Focul de artificii al Iranului

Atacul cu rachete balistice al Iranului nu s-a adresat in primul rand Israelului. Strategii de la Teheran au avut mare grija ca acesta sa fie o reeditare actualizata a atacului din 13 aprilie.

Spun actualizata intrucat obiectele trimise spre Israel au crescut in gama – rachete balistice – insa trimise cu mare grija, astfel incat sa nu determine o reactie imediata si frontala a Israelului si a marelui sau aliat american.

Comunicatul premierului Netanyahu potrivit caruia « vom raspunde la momentul oportun », arata clar ca nu s-a depasit pragul unei demonstratii de forta. Dar daca nu neaparat tinta a fost Iranul, atunci care a fost obiectul acestui impresionant foc de artificii ?

Lansarea celor 180 de rachete balistice au avut drept obiectiv sa raspunda crizei de legitimitate a Iranului in fata entitatilor care compun asa-numita axa a rezistentei islamice – Hezbollah, Houthi, militiile pro-siite din Siria si Irak. Dupa eliminarea sefului biroului politic al Hamas, Ismail Hannyeh, de catre Mossad, in 31 iulie, intr-o resedinta securizata a Corpului Gardienilor Revolutiei si mai ales dupa operatiunile succesive impotriva perlei axei rezistentei – Hezbollahul – regimul trebuia sa faca ceva mai mult decat emiterea unor comunicate. Insa, chiar daca unele rachete au trecut de apararea anti-balistica, totusi Iranul este astazi o tara paralizata, cu o capacitate de initiativa mult diminuata, aflata in imposibilitatea de a reactiona pe masura replicilor date de Israel.

Da, folosesc cuvantul « replica » intrucat la originea actiunilor israeliene se afla atentatele teroriste din 7 octombrie 2023. Nu putem spune cu certiduine daca Hamasul si Jihadul Islamic Palestinian au avut acordul Teheranului insa aceste doua organizatii intrasera in axa pastorita de regimul ayatolahilor pentru a le creste capacitatea ofensiva impotriva Israelului. Cert este ca dupa producerea atentatelor, Teheranul a fost imbarcat de partea acestor organizatii teroriste sunite dovada tirurile cvasicotidiene de rachete si obuze ale Hezbollah impotriva Nordului Galileei si care au facut practic din teritoriul de nord al Israelului un fel de zona tampon. Israelul nu mai putea tolera aceasta situatie.

Iar acum pe scurt de ce Iranul nu are prea multe optiuni :

1. Capacitatea sa militara este net inferioara celei israeliene. Israelul are capacitatea aeriana si balistica de lovi teritoriul Iranian cu mare precizie. De asemenea, eliminarea lui Hannyeh ne-a aratat ca Mossadul are capacitatea de a localiza preciz tinte umane cu mare valoare din randul decidentilor iranieni.
2. Iranul nu prea are aliati in regiune. In schimb Israelul are de partea sa Statele Unite, Franta si Marea Britanie – trei puteri occidentale prezente la fata locului. In plus, statele arabe sunite in marea lor majoritate sunt de partea Israelului pe principiul “inamicul inamicului meu este aliatul meu ». Si de aceasta data, ca in 13 aprilie, Iordania, in relatii reci cu Israelul, a ridicat aviatia militara spre a intercepta rachete iraniene.
3. Principalul scut si totodata varf de lance al Iranului fata de Israel – Hezbollahul – este destabilizat.
4. Populatia iraniana nu sprijina in marea sa majoritate politica regionala a regimului de la Teheran, fiind preocupata de riscul razboiului si de dificultatile economice si lipsa libertatilor.

Pentru toate aceste motive, atacul iranian cu rachete din noaptea de 1 octombrie a fost un foc de artificii.