Fillon contra Le Pen: ce promit programele politice ale principalilor candidați la președinția Franței
[vc_row][vc_column][vc_column_text]
În contextul alegerilor prezidențiale ce vor avea loc anul viitor în Franța, retorica preelectorală anunță o pendulare între mesajele antiimigraționiste, pe de o parte, și cele care vizează reduceri fiscale și o reformă profundă pe piața muncii, pe de alta.
În ultimii 30 de ani, alegătorii francezi au ales lideri care au tratat superficial problemele de fond ale politicii economice. Însă alegerile prezidențiale din 2017 ar putea aduce o schimbare majoră din acest punct de vedere. Fostul premier, François Fillon, candidatul de centru-dreapta, este un neothatcherist care a anunțat că va reduce cheltuielile publice (adoptând varianta unui guvern mai suplu și tăind în cinci ani 500.000 de slujbe din aparatul public, n.r.), va scădea fiscalitatea în cazul companiilor și celor bogați și va dilua mult măsurile protecționiste care guvernează piața muncii, avantajându-i în primul rând pe angajați.
Principalul său rival, Marine Le Pen, președinta Frontului Național (partid de extremă dreapta), a anunțat un plan economic care ar putea fi ușor confundat cu o broșură marxistă, în care fie se cere naționalizarea băncilor, fie se face o apologie a creșterii protecției sociale și a sporirii barierelor comerciale.
DREAPTA vs. EXTREMA DREAPTĂ. Măsurile drastice propuse de ambii candidați reflectă însă problemele economiei franceze, marcată în ultimii cinci ani de o creștere anemică și de o rată a șomajului ridicată, de 10%.
Pariul lui Fillon: după cinci ani de stagnare, este convins că francezii sunt dispuși să își asume o diminuare a protecției sociale pentru ca, în schimb, să dea o șansă creșterii economice. „Franța nu își va mai accepta declinul“, le-a spus Fillon fanilor adunați pentru a sărbători victoria din 27 noiembrie, când a fost nominalizat candidatul de centru-dreapta pentru alegerile prezidențiale de la anul.
În contrapartidă, Le Pen mizează pe faptul că alegătorii își doresc mai multă protecție socială nicidecum mai puțină, cum cere Fillon. Propunerile economice ale candidatei de extremă dreaptă, puse în umbră până acum de cohorta de mesaje antiimigraționiste, antieuropene, ajung abia acum în atenția electoratului. Pe fondul debusolării totale care domnește în rândul socialiștilor, conduși de extrem de nepopularul președinte în exercițiu François Hollande, sondajele indică faptul că Fillon și Le Pen sunt dați aproape sigur drept rivali în al doilea tur de scrutin, programat să aibă loc pe 7 mai 2017. Pe 2 decembrie, Hollande a anunțat că nu va mai candida pentru un al doilea mandat, conștient că stânga franceză nu a reușit relanseze țara nici pe plan economic, nici pe plan internațional, adâncind declinul fostei mari puteri europene. O stângă de care s-au săturat până și sindicatele, scrie ironic presa franceză cu referire la situația economică deplorabilă.
Electroșoc pro-business. Într-un interviu difuzat de radioul Europe 1 pe 27 noiembrie, Le Pen a atacat programul politic al lui Fillon, numindu-l cel mai prost posibil pentru Franța. Principalul consilier al lui Le Pen, Florian Philippot, a comparat propunerea lui Fillon de a reduce cu 100 de miliarde de euro cheltuielile guvernamentale cu cadoul otrăvit făcut Greciei de Troika, formată din Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și Fondul Monetar Internațional, care au decis măsuri fiscale draconice pentru a salva in extremis Grecia de la faliment. „Cum rămâne însă cu cei săraci și cu clasa de mijloc?“, a întrebat acesta retoric într-un interviu televizat.
Fillon este un conservator care promite revigorarea valorilor Franței. Spre exemplu, promite o linie mai dură în ceea ce privește respectarea ordinii și legii, dar și o apropiere de Rusia, capitole unde se suprapune, într-o oarecare măsură, cu pozițiile adoptate de Le Pen în privința acestor chestiuni. Asta s-a văzut și în timpul alegerilor primare: Fillon a reușit să câștige foarte multe voturi în zonele de coastă mediteraneene, acolo unde, în mod tradițional, lepenismul se bucură de un sprijin foarte puternic.
Le Pen, în schimb, are aderență mare la alegătorii din clasa muncitoare care au senzația profundă că sistemul se află într-un soi de blocaj și face aproape totul în detrimentul lor. Amintește deja foarte mult de retorica republicanului Donald Trump, președintele recent ales al SUA, doar că planul economic lepenist virează brusc și foarte spre stânga comparativ cu cel propus de noul președinte american.
Le Pen susține că va naționaliza băncile pentru a forța mai multe investiții în industria franceză, pentru a coborî vârsta de pensionare, pentru a spori beneficiile pentru cei cu venituri mici sau pentru a conserva măsurile protecționiste de pe piața muncii – printre ele o săptămână de lucru de 35 de ore (Fillon a propus 39 de ore pentru funcționarii publici, n.r.).
Este o platformă care se potrivește perfect cu mesajul populist al Frontului Național. „Atât rata șomajului care se încăpățânează să rămână extrem de ridicată, cât și creșterea economică neverosimil de scăzută pentru o mare putere mondială cum este Franța sunt considerate de Frontul Național drept eșecul altora“, explică Bruno Cavalier, economist-șef al firmei Oddo Securities din Paris. „Dau vina pe globalizare, pe concurența străinilor, pe funcționarii de la Bruxelles. Le Pen le spune alegătorilor că «Ne bazăm pe un sistem care a eșuat. Este momentul să încercăm ceva total diferit»“, a adăugat Cavalier.
ÎN POLE POSITION. Concentrându-se pe doi factori care au fost considerați responsabili pentru creșterea economică anemică, Fillon a promis să schimbe radical legislația muncii și să scadă impozitarea companiilor de la 34,4% (cea mai mare dintre toate economiile europene) la 25%. „Programul lui este extrem de realist și serios pentru comunitatea de business“, a spus pentru radio Bloomberg Pierre Gattaz, directorul asociației patronale Medef. În schimb, Le Pen consideră că guvernul trebuie să fie un protector al angajaților. „Alegătorii ei sigur nu sunt directorii executivi“, explică Stéphane Henry, avocat specializat în legislația muncii din cadrul Paul Hasting din Paris.
O altă provocare mare pentru Fillon este să fie convingător pentru mult mai mulți francezi cu drept de vot decât cei aproape trei milioane de alegători din mediul rural, bărbați în vârstă care l-au sprijinit în timpul alegerilor primare, crede Bruno Cautrès, profesor la Sciences Po din Paris. Deocamdată, nu s-au strâns suficiente semnale că s-ar forma un curent de opinie favorabil remediilor economice și sociale propuse până acum de Fillon.
Totuși, sunt sondaje care sugerează că este posibil ca Fillon să crească în popularitate. O cercetare făcută pe 29 noiembrie de casa de sondaj Kantar Sofres-OnePoint indică faptul că politicianul ar putea obține un scor de 34% în primul tur al alegerilor prezidențiale din aprilie 2017, în timp ce Le Pen nu ar depăși pragul de 26%. Restul procentelor vor fi adjudecate de socialiști, ecologiști și de partidele-balama. În turul doi, sondajul a indicat că Fillon ar putea câștiga detașat în fața lui Le Pen cu 66%.
Un alt sondaj realizat pe 27 noiembrie de firma Harris Interactive a livrat rezultate similare, potrivit cărora Fillon ar obține 67% din voturi, iar Le Pen 33% în turul doi.
VICTORII NECONVINGĂTOARE. Deși sprijinul de care se bucură Frontul Național a continuat să crească în ultimii ani, partidul nu a reușit până acum nicio victorie electorală consistentă. Deține doar două dintre cele 577 de locuri ale Adunării Naționale. În alegerile legislative din decembrie anul trecut, a obținut 27% din voturi la nivel național, dar, cu toate acestea, nu a reușit să se impună și să preia controlul în nicio regiune a Franței.
O mare problemă pentru Le Pen este că mulți dintre alegătorii francezi din clasa muncitoare au convingeri adânci de stânga. Chiar dacă nu prea le sunt pe plac măsurile capitaliste ale lui Fillon, s-ar putea să le placă și mai puțin pozițiile antiimigraționiste, antimusulmane și antieuropene promovate de lepeniști. În timp ce partidul lui Le Pen ar împinge lucrurile până la un eventual Frexit, sondajele indică faptul că sprijinul francezilor pentru UE a crescut pe fondul ieșirii Marii Britanii din Uniune și al efectelor acesteia – devalorizarea lirei și instabilitate politică. Prin urmare, Oddo Cavalier ridică o întrebare pertinentă: va reuși oare Le Pen să îi convingă pe alegătorii de stânga să adere la acest gen de „dezorganizare“?
[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Fillon contra Le Pen” color=”juicy_pink” border_width=”2″][vc_column_text]Cine sunt cei doi rivali politici care se vor înfrunta în turul doi al alegerilor prezidențiale franceze din 2017.[/vc_column_text][vc_column_text]
- FRANÇOIS FILLON. Fost prim-ministru sub președinția lui Sarkozy (2007-2012). Va candida în 2017 cu o platformă conservatoare, catolică, austeră din punct de vedere social, neașteptat de liberală pe plan economic. Admirator al lui Margaret Thatcher, dar și bun prieten cu Vladimir Putin din perioada în care a fost premier, Fillon și-ar dori crearea unui guvern al zonei. Consideră imperialismul american o amenințare la adresa Europei. Este împotriva căsătoriilor homosexuale.
- MARINE LE PEN. Fiica cea mică a lui Jean-Marie Le Pen, Marine (47 de ani) a fost avocat între 1992 și 1998 și europarlamentar din 2004. De cinci ani, conduce Frontul Național (FN), partid extremist, xenofob şi eurofob, fondat de tatăl ei în 1972. Cotată cu 30-35% din intenţiile de vot, Marine Le Pen a știut să exploateze la maximum două dintre cele mai mari temeri ale francezilor: scăderea puterii de cumpărare și riscul șomajului. A promis că va păstra săptămâna de lucru de 35 de ore.
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
Articol preluat din Bloomberg Businesweek
de Carol Matlack, Mark Deen, Helene Fouquet, adaptare de Mimi Noel
FOTO: François Fillon promite un „electroșoc” pro-business, dacă va ajunge la Élysée. Sursa foto: Guliver / Getty Images
