Elon Musk e convins că nu va muri pe Pământ

Elon Musk este convins că va ajunge pe Marte. “Știu exact ce trebuie să fac. Mă gândesc să mă mut acolo. Ne gândim că ne putem întoarce pe Pământ, dar nu suntem siguri că este posibil”, a spus Musk în cadrul emisiunii Axios pe HBO

Ca să moară pe Marte, Elon Musk trebuie mai întâi să ajungă acolo. Logic. Iar pentru asta, adevăratul Iron Man și-a construit deja o rachetă. La fel de logic.

Elon Musk, adevăratul Tony Stark

Nu vă lăsați înșelați de aparențe, spune Elon Musk, omul considerat de mulți întruparea din lumea reală a vizionarului (și, de pe acum, a defunctului) Tony Stark, respingând în mod constant ideea că ar putea construi la un moment dat (și) un costum Iron Man.

Cu toate astea, dacă arată, măcăie și merge ca o rață, de cele mai multe ori acel ceva se dovedește a fi o rață. Mai ales atunci când aparențele de dincoace de universul supereroilor Marvel se numesc PayPal, Tesla Inc., The Boring Company (startupul de infra­struc­tură prin care vrea să pună în practică și hyperloop, conceptul science-fiction de transport subteran de mare viteză), SpaceX (companie pe care spune că a în­ființat-o „pentru a revoluționa tehnologia spațială, cu scopul de a le permite oamenilor să trăiască pe alte planete“) sau Neuralink Corporation (cea mai nouă jucărie a sa, prin care vrea să ne conec­teze creierele la computere și la alte dispozitive electronice, cu ajutorul unor im­planturi cu rol de interfață).

Pentru moment însă, Musk a mai făcut un pas – mare pentru el, cu potențial uriaș pentru omenire – înspre ceea ce con­tinuă să pară cel mai nebunesc proiect al său, o colonie de un milion de oameni pe Planeta Roșie.

Cu 11 ani în urmă, Elon Musk și SpaceX au trimis pe orbita Pământului prima na­vetă spațială privată alimentată cu combustibil lichid, Falcon 1. Acum, Musk are în sfârșit și racheta care poate să îl ducă pe Marte. De câte ori va vrea el.

elon musk spacex tesla mediafax afp newmoney
Elon Musk, întruchiparea lui Iron Man

Elon Musk, colonizatorul lumilor

„Starship va fi cea mai puternică rachetă din istorie, capabilă să ducă oameni pe Lună și pe Marte. Starship ne va permite să co­lonizăm alte lumi, să transformăm viața așa cum o știm într-una multiplanetară“, spunea Elon Musk în discursul său de pre­zentare ținut în fața prototipului înalt de 50 de metri și cu o masă de 200 de tone al noii rachete din oțel inoxidabil a com­paniei SpaceX.

Încă de la înființarea sa în 2002, misiunea asumată de SpaceX a fost să facă zbo­rurile extraorbitale mai ieftine și mai accesibile. Iar Starship e cea mai recentă in­cursiune a sa în această direcție: o ra­chetă de mari dimensiuni, mai puternică decât Saturn V – folosită de NASA în mi­siunile Apollo, inclusiv în cele care au dus astronauți pe Lună –, capabilă nu doar să se întoarcă pe Pământ și să redecoleze de mai multe ori, ci și să fie realimentată în zbor, o condiție considerată esențială pen­­tru succesul unor viitoare expediții în spațiul îndepărtat.

Dotată cu șase motoare proprii, Starship este doar o jumătate a rachetei care va purta omenirea în viitoarea sa odisee marțiană. Pentru a ajunge pe orbita Pă­mân­tului, va fi propulsată de o treaptă pri­mară, denumită Super Heavy, echipată cu până la 37 de motoare Raptor dezvoltate tot de SpaceX, iar Musk a anunțat deja că un prim zbor de test va avea loc „într-o lună sau două“.

Racheta va fi lan­sată din Texas, pe o tra­iectorie suborbi­tală care nu va depăși altitudinea de 20 de kilometri, primul zbor pe orbită fiind așteptat în următoa­rele șase luni.

Conceptual, Starship e diferită de tot ceea ce a fost trimis până acum în spațiu (cel puțin, cu plecare de pe Pământ) și e descrisă de Musk ca un „hibrid ciudat între o rachetă portantă, o capsulă de control și un parașutist“. Ceea ce înseamnă că, la fel ca restul rachetelor SpaceX, și Star­ship va fi capabilă să aterizeze în poziție verticală la întoarcerea din spațiu. Dar tocmai în acest punct comun intervin și diferențele. În timp ce Falcon 9 și Falcon Heavy revin pe pământ la un unghi de aproximativ 90 de grade, Starship va pluti în atmosferă, ridicându-se la ver­ti­cală abia înainte de aterizarea propriu-zisă.

„Este o abordare chiar nouă de a con­trola o rachetă. Va fi o nebunie curată să o vezi aterizând“, spunea Musk.

Zbor pe lună all inclusive

Chiar dacă Starship mai are multe teste de trecut până să ducă pri­mii oameni în spațiu, Musk a vândut încă din toamna anului trecut primele locuri la bord, pentru o călătorie de o săp­tă­mână de la Pământ la Lună și apoi în jurul Lunii. Cumpărătorul este miliardarul japonez Yusaku Maezawa, care a anunțat că va lua împreună cu el o echipă de artiști, pentru a documenta expediția și a inspira astfel „visătorul din fiecare dintre noi“.

Elon Musk și Yusaku Maezawa, primul turist spațial al SpaceX

Prețul plătit de visătorul din omul de afaceri nipon a rămas confidențial, dar Musk explica la acea vreme că e vorba de „o grămadă de bani“, suficienți pentru a pro­gresa cu dezvoltarea navei și a sistemului său de propulsie. Iar din ce mai spu­­nea Musk în acea perioadă, transformarea Starship într-un sistem operațional ar fi urmat să coste între două și zece mi­li­arde de dolari.

Dacă totul va decurge 100% conform pla­nurilor, zborul spre Lună al lui Yusaku Maezawa ar urma să aibă loc în 2023.

Recent, miliardarul nipon – fondator, CEO și ac­ționar majoritar al celui mai mare retailer online de fashion din Japonia, Zozo – a anunțat că vinde un pachet de 30% din acțiuni către Yahoo Japonia, pentru 3,7 miliarde de dolari. Maezawa, care va ră­mâne cu o participație de 6% și va re­nunța la postul de CEO, spunea pentru Forbes că a decis să vândă pentru a se putea pregăti temeinic pentru viitorul său zbor spre Lună.

Tranzacția vine după un tweet din luna mai, prin care mărturisea că a rămas fără bani, pentru că i-a cheltuit „instant pe toți“. Întâmplător (sau nu), Musk scria pe Twitter două luni mai târ­ziu că proiectul Starship a progresat și pro­gresează accelerat.

Maezawa ar deveni astfel cel de-al optulea turist spațial din istorie și primul din 2009 încoace. Între 2001 și 2009, Dennis Tito (2001), Mark Shuttleworth (2002), Gregory Olsen (2005), Anousheh Ansari (2006), Charles Simonyi (2007), Richard Garriott (2008) și Guy Laliberté (2009) au plătit, fiecare, între 20 și 25 de milioane de dolari pentru a sta cel puțin o săptă­mână la bordul Stației Spațiale Interna­ționale (SSI). Zborurile s-au făcut cu nave rusești Soyuz și au fost intermediate prin agenția de turism spațial Space Adventure.

La mijlocul acestui an, NASA a anunțat că turiștii vor putea (re)vizita SSI înce­pând cu anul 2020, la bordul căreia pot sta până la 30 de zile, la un preț de 35.000 de dolari/zi. Ah! și ar mai fi de plătit 58 de milioane de dolari pentru zborul propriu-zis, operat cu navete SpaceX și Boeing.

Industrii extraterestre

„Turismul spațial încă este într-o fază embrionară, dar pe măsură ce costurile vor scădea, iar tehnologia își va demonstra fiabilitatea, acesta va intra treptat în mainstream“, arată un raport al băncii UBS, care estimează că zborurile turistice dincolo de orbită ar putea ajunge până în 2023 la o nișă de 3 miliarde de dolari.

Per ansamblu, industria spațială comercială a crescut de la 175 de miliarde de dolari în 2005 la 385 de miliarde de dolari în 2017. Iar pe măsură ce tot mai mulți investitori privați intră în joc, cifrele vor continua să se avânte spre cer.

Potrivit unei analize realizate de Goldman Sachs, sectorul ar urma să crească la 1.000 de miliarde până în 2040, în vre­me ce Bank of America Merrill Lynch avan­sează pentru același interval de timp o estimare de 2.700 de miliarde de dolari. În momentul de față, grosul veniturilor este asigurat de segmentul sateliților, care în 2017 a generat 269 de miliarde de dolari.

Numai anul trecut, se arată într-o ana­liză făcută de Jefferies Group, SpaceX a câștigat două miliarde de dolari din opt lansări de sateliți, pe o nișă care a generat un total de opt miliarde de dolari și pe care mai sunt active United Launch Alliance (ULA, un joint-venture Boeing/Lockheed Martin), Northrop Grumman Corp, Arianespace, Khrunichev, ISRO și Mitsubishi Heavy Industries.

„Cel mai important lucru pentru mine este să dezvolt o tehnologie care să poată duce pe Marte mulți oameni și cantități în­semnate de mărfuri. Numai că trebuie să plătim facturi de-a lungul acestui drum. Asta înseamnă că transport marfă pentru NASA, lansez sateliți comerciali de comunicații, fac cartografieri sau experimente științifice. Nu e nicio grabă. Nu cred că omenirea e condamnată și că sfâr­­șitul ar fi aproape. Cred în schimb că există un risc mic de evenimente dezastruoase. E ca și cum ai cumpăra o asigurare de viață. Nu o faci pentru că ești con­vins că vei muri mâine, ci pentru că s-ar putea“, spunea Musk anul trecut, pentru The Guardian.

Colonia de pe Marte, ultima frontieră

Momentan, ul­tima frontieră a spațiului X rămâne colonia marțiană despre care Musk vorbește public de la sfârșitul lui 2012. „Pe Marte, poți pune bazele unei civilizații capabile să se autosusțină și să se dezvolte în ceva cu adevărat mare“, spunea el în primele sale declarații despre planul său de a în­ființa pe Planeta Roșie o colonie de un milion de persoane, la un flux anual de 80.000 de nou-veniți.

„Viitorul umanității se va bifurca pe una din două direcții fundamentale: fie vom deveni o specie multiplanetară și o civilizație capabilă să călătorească în spațiul îndepărtat, fie vom rămâne blocați pe o planetă până la producerea unui eveniment care va duce la dispariția noastră“, spunea Musk într-un documentar realizat de National Geographic Channel. Fara­o­nică și provocatoare, viziunea sa pare mai degrabă o nouă versiune a unei povești, scrisă și rescrisă de zeci de ani, de litera­tură științifico-fantastică. Numai că el, spun tot mai mulți oameni din industrie, chiar ar putea să o și pună în prac­tică. Însă doar dacă va reuși să re­ducă suficient de mult costurile.

Ca Marte să fie o destinație viabilă pentru o viitoare colo­nie, Musk estimează că prețul unei călă­torii va trebui să scadă la aproximativ 200.000 de dolari și spune că, pentru a ajunge la acest nivel, este crucială stabilirea unei relații interactive între guverne și industria privată.

Până să ajungem să coborâm pe Marte din rachetele SpaceX, cei de la Lockheed Martin vor să construiască în colaborare cu NASA o bază permanentă pe orbita sa, începutul lucrărilor fiind anunțat pentru 2021.

Într-o primă fază, părțile componente ar urma să fie duse pe orbita Pă­mân­tului, unde vor fi asamblate și relan­sate apoi în forma finală spre Marte.

Cu o capacitate de șase persoane, aceasta ar urma să funcționeze ca un laborator știin­țific, cu misiunea de a identifica locul ideal în care să aterizeze în următorii 15-20 de ani un echipaj uman.

Chiar și în planurile cele mai optimiste ale lui Musk, până la colonizarea lui Marte vor mai trece câteva decenii, dar acesta crede cu tărie că și-ar putea petrece ulti­mele zile pășind prin praful roșu al pla­netei. „Ar fi mișto să mor pe Marte; dar să nu fie la impact“, mărturisea el cu ceva vre­me în urmă.

Ba chiar s-a și gândit la o variantă alfa a epitafului pentru piatra sa marțian-funerară. „A naibii treabă, sunt pe Marte! Vă vine să cre­deți?!“


Acest articol a apărut în numărul 76 (21 octombrie – 3 noiembrie 2019) al revistei NewMoneyFOTO: Getty