Discursul cancelarului Olaf Scholz despre Europa

Cancelarii germani nu ne-au obișnuit cu discursuri despre Europa sau despre politica globală în gene­ral. Spre deosebire de aceștia, președinții francezi se consideră îndreptățiți să vină în timpul mandatului lor cu un proiect european, de la Europa de la Atlantic la Ural a generalului Charles de Gaulle și până la suveranitatea europeană a lui Emmanuel Macron.

DUPĂ 22 DE ANI. Au existat câteva excepții. Pe 12 mai 2000, vicecancelarul Joshka Fischer, care deți­nea și portofoliul Externelor, a ținut un mare discurs pe tema finalității procesului de integrare europeană la Universitatea Humboldt din Berlin. Acest lucru nu înseamnă că Germania nu a avut o viziune strate­gică, geopolitică pentru Europa. Celebra politică față de Est, de transformare a Rusiei într-un fel de piață captivă pentru marea industrie germană, a fost una dintre laturile de bază ale acestei strategii.

De la discursul lui Joshka Fischer au trecut mai bine de 22 de ani pentru a ajunge la o a doua excep­ție, de această dată a însuși șefului guvernului fede­ral, Olaf Scholz. Acesta a vorbit vreme de o oră la celebra Universitate Carolină din Praga, una dintre vechile universități europene.

Din acest discurs, presa românească a reținut numai declarația în favoarea integrării României în spa­țiul Schengen, ală­turi de Bulgaria și de Croația.

A urmat o adevărată avalanșă de declarații din par­tea ofi­cialilor de la București, prin care s-au exprimat aprecieri pentru cuvintele cancelarului german, declarații citate și răstălmăcite până la refuz de presa românească.

Diavolul se ascunde însă în detalii, căci inter­ven­ția cancelarului Scholz a fost un răspuns explicit al Germa­niei la discursul președintelui francez Emma­nuel Macron despre Europa, ținut la Sorbona în 2017.

În acest context geopolitic foarte complicat, Olaf Scholz se declară un susținător fără rezerve al întă­ririi comunității europene. Cancelarul german sus­ține extinderea Uniunii Europene la țările Balcanilor Occidentali, la Ucraina, la Moldova, ultimele două care au și obținut statutul de țări candidate în iunie anul trecut, și „eventual“ la Georgia.

Deși susține și proiectul lui Emmanuel Macron de „forum politic“ care să reunească lideri din toată Europa de două ori pe an în jurul unei teme comune, acesta nu poate fi „o alternativă la extinderea UE“.

Germania susține propunerea președinției cehe a Consiliului UE de a-i invita pe liderii țărilor candidate la summitul șefilor de stat europeni ce va avea loc pe 6 și 7 octombrie.

Însă, pentru ca această comunitate de „30 sau chiar 36 de state“ să funcționeze, Olaf Scholz ple­dează – și aici este detaliul care ar trebui să ne dea de gândit – în favoarea renunțării la regula unani­mității pentru chestiuni de politică externă sau de impozitare, pentru a evita „ca vetoul unei singure țări să le blocheze pe toate celelalte“. Comisia Euro­peană ar urma să păstreze câte un comisar pentru fiecare țară, deși acest lucru ar prezenta riscul creș­terii birocrației.

O altă idee a domnului Scholz care ar fi trebuit să ne rețină aten­ția și la București se referă la apărarea euro­peană, care ar trebui să reprezinte nucleul dur al strategiei pentru o „Europă suverană“. Cancelarul pledează pentru crearea unei agenții europene pentru achiziții militare și alegerea unui sediu pentru această nouă instituție europeană majoră.

FORMATE CU GEOMETRIE VARIABILĂ. De ase­menea, Germania va investi în securitatea aeriană  și spațială europeană, exprimând intenția ca pro­iectele comune din acest domeniu de vârf să asocieze Polonia, Țările Baltice, Țările de Jos, Cehia, Slovacia și „par­tenerii noștri scandinavi“. România nu a fost ci­tată, dar pentru noi Schengenul este important, nu avem un orizont care merge mai departe…

În conceptul de suveranitate europeană, cancela­rul german include și corectarea dependențelor stra­­tegice față de China și o diversificare a coope­rării economice internaționale a Uniunii Europene prin dezvoltarea relațiilor cu țările din America Latină, Asia și Africa și mai ales printr-o strategie „made in Europe“ în ma­terie industrială și tehnologică. Altă idee care ar fi trebuit să rețină atenția la București!

De asemenea, cancelarul a refuzat ideea refor­mării plafonării de îndatorare a statelor (așa-numi­tele criterii de la Maastricht), dar a susținut o schimbare a regulilor fiscale pe anumite dosare punctuale, cum ar fi energia.

În concluzie, discursul cancelarului german Olaf Scholz, citit cu aten­ție, se apropie de conceptul fran­cez de „autonomie strategică“ europeană, fără însă a-i spune pe nume, și deschide calea formatelor cu geometrie variabilă în cadrul Uniunii Europene.