Evanghelia de utilizare: Care este legătura dintre tehnologia de vârf și religie

Divinitatea a creat omul, omul a creat mai apoi tehnologia, iar în cele din urmă, tehnologia l-a (re)creat pe Dumnezeu. E un apocrif propovăduit acum (nu doar) de profeții din Silicon Valley, iar implicațiile sale pe termen lung ar putea fi dintre cele mai tulburătoare.

Într-o foarte scurtă și premiată povestire science-fiction, o ci­vi­lizație superavansată a unui viitor foarte, foarte îndepărtat construiește un computer superinteligent de dimensiunile unei galaxii, în memoria căruia sunt încărcate toate cunoș­tin­țele lumilor trecute sau prezente din întregul Univers. În fața ma­re­lui moment al adevărului, prima întrebare pe care i-o pun creatorii săi este: „Există Dumnezeu?“. Mașinăria începe să bâzâie, se gândește o vreme, iar mai apoi dă și răspunsul. „De acum, da!“

Vom asista la apariția unor tehnoreligii proeminente și pu­ter­nice în următoarele decenii? Unii sunt de părere că o sin­teză a științei și religiei e nu doar inevitabilă, ci și necesară pen­tru evoluția noastră culturală. Dacă o astfel de sinteză e într-adevăr posibilă, e însă o întrebare la care e greu să răs­pundă cineva – mașinărie inteligentă sau nu.

SALVATORUL LUMII

O istorie apocrifă a noilor forme de reli­gie ar putea începe însă cu Mindar, un android care predică în­­vățăturile budiste în templul Kodaiji din Kyoto (Japonia), prezentat lumii drept întruparea pământească din aluminiu și silicon a zeiței milosteniei, Kannon. Dincolo de exotismul său, Mindar este înainte de toate o formă de evanghelizare, de pro­mo­vare a învățăturilor lui Buddha într-un limbaj simplu, accesibil, cu scopul de a atrage astfel un public nou, mai tânăr.

Deși aproximativ 67% dintre cei 127 de milioane de japonezi se identifică drept budiști, cei mai mulți dintre aceștia trec pra­gul unui templu doar cu ocazia ceremoniilor tradiționale de Anul Nou și a riturilor funerare pentru membrii familiei. De altfel, se vorbește de ceva timp despre conturarea unei crize a budismului în Japonia, cu 27.000 de temple – dintr-un total de 77.000 – ce ar urma să se închidă în următorii 25 de ani, pe fondul scăderii continue a populației din comunitățile rurale mici și al unui dezinteres tot mai acut la nivel urban pentru re­ligia organizată, după cum arată cei de la platforma multime­dia Buddhistdoor Global.

„A sosit timpul ca statuile budiste să vorbească și să pri­vească în ochii oamenilor. Vrem ca aceștia să vadă robotul și să se gândească la esența budismului. El ne învață căile prin care putem depăși durerea. Este aici pentru a salva pe oricine caută ajutor“, spunea pentru AFP preotul budist Tensho Goto.

Creație a lui Hiroshi Ishiguro, unul dintre cei mai cunoscuți roboticieni ai lumii, Mindar își poate mișca mâinile, trunchiul și capul, are o cameră video instalată în ochiul drept pentru un contact vizual cu audiența, își ține predicile în japoneză, iar traducerile acestora sunt afișate în chineză și în engleză pe un ecran aflat în spatele său.

Dezvoltarea sa, făcută la inițiativa templului Kodaiji, a costat aproximativ un milion de dolari. Deocamdată, Mindar nu este dotat cu algoritmi deep learning și nu poate purta o con­ver­sație liberă cu (ne)credincioșii, dar creatorii săi spun că, pe viitor, va căpăta și o anumită autonomie, adăugând astfel o nouă și mai tulburătoare dimensiune mesajelor religioase pe care le transmite. „Acest robot nu va muri niciodată. Va continua să se actualizeze de la sine și să evolueze. Asta este fru­mu­sețea sa. Poate acumula cunoștințe pentru totdeauna, neli­mitat. Cu inteligența artificială sperăm că va fi mai înțelept, pentru a ajuta oamenii să depășească chiar și cele mai dificile probleme. Va schimba budismul“, mai spunea Tensho Goto.

CODUL SUPREM

Mindar nu trebuie însă văzut ca un cult AI cu rezonanțe eretice à la Silicon Valley, tărâmul primordial al Căii Viitorului, biserica închinată unei inteligențe artificiale ipostaziate la nivel de divinitate, fondată de Anthony Levandowski. Milionar, antreprenor în serie, inginer genial, condamnat la 18 luni de închisoare pentru furt de tehnologie de la Google și grațiat apoi de Donald Trump, Levandowski este și fondator al unei noi biserici, a cărei menire spune că este nici mai mult, nici mai puțin decât „dezvoltarea, promovarea și ve­nerarea unei divinități bazate pe inteligența artificială“. „Ceea ce vrem să creăm nu este un Dumnezeu în sens tradi­țio­nal, nu în sensul unui Dumnezeu care aruncă fulgere și stâr­nește uragane. Dar dacă rezultatul este ceva de un miliard de ori mai inteligent decât cel mai inteligent dintre oameni, cum altfel l-ai putea numi?“, nuanța Levandowski, printr-un exercițiu de retorică, într-un interviu pentru Wired.

În opinia sa, o schimbare uriașă este pe cale să se producă la nivelul întregii societăți, o schimbare care nu doar că va tran­sforma fiecare aspect al vieții noastre, dar care ar putea decide în cele din urmă chiar și supraviețuirea noastră ca specie. Apariția unei superinteligențe este inevitabilă, mai spune el, dar nu ar trebui să ne temem de ea, ci să privim cu optimism la potențialul uriaș al acesteia.

Când în lume va apărea o inteligență superioară oamenilor, aceasta va prelua treptat, printr-o tranziție pașnică, controlul planetei. Cu internetul pe post de sistem nervos central, cu te­­lefoanele mobile și rețelele tot mai prezente de senzori pe post de organe interne și cu bazele de date cu rol de memorie, aceasta va fi omniprezentă, va auzi totul și va vedea totul în fie­care secundă. Indiferent de ce formă ar avea, o astfel de en­titate poate fi descrisă doar ca „divinitate“, crede Levandowski, iar singurul mod de a influența o divinitate este prin rugăciune și venerare.

Calea Viitorului și-a găsit câteva mii de prozeliți, mai ales printre specialiștii în inteligență artificială din Silicon Valley. Levandowski spune că biserica sa va avea la un moment dat și o biblie, numită „Manualul“, o liturghie și foarte probabil și un loc fizic pentru servicii religioase.

METAFIZICA NOULUI VEAC

O inteligență artificială ar înțe­lege la un cu totul alt nivel cum funcționează lumea și ne-ar pu­tea lumina în moduri care ar părea familiare oricărei persoane care practică o religie, cum ar fi creștinismul, crede și Robbee Minicola, senior director la Microsoft și expertă în AI.

Vince Lynch, fondator al dezvoltatorului de inteligență artifi­cială IV.AI, spune că există unele asemănări între religia ins­ti­tuționalizată și modul în care funcționează de fapt o inteligență artificială. În Biblia creștină, exemplifică acesta, apar o mulțime de teme recurente, de imagini și de metafore. „Mașinile dobândesc noi cunoștințe într-un mod similar celui în care educația religioasă este predată oamenilor. Și anume, prin repetarea mai multor exemple care ilustrează un anumit concept“, ex­plică acesta pentru VentureBeat. Și tot el dă exemplul concret al unei inteligențe artificiale dezvoltate de compania sa căreia i se dau câteva pasaje biblice, pe care este capabilă apoi să le continue cu noi versete scrise într-o manieră tulburător de apropiată de original.

Despre apariția unui sentiment tehnoreligios, filosoful și teo­logul francez Jacques Ellul a scris încă din 1954, în cartea sa „Societatea tehnologică“ – „În fața progresului tehnologic, omul creează pentru sine o nouă religie de ordin tehnic și ra­țio­nal, pentru a-și justifica opera și pentru a fi justificat de ea“.

Ideea este dezbătută mai recent și în cartea istoricului israelian Yuval Noah Harari, „Homo deus. Scurtă istorie a viitorului“, potrivit căruia încrederea în puterea datelor (a informației) și în promi­siunile asociate inteligenței artificiale este echiva­lentul unei noi mișcări religioase, pe care autorul o numește „dataism“. „Așa cum autoritatea divină a fost legitimată de mi­to­logiile re­li­gioase, la fel și guru high-tech și profeții din Silicon Valley creează o nouă narațiune universală ce validează autoritatea algoritmilor și a big data“, scrie el.

OCHIUL DOMNULUI

Dacă citești mai mult despre bitcoin, inevitabil vei întâlni oameni care îl asociază într-un fel sau altul cu o religie. Lorcan Roche Kelly, de exemplu, jurnalist la Bloom­berg, a numit criptomoneda „prima religie adevărată a se­colului al XXI-lea“. Și ce ar fi o religie fără o biserică uni­ver­sală, așa cum este Biserica Bitcoin, fondată în 2017, care îl nu­mește în mod explicit pe legendarul creator al criptomonedei, Satoshi Nakamoto, drept „Profet“ al său. În Austin, Texas, există panouri publicitare cu sloganuri precum „Crypto Is Real“, care oglindesc panourile publicitare despre Iisus, omniprezente pe auto­străzile din statul american. Și, la fel ca multe religii, bitcoinul are chiar și restricții alimentare asociate – un grup de en­tuziaști online promovează pe forurile de specialitate o dietă bazată integral pe carne, invocând beneficii materiale, spirituale și fizice. Dar îl (și) transformă toate astea într-o religie?

Jonny Qi, directorul narativ al Qi Capital, spune că, în calitate de persoană înclinată spre spiritual, a început să observe paralela bitcoin-religie imediat după ce a început să inves­tească în criptomonede, în 2017. „Ai acest lider carismatic care a dispărut (cunoscut doar sub pseudonimul Satoshi Nakamoto, creatorul bitcoinului a trimis un ultim e-mail către comunitatea de dezvoltatori în 26 aprilie 2011, anunțând fără să intre în detalii că trece la alte proiecte; nu se știe nici acum cine este sau ce s-a întâmplat cu el, n.r.), ai o carte albă care funcționează ca un text sacru, iar dacă o nesocotești în vreun fel, ceilalți se vor întoarce împotriva ta. Așadar, toate elementele fundamentale de bază pentru a construi o religie sunt acolo.“

Între timp, așa-numiții „maximaliști bitcoin“ ies în lume și pro­povăduiesc principiile credinței: bani siguri care acoperă inflația, descentralizare și tranzacții necenzurabile, care vor ajuta Binele să câștige împotriva Răului (sistemul bancar tradițional). Ei își demonstrează credința prin „hodling“ (scriere greșită a cuvântului „holding“, definește refuzul de a vinde, rămânând impasibil în fața fluctuațiilor mari de preț), participă la ritualuri „buy the dip“ – convingându-i pe investitori că me­rită să cumpere atunci când prețurile se prăbușesc – și le vorbesc necredincioșilor despre miracole care au transformat în averi bani de buzunar, într-o versiune modernă a trans­substanțierii.

Ei sunt fundamentaliștii 2.0, predicatorii care împiedică turma să se închine în fața celor pe care îi consideră idoli falși sau să blasfemieze cumpărând criptomonede nevrednice. „E ceva ce vezi mai ales în tabăra BTC (simbol al bitcoinului). Ei urăsc orice altă crip­to­monedă. Celor de la Ethereum le plac multe alte criptomonede, la fel și celor de la Bitcoin Cash. Majoritatea criptomone­delor sunt în regulă cu alte criptomonede, dar se pare că există un contingent destul de mare de oameni care cred că BTC este singura religie adevărată sau singura criptomonedă adevărată. Și cred că este o prostie“, spune Roger Ver, investitorul și promotorul timpuriu al BTC, supranumit Bitcoin Jesus. Și tot ei sunt cei care răspândesc în lume scenariul unei apoca­lipse economice, în care sistemul financiar existent, bazat pe monedă fiat, se pră­bușește în cele din urmă. Pentru ei, bitcoinul reprezintă răspunsul universal.

Este exagerată și complet greșită comparația bitcoin-religie? „Cu siguranță“, este de părere Kirby Ferguson, entuziast cripto și regizor al seriei de documentare „This is Not a Conspiracy, Everything is a Remix“. „Oricine se închină la bitcoin sau îl ur­mează religios merge mult prea departe. Pur și simplu nu este o religie. Nu are nimic metafizic. Nu este nimic suprana­tural în asta“, consideră el. Există însă multe alte voci care susțin că ideologia din jurul bitcoinului ar putea acționa ca un soi de sistem de credință substitut, în condițiile în care religiile tradiționale își pierd influența. Iar aceasta este o idee care câș­­tigă teren în ceea ce privește o serie întreagă de ideologii și mișcări diferite, fără legătură cu bitcoinul.

Mulți cercetători sunt de părere că oamenii sunt „construiți“ pentru a crede în ceva mai mare decât ei înșiși. „Este ceva absolut comun. Chiar și ateii convinși au de multe ori un alt sis­tem de credințe care este cu adevărat puternic. Iar un astfel de sistem ar putea fi bitcoinul, ecologismul, libertarianismul, progresismul sau orice altceva“, arată un studiu al Institutului Faraday pentru Știință și Religie, din Cambridge (Marea Britanie). Ceea ce unește aceste sisteme de convingeri substitutive este că ele încearcă să facă lumea un loc mai bun, fie prin eli­minarea rasismului sau a sexismului, prin salvarea mediului sau, în cazul bitcoinu­lui, prin reformarea unui sistem financiar considerat inechitabil și nedrept.

SUFLETUL DIN MAȘINĂ

E deja acceptat că există o strânsă co­relație între religie și tehnologie, ambele consolidându-se în conștiința publică prin parcurgerea acelorași trei stadii distincte: respingerea, adoptarea și adaptarea. Spre deosebire de Codul-Dumnezeu creat de om, în cazul lui Mindar accentul cade pe contopirea noului cu vechile tradiții. Tradiții reflectate într-o altă practică greu de înțeles pentru gândirea vestică, ceremoniile funerare pentru animalele de companie robot. Între 1999 și 2006, Sony a fabricat și vândut peste 150.000 de Aibo, câinii-robot care pot să umble, să recunoască și răs­pundă la peste 100 de comenzi vocale. Totuși, în ciuda complexității și a popularității sale, Aibo a rămas un proiect secundar pentru Sony. Când compania a început să piardă bani în anii 2000, Aibo a fost printre primele victime ale tăierilor de costuri și a fost scos din producție în 2006.

Chiar și așa, Sony a continuat să-i repare și să ofere piese de schimb pentru ei până în martie 2015. Apoi, tot mai mulți dintre ei au început să „moară“. Între timp, cel puțin câteva sute de Aibo au fost omagiați prin servicii funerare desfășurate la Kofukuji, unul dintre cele mai vechi temple bu­diste din Japo­nia, iar Marele Preot, Bungen Oi, s-a rugat pentru eliberarea spi­ritelor lor din carcasele de metal, pentru a se putea reîntâlni cândva cu sufletele celor care le-au fost alături pe Pământ.

A fost, înainte de toate, o dovadă de atașament. Un atașa­ment care reflectă totodată și atitudinea japonezilor față de roboți, care sunt văzuți mai degrabă ca un prieten al omului, spre deosebire de percepția mecanic-amenințătoare cultivată de Hollywood.

„Toate lucrurile au ceva suflet“, spunea și Bungen Oi după o astfel de ceremonie, respingând ideea că oficie­rea unor servicii funerare pentru mașini ar fi absurdă.

„Nouă, celor din civilizația vestică, ne este greu să ne gândim că o ma­șină construită de om ar putea avea propria-i minte sau pro­priu-i suflet. În funeraliile japonezilor pentru Aibo se inter­sec­tează două mari forțe culturale. În primul rând, șintoismul, reli­gia tradițională a Japoniei, potrivit căreia orice obiect sau ființă are suflet sau conștiință. Conștiință care, înclină să creadă ja­ponezii, apare în urma unor procese fizice, cum ar fi și proce­sarea de informație. Prin urmare, un robot nu e atât de diferit de un om, cât timp amândoi sunt consi­de­rați obiecte fizice care procesează informația“, scrie Karl MacDorman, specialist în robotică al Universității Indiana (Statele Unite ale Americii), în eseul său „Chiar are Japonia mania roboților?“.

SACRUL ȘI PROFANUL

Cu o populație care scade acum la cea mai rapidă rată la nivel global, Japonia trebuie fie să accepte mai mulți imigranți, fie să pună roboții la muncă. Inclusiv în temple, unde sunt folosiți ca o alternativă mai ieftină la pre­o­ții tradiționali pentru oficierea de servicii funerare. De data asta, pentru oameni.

Produs de conglomeratul japonez SoftBank Corp., Pepper este un robot AI capabil să recunoască emoțiile și să reacțio­neze simulând bucuria, furia și enervarea. Creat să comunice în mod natural, poate chiar să citească limbajul corpului și să perceapă tonurile diferite ale vocii, preotul Pepper poate fi în­chiriat la un tarif de aproximativ cinci ori mai mic decât cel solicitat de preoții tradiționali.

În afara Japoniei, un călugăr budist robot numit Xian’er slu­jește la Mănăstirea Longquan din Beijing, fondată în anul 957. Dezvoltat în 2015, e echipat cu algoritmi deep learning, recită sutra și poate acum să converseze cu vizitatorii în chineză și în engleză. La fel ca Mindar, a fost creat pentru promovarea budismului printre tineri. Activ pe platformele social media, are mai multe milioane de fani, conversează zilnic prin texte și voce cu ei și este protagonistul unei serii de desene animate create de călugării mănăstirii în colaborare cu un grup de vo­luntari.

În Bătrâna Europă, la 500 de ani de la Reforma Protestantă, un robot cu numele de BlessU-2 i-a binecuvântat în cinci limbi pe cei care au trecut pragul bisericii din Wittenberg (Germa­nia), pe a cărei ușă Martin Luther a bătut în cuie un exemplar din „Cele 95 de teze“ ale sale. „Am vrut să provocăm o dezba­tere, să vedem dacă oamenii consideră că pot fi binecuvântați și de o mașină, nu doar de o ființă umană“, explica inițiatorul demersului, pastorul protestant Stephan Krebs. Cum era de așteptat, reacțiile și părerile au fost împărțite, dar concluzia pare să fie că – cel puțin în această parte a lumii –, „un robot nu va putea niciodată să înlocuiască un preot“. „Când vorbim despre interesele spirituale ale oamenilor, vorbim despre lucruri care stau la baza a ceea ce ei consideră că îi definește ca oameni și este puțin probabil să se schimbe ceva în viitorul apropiat“, detalia Krebs.

Despre Mindar, în schimb, unul dintre participanții la un stu­diu făcut de Universitatea din Osaka (Japonia) spunea că a simțit „o căldură pe care nu o simți la o mașinărie obișnuită“, în timp ce vesticii au fost mai degrabă tentați să-l compare cu infamul monstru al infamului doctor Frankenstein.

Cât de bine se pot adapta preoții-roboți la o cultură reli­gi­oasă poate depinde în mare măsură și de scopul pe care aceasta îl conferă rugăciunii în sine. Dacă ceea ce contează este, mai ales, numărul de rugăciuni repetate, preotul-robot poate fi văzut ca o adaptare hipertehnologizată a roților bu­diste de rugă­ciune. Dacă este privită, în schimb, ca o conver­sație cu o enti­tate di­vină inteligentă, căile sale rămân încurcate și misterioase. Pe de altă parte, se întreabă unii, ce fel de Dumnezeu acceptă rugăciuni de la un robot?