Judecătorul a spus că municipalitatea deține hard-diskul fizic, dar eu încă sunt proprietarul bitcoinilor. Până când o instanță superioară îmi va spune un «nu» definitiv, voi continua să lupt. Chiar dacă nu voi recupera niciodată fizic acele criptomonede, voi găsi o modalitate de a face ceva cu ele“, a declarat Howells pentru Brave NewCoin.

Potrivit Chainalysis, o companie specializată în criptomonede, în primii 12 ani de existență ai monedei, s-au pierdut aproximativ 3,5 milioane de bitcoini. Definitiv.

FOTO: Imagine generată pentru NewMoney de ChatGPT