Despre puterea nebănuită a poveștilor

Poveștile (le puteți spune în o mie de feluri – snoave, anecdote, proverbe, pilde, parabole, istorisiri, legende, mituri etc.) au o putere fantastică asupra oamenilor și le influențează masiv deciziile. Se pare că această teorie se aplică perfect și în domeniul economic, poveștile fiind cele care influențează decisiv ciclurile economice. Aceasta este descope­rirea cărții „Narrative Economics“, publicată în această toamnă de Robert Shiller, un laureat al Premiului Nobel.

Autorul aduce drept exemplu o istorioară, devenită virală în anii ’30, potrivit căreia Joseph Kennedy, tatăl lui JFK, a avut o revelație în timp ce un copil îi lustruia pantofii, prin 1929. În momentul în care copilul s-a oferit să îi dea ponturi legate de mersul acțiunilor de pe bursă, Kennedy și-a dat seama că bursa se va prăbuși. Așa că și-a vândut toate acțiunile și a luat câteva poziții short prin care paria pe venirea unei crize. Mișcarea i-a adus câști­guri imense la venirea Marii Crize în luna octombrie a aceluiași an. Shiller a încercat să descopere în presa vremii o consemnare a acestei povești atât de răspândite, însă nu a descoperit nimic. De aici concluzia că poveștile nici măcar nu trebuie să fie reale pentru a deveni virale.

Am putea spune că poveștile (mai precis, parabolele) sunt mijlocul prin care oamenii s-au obișnuit să comunice teorii și concepte complicate încă din cele mai vechi timpuri. Iisus își transmitea învăță­tu­rile discipolilor prin parabole. „Tehnica“ nu este invenția Sa, întrucât vechii rabini foloseau aceeași metodă de comunicare. Vechiul Testament este, de asemenea, o culegere de întâmplări cu tâlc.

RINICHII LUI DAVE. De ce sunt poveștile (bune) atât de eficiente? Greu de răspuns fără să recurgem la o poveste. Aflat într-o călătorie de afaceri în Atlantic City, un oarecare Dave intră într-un bar pentru a petrece mai ușor orele care îi mai rămăseseră până la zborul de întoarcere. De-abia își terminase prima băutură, când este abordat de o tânără atrăgătoare care se autoinvită la masa lui. Flatat, acceptă să o cinstească. După ce aceasta se întoarce de la bar cu două băuturi, Dave ia o înghiți­tură și aceasta este ultima sa amintire înainte să-și piardă cu totul memoria. Se trezește după un timp în cada plină cu gheață a unui hotel. Găsește și un bilețel cu sfaturi de supra­viețuire. I se recomanda să nu se miște și să sune la 911.

Operatorul nu pare surprins de situația pe care Dave o descrie și îl în­treabă dacă nu cumva are o sondă care îi iese din spate. Răspuns afirmativ. Operatorul îl anunță că tocmai a fost victima unei rețele de trafic de organe și că, cel mai probabil, îi lipsea un rinichi.

Există sute de variante ale acestei povești, însă adevărul de la care pleacă aceasta e o chestiune dis­cutabilă. Dar asta prea puțin contează. Cercetă­torii americani Chip și Dan Heath s-au aplecat asupra pă­țaniei lui Dave și au concluzionat că, pentru virali­zare, o relatare trebuie să aibă simultan șase ingre­diente: să fie simplă (simple), neașteptată (unexpec­ted), concretă (concrete), credibilă (credible), emo­­ționantă (emotional) și, evident,

să fie o poveste (story). Înșirând inițialele cuvintelor engle­zești care desemnează cele șase principii, rezultă cuvântul „succes“.

Poate nu la fel de spectaculoase, însă cu un impact enorm sunt și poveștile de dată mai recentă care au modelat deciziile economice ale omenirii. De exemplu, isteria achizițiilor imobiliare anterioară crizei globale din 2008 a pornit tot de la o poveste: este bine să investești în cât mai multe locuințe, pentru că zo­nele bune sunt o resursă limitată fizic. Am putea spune că „narativul“ momentului în materie de in­vestiții imobiliare făcute de persoanele

bogate din România pleacă de la nivelul scăzut al dobânzilor cuplat cu percepția că „locațiile“ premium sunt limitate. Apropo de limitarea resurselor, să nu uităm că înainte de 2008 era de neconceput ca zeci de hec­tare din nordul extrem al Bucureștiului să devină cartiere rezidențiale.

CUM VINE RECESIUNEA. Un chestionar lunar reali­zat de Bank of America relevă că două treimi din ma­nagerii de fond din SUA se așteaptă la o recesiune anul viitor, potrivit The Economist. Aceiași ma­na­geri de fond consideră într-o proporție compara­bilă că războiul comercial dintre America și China nu se va încheia niciodată. Poveștile momentului ne dau o perspectivă nu tocmai luminoasă despre cum va arăta 2020. Într-o oarecare măsură, putem vorbi deja despre o profeție autoîmplinită.

Este arhicunoscut faptul că deciziile electorale sunt luate pe baza emoțiilor și, evident, a poveștilor, nicidecum în urma consultării programelor politice ale unuia sau altuia dintre partide. În lumina celor descoperite de Robert Schiller în „Narrative Economics“, se pare că și deciziile economice au prea puțină rațiune în spate.