Despre vizita Papei Francisc în România

Între 31 mai și 2 iunie, Papa Francisc efectuează o vizită în România. Este a doua vizită a unui Suveran Pontif pe pământ românesc, după cea a Papei Ioan Paul al II-lea, de acum zece ani. Aspectele cele mai vizibile ale acestei lungi vizite a Papei sunt cel pastoral și cel ecumenic. Pontiful Roman vine să-și în­tâlnească credincioșii romano-catolici și greco-cato­lici și să întărească dialogul cu Biserica Orto­doxă Română, a doua ca dimensiune din lumea ortodoxă, după cea rusă. Apoi, avem de-a face cu aspectul statal, oficial, al vizitei Papei, întâlnirea sa cu autoritățile române.

Pe ultimele două dimensiuni voi insista, deoarece, în privința primului aspect, comunitatea catolică din România reprezintă numai o insulă într-o lume răsăriteană, nefăcând parte din terito­riile tradiționale ale Bisericii Catolice.

Dialogul cu BOR. Dialogul cu Biserica Ortodoxă Română este important, având în vedere poziția echilibrată a acesteia în lumea ortodoxă, relațiile bune ale acesteia atât cu Patriarhia Ecumenică, cât și cu bisericile din spațiul ex-sovietic.

Sfântul Scaun fiind preocupat de fracturile apă­rute în lumea ortodoxă ca urmare a unor interese geopolitice – conflictul dintre Rusia și Ucraina, creșterea influenței Patriarhiei Moscovei în dauna celei Ecumenice în bazinul oriental al Mediteranei (Siria, Egipt) și misionarismul activ al Bisericii Ruse, susținut de statul rus –, Biserica Ortodoxă Română apare ca unul dintre factorii capabili să susțină o viziune de compromis.

Recentele deschideri diplomatice ale Patriarhului Daniel și abilitatea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în chestiunea autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Ucraina sunt, fără îndoială, privite cu interes la Vatican.

Să nu uităm că prima țară ortodoxă vizitată de un papă după Marea Schismă a fost România, iar acest lucru a fost posibil da­torită disponibilității pentru dialog a Patriarhiei Române, a Sfântului Sinod și, în mod particular, a viziunii unui ierarh de mare anvergură, precum Înalt Prea Sfințitul Nifon al Târgoviștei, responsabil cu relațiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române. Fără deschiderea acestora, nu am fi avut o vizită papală de aproape trei zile, cu prezențe în toate cele trei mari pro­vincii istorice românești, escale la Sibiu și în Bacău, întâlniri cu comunitățile de etnie ungară și romă.

Dimensiunea statală. În ceea ce privește dimensiunea statală a vizitei Papei Francisc, im­­portanța acesteia merită subli­niată. Prin reprezentarea a 1,4 miliarde de credin­cioși în lume, prin influența mediilor filocatolice, prin cea mai extinsă rețea diplomatică din lume, prin vizibilitatea Scaunului Pontifical, Vaticanul posedă atribute de mare putere.

Prezența Papei în România se suprapune în mod fericit președinției române a Consiliului Uniunii Europene, iar subiectele comune sunt multiple. România are nevoie de susținerea Vaticanului în această perioadă de transformări pentru Uniunea Europeană, de risc al instituționalizării unor viteze multiple care să accentueze poziția peri­fe­rică a țării noastre în blocul comunitar.

Influența Vaticanului în mediile filocatolice din rândul forțelor politice de orientare creștin-demo­crată ne poate fi extrem de utilă și este meritul tuturor administrațiilor politice de la București, indiferent de culoarea lor politică, de a fi știut să acorde atenția cuvenită relațiilor cu acest centru de putere.

Un omagiu. Nu vreau să închei acest text fără a aduce un omagiu marelui cărturar care a fost profesorul Ioan Dumitriu-Snagov, cel care și-a dedicat întreaga activitate cunoașterii relațiilor dintre România și Vatican și a folosit în interes românesc bunele re­lații pe care le avea la Roma. De numele său sunt legate editarea unor prețioase volume de documente diplomatice, dar mai ales organizarea, sub patronajul Papei Ioan Paul al II-lea, a expoziției Monumenta Romaniae Vaticana, găzduită în Salonul Sixtin și consacrată celor două milenii de creș­tinism pe pământ românesc.

Inaugurată la 19 ianuarie 1996, într-o perioadă dificilă pentru România, mai ales pentru imaginea pe care o avea în Europa, expoziția de la Vatican a reprezentat unul dintre cele mai importante momente de diplomație publică pentru România.

Și ar mai fi un aspect de subliniat cu privire la vizita Papei în România. Aceasta pune în evidență un aspect identitar foarte important – matricea la­tină a culturii noastre, care, alături de straiele sale bizantine, oferă în mod natural României vocația de punte între Orient și Occident.