De ce susțin clinicile private adoptarea unei legislații care să permită consultul medical de la distanță

În România, discuțiile despre implementarea telemedicinei au rămas de fiecare dată în stadiul de… discuții. A apărut apoi COVID-19, iar situația de urgență a deblocat, pe moment, o alternativă care în Vest reprezintă chiar și o linie de business.

Între 1999 și 2018, Spitalul Universitar din Zürich (Elveția) a oferit telemedicină cli­­nică și consultanță medicală online pe internet. O echipă de medici cu expe­riență în special în medicina internă și ge­nerală a răspuns la peste 2.500 de între­bări pe an, venite de la pacienți care au rămas anonimi. Cele mai multe au avut ca obiect boli respiratorii, boli de piele, servicii de sănătate, boli ale ochilor, ale sistemului nervos, boli cu transmitere sexuală, obe­zi­tate sau afecțiuni mentale, iar con­sul­ta­­țiile de la distanță s-au finalizat cu răs­punsuri sub formă de recomandări și chiar de rețete medicale.

O practică medicală populară în Vest, dar încă nereglementată în mai multe țări. Inclusiv în România. Lucrurile s-au schimbat însă (cel puțin) pe perioada stării de urgență, guvernul adoptând la finele lunii trecute o hotărâre prin care medicilor le este permis să le acorde pacienților con­sultații la distanță, prin telefon sau video­conferință. Totodată, aceștia vor putea elibera rețete și online, pe care le vor trimite apoi pacienților via e-mail. Până la adoptarea hotărârii în cauză, interac­țiu­nea online dintre medic și pacient se încheia doar cu un simplu sfat, nu și cu o rețetă ori un diagnostic.

Diagnostic de la distanță

Încă de la debutul epidemiei de coronavirus în România, mai multe instituții medicale private de top au anunțat că vor implementa un sistem de consultații de tip tele­medicină. „Situația critică în care se află omenirea acum îi găsește pe unii și pe alții mai mult sau mai puțin adaptați la asis­tența medicală online“, spune Radu Gorduza, chief executive officer (CEO) al rețelei Medicover România, care, alături de Atlas Help, a lansat la sfârșitul lunii tre­cute Medi Call, primul serviciu video din România prin intermediul căruia utilizatorii comunică în timp real cu medici din 12 specialități, printre care pediatrie, diabet și nutriție, psihologie și epidemiologie.

Odată conectat la platformă printr-un cont personal creat cu ajutorul adresei de e-mail, utilizatorul își alege medicul dorit și se programează online. Oficialii de la Me­dicover se arată deschiși și colaboră­rilor cu alți medici, din orice zonă a țării și orice specialitate, pentru o mai bună acoperire a pacienților în mediul online.

La scurt timp, un alt operator medical privat, Regina Maria, și-a lansat propria plat­formă de consultații online numită Cli­nica Virtuală. „Am dezvoltat într-un timp extraordinar de scurt cea mai com­plexă soluție medicală virtuală de pe piață, conectată la istoricul medical al fie­cărui pacient“, spune Fady Chreih, CEO al rețelei de sănătate Regina Maria, cu preci­zarea că recomandările și consultațiile vor fi salvate în dosarul medical electro­nic al pacienților.

Prin astfel de inițiative, clinicile medicale private nu doar că reușesc să-și țină aproape o parte din clienți în perioada în care deplasarea persoanelor este restric­țio­nată, dar au și garanția că propriul personal medical nu este expus pericolului de a contracta COVID-19. Mai mult, Mihai Marcu, acționarul majoritar al liderului serviciilor medicale private de sănătate din România, MedLife, crede că „medi­cina se va muta online“.

„Trebuie să ne re­inventăm. Cred în teoria lui Darwin. Tre­buie să investim în ce va merge mâine“, adaugă el. Un mâine care este însă reglementat, cel puțin până acum, doar pentru perioada menținerii stării de urgență, po­trivit ordonanței emise de Guvernul Orban la 30 martie 2020.

De la programare la consultație. Cu doar patru zile înaintea emiterii res­pectivei ordonanțe, platforma de progra­mări online Docbook a atras o investiție de 600.000 de euro de la Grupul Next Capital – al cărui acționar minoritar este fondul de investiții britanic North Bridge –, pentru dezvoltarea unei soluții complete de telemedicină.

„Veți vedea că și după ce vom ieși din criză telemedicina va suplini cu brio vizi­tele dese la diversele specialități“, spune Wargha Enayati, pionier al industriei me­di­cale private din România, investitor în Docbook și președinte al Enayati Group. Și totul pornește de la aceeași problemă: COVID-19 și intenția de a elimina interac­țiu­nea fizică dintre doctor și pacient. Gân­dită inițial ca o platformă pentru pro­gra­mări la medic, Docbook avea nevoie de o investiție serioasă pentru a putea trece către zona de consultații.

„Am căutat să atragem un profil de investitor activ, adică nu doar money, ci smart money“, spune fondatorul Docbook, Cristian Barbu, referindu-se la in­ves­tiția celor de la Next Capital. De la apa­riția sa, în 2017, Docbook a fost accesat de peste 100.000 de pacienți, platforma permițându-ți să te programezi rapid la sute de doctori din clinici medicale private cu specialități diverse, dar și pentru servicii gen RMN sau CT și pentru analize medicale cu plată sau gratuite (cu bilet de trimitere).

Aplicația afișează numele medicilor clinicilor partenere în funcție de geolocație, de la cel mai apropiat la cel mai îndepărtat de utilizator. Acum trece într-o nouă fază și se lansează în zona consultațiilor online cu ajutorul telemedicinei.

Servicii reinventate

Presiunea pentru reglementarea serviciilor medicale la distanță a venit inclusiv de la medicii de familie. Încă din 17 martie, Federația Pa­tro­nală a Medicilor de Familie a solicitat Ministerului Sănătății și Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate să reglementeze „triajul și consultațiile la distanță – prin telefon și alte mijloace digitale, inclusiv apeluri audio și video – pentru toți pa­cienții care nu necesită consultații față în față, în perioada stării de urgență“.

Semnatarii acestei solicitări nu exclud și con­sultațiile față în față cu pacienții și spun că recurg la această metodă doar dacă situația este de așa natură încât bolnavul nu poate primi o consultație de la dis­tanță și este nevoie de infrastructura exis­tentă într-un cabinet medical. În rest, spun medicii, consultațiile simple pot fi fă­cute fără probleme în sistem online.

Medicii de familie au motivat chiar că își cunosc pacienții, știu foarte multe lucruri despre ei și familiile lor, pot recunoaște semnele de gravitate și situațiile neclare și pot face consultații la distanță în siguranță. Sunt servicii care în vestul și nordul Europei, în Statele Unite și în Israel au fost reglementate încă din momentul în care au apărut și s-au dezvoltat mijloa­cele de telecomunicații. „Israel și SUA sunt țări care au dezvoltat soluții pe tele­medicină pentru a acoperi zone mai defavorizate unde accesul este mai dificil“, explică Radu Gorduza.

Potrivit acestuia, telemedicina nu poate însă acoperi toate specialitățile medicale, ci doar cazurile care pot fi diagnosticate fără investigații suplimentare. Acționarul majoritar al rețelei MedLife, Mihai Marcu, crede că fiecare linie de business care va fi abordată de acum înainte trebuie bine definită. „Este foarte important ca în aceste zile să facem analize realiste, să ne construim planuri de criză pe mai multe niveluri de gravitate“, consideră Marcu.

O altă viziune

Pe viitor, spune și Radu Gorduza, foarte multe practici și afaceri vor arăta cu totul altfel după ce lucrurile vor reintra în normal. „Nimeni în afară de cei de la Hollywood nu credea că așa ceva se poate întâmpla și cred că după zilele astea pe care le trăim lumea își va gestiona altfel resursele și riscurile în business“, deta­liază Radu Gorduza, anticipând inclusiv o schim­bare a relațiilor inter­umane.

Odată cu reglementarea serviciilor me­di­cale la distanță, consideră acesta, medicii nu vor mai avea presiune asupra lor atunci când iau o decizie în urma unei ast­fel de consultații. În condițiile în care telemedicina nu a fost definită și în România, doctorii care ar fi emis un act medical riscau să răspundă juridic, Casa de Asigu­rări de Sănătate recunoscând doar con­sul­tația fizică dintre medic și pacient.

Potrivit lui Gorduza, criza creată de co­ro­navirus va demonstra inclusiv sistemului clasic de sănătate că multe din actualele practici medicale pot fi mai eficiente dacă anumite procedee vor fi redefinite. „Ce se întâmplă dacă, la trei luni după ce ai scos din spitale cazurile care nu repre­zintă urgențe, observi că ai consumuri mai reduse și nu crește mortalitatea?“, se întreabă Gorduza, referindu-se direct la sistemul de sănătate de stat.

Și tot el se întreabă de ce a fost nevoie de o criză de amploarea celei pe care o tra­versăm acum pentru ca oficialii din sis­temul de sănătate de stat să se gândească să mute jumătate dintre pacienți în zona de asistență primară și secundară. Ba, mai mult, crede că multe probleme ale sis­temului medical din România ar putea fi rezolvate dacă se va găsi o modalitate de a reglementa pe termen lung soluția me­dicinei la distanță.

Ar fi o alternativă care pentru sistemul privat va reprezenta, fără îndoială, o nouă linie de business, iar pentru cel de stat o so­luție pentru a nu-și mai expune perso­na­lul medical în cazul unor situații de criză.

Scurt istoric

Telemedicina este deja prac­ticată de zeci de ani sub diverse forme în mai multe state ale lumii, principalul ei scop fiind să elimine dis­tanțele dintre medic și pacient.

• Începuturi. Specialiștii asociază dezvoltarea serviciilor medicale la distanță cu apariția telefonului și a telegrafului.
• Tehnologie. Între 1920 și 1940, medici din spitale din Norvegia, Italia și Franța au reușit să primească date medicale de la distanță, prin unde radio transmise de pe nave aflate în larg.
• Pionierat. Transmiterea de imagini radiografice a început în anii ’50, în Statele Unite ale Americii, și a fost urmată la scurt timp de experimente similare în Canada.
• Reușită. În 1959, Universitatea din Nebraska a folosit telemedicina interactivă pentru a transmite examinări neurologice.
• Cardiologie. La capitolul telecardiologie se înscrie și reușita unui grup de me­dici din Gwalior (India) de a detecta aritmii pe baza electrocardiogramelor codate prin ultrasunete și transmise telefonic, încă din 1975.
• Ooftalmologie. Între 2011 și 2015, peste 10.000 de pacienți din regiunea Mizoram (India), o zonă greu accesibilă din cauza lipsei drumurilor, au primit îngrijiri cu ajutorul teleoftalmologiei, după ce medicii au vizualizat imagini online cu pacienții. Astfel au fost depistați cei care aveau neapărat nevoie să ajungă la spital pentru a fi supuși unor intervenții chi­rur­gicale.
• Colaborare. În 1988, NASA a lansat programul „Podul Spațial“ pentru a ajuta Armenia, care a fost lovită de un cutremur. Centrul Medical din Erevan a fost conectat cu patru spitale ame­ricane printr-o conexiune video, una de tip voce și un fax, medicii din SUA consul­tând astfel pacienți răniți în urma cutremurului.

Acest articol a apărut în numărul 88 al revistei NewMoney

Citește ultimul număr al revistei NewMoney în format e-paper