Demontarea unui mit din perioada comunistă. De ce potențialul hidrocentralelor românești este tot mai limitat

România nu mai poate miza pe un aport sporit al apei în producția de energie elec­trică în anii ce vin, în ciuda părerii în­cetățenite că avem potențial pentru ridicarea de noi și noi hidrocentrale.

De câțiva ani, apa este principala sursă de producție a energiei electrice din România. În 2019, spre exemplu, Hidroelectrica, pro­du­cătorul cel mai mare de electricitate al țării, a livrat, din cele 208 centrale pe care le operează în România, aproape 16 TWh de energie electrică, adică aproape 27% din toată producția națională.

Europa a intrat în era verde, iar celebrul Pact Verde European (Green Deal), la care am aderat și noi, presupune renunțarea treptată la arderea combustibililor fosili în procesul de producție de electricitate în fa­voarea surselor regenerabile, în special apă, vânt și soare.

Hidrocentralele românești, potențial limitat

Unul dintre miturile larg răspândite este că România, chiar și după programul masiv de construire de ba­­raje și hidrocentrale din perioada comu­nistă, încă are mult „spațiu“ pentru a folosi această resursă, apa, pe motiv că nu și-a epu­izat nici pe departe potențialul hidro­energetic. În realitate însă, după schim­bările din ultimele decenii, mai ales pe par­tea de le­gislație a mediului, lucrurile stau diferit. Potențialul hidroenergetic al României s-a limitat foarte mult și, de fapt, nu mai pu­tem miza pe mari cantități de apă pentru a mai produce energie electrică. Și o spune chiar strategia energetică 2020-2030, recent ela­borată.

„Conform schemelor de amenajare com­plexă concepute înainte de 1990, potenția­lul hidroenergetic tehnic amenajabil este de cca 40,5 TWh/an, din care circa 11,6 TWh/an revin Dunării, iar pe râurile interioare se poate valorifica un potențial de cca 24,9 TWh/an prin centrale cu puteri in­stalate mai mari de 3,6 MW, iar restul de 4 TWh/an în centrale mai mici.“

Însă lucrurile s-au schimbat. Cităm din nou din strategie. „După anul 1990, dar mai ales după anul aderării României la Uniunea Europeană, utilizarea resurselor de apă a trebuit să țină cont de politicile promovate pentru protecția mediului. În domeniul hidroenergetic, aceste politici de mediu au avut impact asupra modului în care se poate valorifica potențialul natural, în principal prin conjugarea a două mă­suri: adoptarea unor niveluri superioare pentru debitele de servitute/ecologice și stabilirea arealelor incluse în rețeaua Natura 2000. Practic, în anul 2018, față de anul 1990, s-au diminuat stocurile anuale de apă utile cu circa 20% și au fost blocate cele mai fezabile amplasamente pentru pro­iecte noi ca urmare a in­stituirii area­lelor Natura 2000, care ocupă circa 22,5% din suprafața tuturor bazinelor hidrografice. Estimările actuale privind potențialul tehnico-economic ame­na­jabil, diminuat în urma acestor regle­men­tări pentru pro­tec­ția mediului, arată că, față de cei 40,5 TWh/an energie esti­mată în 1990, în anul 2018 potențialul teh­nico-economic amenajabil s-a redus la circa 27,10 TWh.“

Așadar, potențialul amenajabil este, de fapt, de doar 27 TWh. Hidroelectrica ope­rează deja centrale care, conform docu­men­tațiilor tehnice, însumează 17,46 TWh/an. Aproximativ 0,80 TWh/an este energia de proiect a tuturor microhidrocentralelor deținute de alți operatori, deci potențialul hidroenergetic care ar mai putea fi amenajat rămâne, din punct de vedere tehnic, de 10,3 TWh. Așadar, mult mai puțin decât am fost obișnuiți să credem.

Iar acest lucru se vede și în prognoza pe care a făcut-o guvernul în strategie. Dacă, la nivelul anului 2020, puterea instalată în centrale hidroelectrice este de circa 6.500 MW, peste 10 ani nu vor fi instalați în plus decât circa 1.100 MW în noi centrale hidro: puterea instalată prognozată este, pentru 2030, de 7.593 MW. Mult sub cât se esti­mează a fi capacități instalate noi în celelalte tehnologii regenerabile, după cum pu­teți vedea și în graficul din această pagină.

Hidroelectrica, plan ambițios de investiții

Totuși, Hidroelectrica, o companie controlată de stat, a anun­­țat un ambițios program de investiții, pentru perioada 2020-2025, de 26 de miliarde de lei, pe mai multe direcții: hidrocentrale clasice, eolian onshore și offshore, foto­voltaic, rețea de stații electrice. De de­parte cel mai mare proiect este complexul hidroenergetic Măcin, prin care compania vrea să construiască, pe segmentul exclusiv românesc al Dunării, o hidrocentrală cu o putere de doar 310 MW, însă parte a unui ansamblu mult mai complex de ame­najare a fluviului, care costă nu mai puțin de 14 miliarde de lei.

„Am plecat de la niște analize mai vechi și dorim ca într-un termen nu foarte lung să dăm drumul la un studiu de fezabilitate detaliat care să respecte reglementările le­gislative, astfel încât acest proiect pe Du­năre, pe care v-am spus că mi-l doresc ex­trem de mult și care cred că va aduce Ro­mâniei un aport semnificativ de energie hidro, pentru că nu mai sunt multe zone pe care le putem amenaja din punctul de vedere al potențialului hidro, să fie un pro­iect fezabil și, în măsura în care vom avea și sprijinul autorităților, acesta să fie unul dintre principalele proiecte de tranziție către o energie mai curată în România“, a declarat referitor la acest proiect directo­rul companiei, Bogdan Badea.

Relevant pentru situația noastră este acest enunț – „Nu mai sunt multe zone pe care le putem amenaja din punctul de vedere al potențialului hidro“. Înainte de a fi avansat costisitorul proiect Măcin, România a vrut să realizeze complexul Turnu Măgurele-Nicopole, care chiar a fost înce­put, timid, în perioada comunistă. Însă, în final, discuțiile cu partea bulgară pentru acest proiect de 810 MW nu au mai avan­sat, din cauza dezinteresului vecinilor no­ștri bulgari, iar Hidroelectrica a trebuit să analizeze noi opțiuni.

Turbina cu pompă de un miliard de euro

România ar urma să construiască pe Someș, la Tarnița-Lăpuștești, o centrală hidro­elec­trică cu acumulare prin pompaj (CHEAP).

• 1.000 MW. Un proiect vechi a fost scos de la naftalină în noua strategie ener­getică. O centrală pe Someș, cu o capacitate de 1.000 MW pe sistem turbină-pompă, care, în opinia deci­den­ților, redevine impor­tantă în contextul nece­sității tot mai mari de echilibrare a sistemului energetic în viitor.
• Principiul. Când se produce prea mult în raport cu consumul, dacă nu se poate stoca energie în baterii, pompele CHEAP instalate în aval de lacul de acumulare consumă energia în exces, pompând apa spre amonte, în lac, iar când regenerabilele produc mai puțin, avem fenomenul invers: apa este tre­cută prin turbine din lac spre aval și se produce energia electrică necesară.
• Stop. România a vrut să construiască această centrală hidroelectrică de un miliard de euro în parteneriat public-privat. A fost constituită și o companie de proiect, dar lucrurile s-au oprit.

Acest articol a aparut în numărul 98 al revistei NewMoney

FOTO: Getty