Facebook = 6% din viață
În ce măsură este dăunător statul pe Facebook pentru cariera fiecăruia dintre noi? Aceasta-i întrebarea în jurul căreia au dezbătut mai mulți bloggeri ai prestigioasei publicații americane The New York Times, de-a lungul ultimei luni. Mănușa a fost aruncată de Carl Newport, profesor asociat la Universitatea din Georgetown, care, nici mai mult, nici mai puțin, și-a invitat cititorii să părăsească rețelele sociale, pentru că utilizarea acestora le poate afecta cariera. O invitație scandaloasă, nu-i așa? Mai ales în condițiile în care majoritatea dintre noi înțelegem rolul Facebook, Twitter și, mai ales, LinkedIn, exact pe dos: drept unul hotărâtor în clădirea unei cariere de succes.
Radicalismul poziției lui Carl Newport poate fi mai ușor înțeles după ce aflăm că este autorul unui bestseller („Deep work“) în care susține că noul I.Q. al economiei cunoașterii este concentrarea și că persoanele care își cultivă această abilitate, fără a fi distrase, vor avea succes. Or, „social media slăbește această capacitate (de concentrare, n.r.) pentru că este concepută să dea dependență“, crede Carl Newport. Și continuă în aceeași logică: „Cu cât folosiți mai mult social media în modul în care este concepută – permanent în timpul zilei – cu atât mintea voastră învață să ceară un stimul rapid la cel mai mic semn de plictiseală“.
Replica unui susținător înverșunat al eficienței rețelelor sociale nu a întârziat să apară, tot în The New York Times. Directorul de comunicare social media al platformei de recrutare Monster, una dintre cele mai mari din lume, ne îndeamnă nu doar să rămânem în social media, ci și să o punem la treabă pentru a crește în carieră. Reprezentantul Monster merge mai departe, argumentând că Facebook & Co. ne ajută să găsim angajatori mai buni și, în același timp, are o menire – cum altfel? – socială: creează joburi pe bandă rulantă. Rețeaua lui Mark Zuckerberg, luată separat, a generat 4,5 milioane de locuri de muncă, la nivel global. Ce omite să spună însă reprezentantul Monster este că explozia fenomenului de media socială a afectat dramatic instituții din media nesocială, adică tradițională. Cumva, dintr-un loc s-a luat și în altul s-a dat.
50 DE MINUTE. Statistici furnizate chiar de Facebook dau o dimensiune exactă a timpului pe care l-am câștiga dacă am urma sfatul lui Carl Newport. Rețeaua anunța, în primăvară, că utilizatorii săi petrec 50 de minute pe zi pe toate platformele sale, cu excepția WhatsApp. Pare puțin, dar având în vedere că timpul activ al fiecăruia dintre noi este de sub 16 ore pe zi (restul fiind alocat somnului), înseamnă că un utilizator își petrece circa 6% din viață pe Facebook. În realitate, timpul petrecut de unii utilizatori în rețea ajunge la multe ore pe zi, în special cei afectați de tulburarea nerecunoscută oficial a dependenței de internet. Cu ce și în al cui folos?
Dincolo de deconectare (sau omorâtul timpului – preocuparea predilectă a omului „modern“, în termenii lui Mircea Eliade), eventuale avantaje în carieră – dacă e să-l credem pe reprezentantul Monster –, știri instant de la sursele media care ne alimentează feed-ul, rețelele sociale aduc un imens beneficiu creatorilor lor. În principiu, spionarea comportamentului utilizatorilor este esența acestui business. Și aici nu e vorba doar despre vânzarea către marketeri a informațiilor despre restaurantele sau destinațiile de vacanță preferate. NewMoney a adaptat recent o investigație din BloombergBusinessweek din care aflăm că aproape 20 de companii au în portofoliu serviciul de monitorizare a informațiilor de pe Twitter, pe care îl vând agențiilor de monitorizare din diverse țări – unele dintre ele conduse de regimuri dictatoriale. Mai departe, aceste informații sunt folosite inclusiv pentru arestarea opozanților – un utilizator de Twitter a fost arestat în Arabia Saudită din cauza unei postări împotriva Casei Regale.
ȘTIRI FALSE. Și mai este ceva. În timpul alegerilor prezidențiale din Statele Unite, Facebook și, în egală măsură, Google au fost ținta unor critici dure pe fondul propagării știrilor false. Ambii coloși ai internetului au reacționat rapid, dând asigurări cu privire la interzicerea reclamelor pe site-uri care colportează știri false. Poate a fost o măsură eficientă pentru moment.
Săptămâni mai târziu, în timpul campaniei electorale pentru alegerile legislative din România, un site local publica „știrea“ cu următorul titlu: „Șoc! Soros și-a pus propriul copil în fruntea guvernului României. Cioloș, fiul neligitim?“ Informația (falsă) s-a viralizat în special prin intermediul Facebook, ajungând la 12.000 de distribuiri într-un timp foarte scurt. Cum a influențat această „știre“ de 130 de cuvinte rezultatul alegerilor e greu de cuantificat, însă, cu siguranță, un efect a avut. Din acest punct de vedere, Facebook pare instrumentul perfect pentru propaganda de tip nou care, apropo de măsura din Statele Unite, nu trăiește din veniturile generate de compania internet.
Apropo, de câte ori ați intrat azi pe Facebook? Apropo, când ați dat ultimul „share“?