Fondul suveran al României urmează să investească în economie 10 miliarde de euro

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Anunțat cu emfază, fondul suveran de investiții nu prea e suveran și nici nu e foarte clar de unde va avea bani de investiții.

Pe hârtia oficială, lucrurile arată bine. Guvernul și-a anunțat intenția de a în­ființa un fond care să sprijine investițiile și dezvoltarea României. În următorii patru ani, în economie ar urma să intre 10 miliarde de euro cu ajutorul acestui fond, numit însă impropriu „suveran“. Fondurile suverane, așa cum au fost ele gândite de statele bogate în resurse, sunt vehicule financiare în care sunt vărsați banii încasați din exploatările petroliere.

Să luăm exemplul Norvegiei. Constituit în anii ’90, scopul fondului suveran norvegian a fost de a investi surplusurile bugetare generate de sectorul pe­trolier (taxele și impozitele, redeven­țele și licențele de exploatare, dar și dividendele companiilor energetice de stat) în instrumente care să asigure viitorul țării (cum ar fi pensiile generațiilor vii­toare).

În România, în fond vor fi reunite pachetele majoritare sau minoritare pe care statul le mai deține la anumite com­panii. „La noi, așa cum arată – nu știu cât o să-l capitalizeze și cu altceva sau ce vor reuși să atragă – fac un fel de FPS, Fondul Proprietății de Stat, care gestiona acele companii în care statul mai avea parti­cipații, mici sau mari“, explică Valeriu Ionescu, specia­list în investiții.

SURSE DE VENIT. Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții (FSDI) ar urma să fie capitalizat, în mare parte, din companiile de stat profitabile. În primă fază, fondul va dispune de veniturile din dividendele acestora, estimate la circa 2,6 mi­liarde de lei (văr­sate în prezent la bu­getul de stat).

Păs­trând comparația de mai sus, fondul norvegian se laudă la ora actuală cu peste 800 de miliarde de dolari, dintre care 136,2 milioane de dolari sunt investite în acțiunile a nouă companii din Ro­mânia (Banca Transilvania, BRD, Bursa de Va­lori, Electrica, OMV Petrom, Rom­gaz, Nu­cle­arelectrica, Transelectrica și Trans­gaz) și în titluri românești de stat de 22 de milioane de dolari.

În afară de dividende, fondul suveran și-ar putea asigura „capital de lucru“ și din alte surse, spune Mircea Ursache, vice­președinte al Autorității de Suprave­ghere Financiară (ASF). „Mijloacele bă­nești pentru funcționarea fondului pot fi asigurate pe mai multe căi: capital de lu­cru inițial de la BNR, dar și de la socie­tățile de investiții financiare (SIF-uri), dacă acestea intră în acționariat; emisiuni de obligațiuni pe termen mediu și lung, în urma unor oferte publice adresate atât investitorilor instituționali, cât și populației“, explică Ursache.

Alte surse de venit ar putea fi vânzarea unor active neperformante: case de odih­­nă, hoteluri aparținând unor companii de stat fără activități de turism.

Înainte de a se avânta în astfel de ope­rațiuni complicate, prima misiune a structurii ar trebui să fie curățarea companiilor de stat, crede Valeriu Ionescu. O analiză a Consiliului Fiscal arată că, exceptând cazurile de succes, situația celor peste 1.143 de companii și regii publice nu arată prea bine. Profitabilitatea companiilor de stat s-a situat în 2015 la maxi­mumul post-criză, dar o parte însemnată provine din anularea datoriilor Oltchim. Fără acest factor, profiturile totale au scăzut. Mai mult, marjele de profit au scăzut de la 5,4% la 2,5%, nivel inferior mediei din sectorul privat (2,7%).

În acest context, misiunea viitorilor mana­geri ai fondului suveran se anunță difi­cilă. „Totul depinde de cum e gestionat sau de către cine e gestionat fondul pentru că, dacă se subordonează politic, s-a terminat. Dacă e realmente independent, are șanse, pentru că totuși sunt niște va­lori mari de tot acolo“, punctează Ionescu.„Fondul suveran de investiții poate fi administrat de o societate specializată aleasă în urma unei licitații internaționale (pentru conducerea executivă) care să fie răspunzătoare în fața unui consiliu de supraveghere format din reprezentanți ai statului român, nominalizați de Guvern sau de Parlament“, este varianta pe care o vede vicepreședintele ASF.

UNDE ȘI CUM VA INVESTI. Dacă scopul altor fonduri suverane este de a obține randamente bune (fondul norvegian nu investește în active din Norvegia), scopul celui românesc va fi de a realiza investiții, atât în infrastructură, cât și în alte domenii-cheie. „Cele mai mari investiții ale FSDI în următorii patru ani se vor realiza în sănătate, prin con­strucția unui spital republican și a opt spitale regionale“, se arată în programul de guvernare. Inves­tiția se va ridica la circa 3,5 miliarde de euro. Alte trei miliarde de euro vor viza construcția de auto­străzi și căi ferate rapide, respectiv acele proiecte care nu pot fi realizate prin fonduri europene până în 2020.

Guvernul speră să coopteze instituții financiare internaționale, precum Banca Europeană de Investiții, Banca europeană de Reconstrucție și Dezvoltare sau Banca Mondială, care și-ar fi exprimat deja interesul, pentru a construi în parteneriat public-privat auto­străzi, precum Târgu Mureș-Iași, Timi­șoara-București, Co­marnic-Brașov sau Iași-București.

Cum prioritățile sale nu sunt încă foar­te clare, FSDI s-ar putea implica și în dezvoltarea sau construcția de la zero de afaceri în domenii prioritare, afaceri „cu un anumit grad de profitabilitate“, se arată vag în documentul asumat de cabinetul Grindeanu. „Printre altele“, fondul se va mai ocupa și de dezvoltarea unor fabrici în agricultură și industrie, dar și de capitalizarea unor companii de stat (Tarom, CFR, CEC sau Nuclearelectrica), „astfel încât acestea să-și poată extinde activitatea sau, după caz, să achiziționeze noi capacități: flotă de avioane, de nave sau garnituri de tren“.

Și dacă toate acestea nu sunt suficiente, în 2020, „datorită activității econo­mice puternice a FDSI“, la buget se vor încasa, în plus, impozite și taxe de apro­xi­mativ nouă miliarde de lei.

Guvernul pare să fi analizat și cerințele europene privind competiția. Deoarce Comisia Europeană nu permite administrarea unor companii de producție și distribuție de către aceeași entitate, Exe­cutivul va mai înființa până la jumătatea acestui an un alt fond, Fondul Național de Dezvoltare (FND). Acesta va cuprinde companii mai mici și cele care nu vor pu­tea fi incluse în FSDI din cauza interdicției europene. „Ca urmare a acestor regle­men­tări, Transelectrica și Transgaz vor fi adminis­trate și deținute de FND, iar Hidroelectrica sau Romgaz, de către FSDI. AVAS se desființează“, se explică în programul de guvernare.

MODELE EUROPENE. Totuși, România nu ar fi singurul stat cu un fond suveran atipic. Există câteva precedente și la nivel european. În plină recesiune, Franța înființa un fond suveran strategic pentru dezvoltarea IMM-urilor cu potențial mare de inovație, precum și pentru capitalizarea companiilor considerate strategice pentru economia franceză. Fondul fran­cez era gândit să investească la el acasă, iar, din 2013, a fost absorbit de bpifinance, o bancă publică de investiții. Aceasta își propune să reproducă mode­lul german al KfW, o bancă de dezvoltare deținută de stat, cu resurse de 500 de mi­liarde de euro, fondată după cel de-al Doilea Război Mon­dial, ca parte a Planului Marshall. KfW își asigură o mare parte din fondurile necesare prin emisiuni de obligațiuni pe piețele străine, unde se folosește de ratingul AAA al Germaniei.

Un alt exemplu atipic este cel al fondului din Polonia, PFR, po­zi­ționat ca un intermediar între resursele publice și nevoile IMM-urilor. „Obiectivul este de a investi în creștere socială și economică prin acoperirea unor găuri în economia de piață care nu sunt acoperite de sectorul privat“, spunea Pawel Borys, directorul PFR, citat de Reuters. Executivul de la Varșovia speră să finanțeze atât proiecte mari de infrastructură, cât și eco­nomia reală. În acest sens, oficialii fondului au anunțat deja intenția de a înființa o platformă prin care să aloce 680 de mili­oane de euro pentru finanțarea startup-urilor. În definitiv, modelul polonez este cel mai apropiat de proiectul poate prea ambițios de la București.

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Cine, ce, cum” color=”juicy_pink” border_width=”2″][vc_column_text]Primul fond suveran a fost înființat în 1953, în Kuwait, istoria acestor vehicule de investiții legându-se de marile state exportatoare de petrol.[/vc_column_text][vc_column_text]

• PETROL. În 2005, Statele Unite și cele europene au început să fie mai atente la activitatea acestor investitori. Marii exportatori din Orientul Mijlociu și Asia puseseră pe picioare mai multe astfel de fonduri, iar strategia lor de investiții se orienta tot mai agresiv către statele bogate din Vest.
• RUSIA ȘI CHINA. Un alt punct de cotitură care le-a dat de gândit marilor puteri a fost momentul în care Rusia și China și-au înființat fonduri suverane.
• CRIZĂ. În 2008 fondurile înființate din banii de petrol au avut o contribuție însemnată la salvarea unor instituții financiare europene.
• SURSE. În general, astfel de fonduri sunt alimentate din exportul de materii prime sau din excedente valutare.
• NORVEGIA. Fondul norvegian este considerat unul dintre cele mai mari din lume (nu toate statele sunt transparente în legătură cu dimensiunea fondurilor suverane pe care le au). Norvegienii au investit inclusiv în România, în titluri de stat și în companii listate pe bursă.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_column_text]

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

FOTO: Fondul suveran al României urmează să investească în economie 10 miliarde de euro. Sursa foto: Guliver / Getty Images